Reporterii cotidianului „Adevărul” scriu că persoanele condamnate cu suspendare ar putea purta brăţări speciale, care îi vor ajuta pe oamenii legii să afle dacă aceştia respectă sau nu condiţiile de probaţiune. Cu ajutorul tehnologiilor GPS, cipurile vor indica unde se află persoana supusă monitorizării, dacă a ieşit din casă sau a părăsit ţara. Deocamdată, este vorba doar de o iniţiativă pe care Ministerul Justiţiei are de gând să o pună în practică din 2014 până în 2018, în cadrul unui proiect-pilot. Dacă rezultatele vor demonstra că numărul încălcărilor comise de persoanele condamnate cu suspendare sau eliberate condiţionat se reduce, monitorizarea electronică va fi propusă ca politică de stat.
„Obama sau Romney?”, este titlul editorialului semnat de Petru Bogatu în „Jurnal de Chişinău”. Autorul se întreabă „ce vrem noi, de fapt? Mai multă flexibilitate în relaţiile Washingtonului cu Moscova pe care o promite Barack Obama sau o atitudine fermă, fără compromisuri inadmisibile faţă de Rusia pe care Mitt Romney o consideră inamicul geostrategic al Statelor Unite?” Indiferent de răspuns, un lucru este cert pentru autor: „Washingtonul este aliatul şi adevăratul nostru partener strategic, oricine ar fi preşedintele SUA, Barack Obama sau Mitt Romney”.
Nicolae Negru de la „Jurnal de Chişinău” opinează că societăţii moldoveneşti i-ar lipsi înţelegerea ce este puterea cu adevărat. „Pentru mulţi, conducătorii sunt mai curând nişte magicieni, nişte zei care, din egoism, din nepăsare, nu depun suficient efort pentru a ne îmbunătăţi viaţa. Pentru mulţi alţii sunt o încarnare a răului, a ambiţiilor nemăsurate, nişte gargantua şi pantagruel ai nesimţirii şi egoismului”, constată autorul. De aceea, oscilăm în atitudinea noastră de la o extremă la alta, de la adoraţie oarbă, la ostilitate şi agresivitate la fel de oarbă. Nici măcar jurnaliştii nu fac în acest sens o excepţie, crede Nicolae Negru.
Svetlana Romanţova de la „Moldavskie Vedomosti” observă că Guvernul a susţinut iniţiativa deputaţilor de a micşora salariile directorilor întreprinderilor de stat. Ziarista consideră că şefii acestor instituţii nu merită banii pe care îi ridică lunar, mai ales că de multe ori întreprinderile pe care le conduc înregistrează doar pierderi. Ziarista notează că, bunăoară, leafa directorului întreprinderii „Apă-Canal” este de 330 de mii de lei pe an. „Există şi manageri care ridică mai mult decît conducătorii statului. De exemplu, directorul S.A „Tutun CTC” primeşte lunar un salariu de 154 mii lei, a Băncii de Economii 100 de mii, iar a întreprinderii „Moldtelecom” 50 de mii lei”, se arată în articol.
Autorii publicaţiei de limba rusa „Kommersant-Plus” scriu că politicienii au început să lupte împotriva celor care nu au grijă să pălătească la timp impozitele. „Nimeni nu este împotriva faptului că impozitele trebuie achitate – e o necesitate a oricărui stat. Însă există unele motive care ar compromite intenţia politicienilor. În primul rînd, oamenii nu au încredere în putere. Nu poţi impune un om să plătească impozitele dacă el nu este sigur că banii pe care îi oferă statului vor fi cheltuiţi cu chibzuială. Cînd autorităţile vor merge la lucru utilizând transportul public, vor renunţa la zborurile private şi vor trăi doar din salariu, atunci vom putea vorbi despre o utilizare eficientă a banilor din buget”, notează „Kommersant-Plus”.
Marin Basarab sugerează ironic în editorialul „Raiul pe pământ” din „Timpul” că părinţii ar trebui să-şi dea copii să înveţe la Facultatea de Teologie, pentru că Biserica este cu siguranţă cea mai de succes afacere din Moldova ultimilor două decenii. Sugestia dlui Basarab vine după ce un post de televiziune a prezentat casele în care locuiesc mai mulţi preoţi şi care ar valora sute de mii de euro. „Regret că am ales Jurnalismul în locul Teologiei cândva demult, când nu ştiam la ce facultate să merg. Aş fi ajuns un om de succes azi, cu un palat undeva într-o zonă de elită, cu o maşină de lux în garaj şi cu un bilet garantat în Paradis”, conchide în glumă ziaristul.
