Linkuri accesibilitate

„Fratele meu nu-i un oarecare”.


Când noul Parlament al Ucrainei ales duminică se va aduna la prima ședință, mulți ar putea rămâne cu impresia că asistă la un fel de șezătoare în familie. Cu fiecare scrutin, în Rada Supremă ajung tot mai mulți feciori, fiice, frați și alte rude ale politicienilor deja realizați, iar cumătrismul din politica ucraineană devine tot mai vizibil. Alexandru Eftode rezumă relatarea corespondentei noastre Daisy Sindelar.

Când vor merge la lucru, mulți deputați ai noii Rade Supreme pot avea senzația că nici n-au ieșit din casă, că au rămas în sânul familiei, fie și al unei familii mai extinse.

Este o exagerare, desigur. Dar jurnaliștii ucraineni au observat că în acest Parlament se vor întâlni un număr nemaipomenit de mare de deputați care sunt rude între ei sau au neamuri suspuse în alte structuri ale statului. Jurnaliștii au numărat zeci de asemenea cazuri.

Nu doar că sunt tot mai multe. Unele sar în ochi, cum este cel al lui Oleksiy Azarov, băiatul de 41 de ani ale premierului Mykola Azarov. Feciorul primului ministru este un novice absolut în viața politică a Ucrainei – s-a întors din Austria doar înainte de campanie.

Apoi, este Artem Pshonka, fiul procurorului general Viktor Pshonka, Pavlo Baloha și Vasyl Petevka, unul frate altul văr drept cu Viktor Baloha, ministrul situațiilor excepționale care a câștigat și el alegerile în regiunea sa natală Transcarpatină. Un singur frate Baloha, Ivan, n-a reușit să ajungă în Parlament pentru că a pierdut în circumscripție la el.

Înainte de alegeri, ministrul Baloha chiar s-a lăudat cu această strategie a politicii de familie, spunând că ar fi foarte asemănătoare cu tradiții întâlnite în Occident: „N-aș vrea să par lipsit de modestie, dar au existat și doi președinți Bush. Aici avem trei frați Baloha care candidează la parlamentare. Și nu candidează din partea vreunui partid, ca să meargă la sigur. Ei se luptă ca independenți, pe cont propriu în circumscripții uninominale. Problema nu-i că avem clanuri și familii, problema e cum să facem ca mai multe familii să poată candida și învinge la alegeri. Și, la urma urmei, nu le pot cere vărului și fraților mei să nu participe. A fost hotărârea fiecăruia și, desigur, că îi sprijin”.

Baloha are dreptate. Susținerea rudelor contează, este eficientă mai ales în circumscripțiile uninominale, acolo unde te-ai născut și mai ales dacă ai neamuri prin toate structurile.

Partea proastă este că te urmăresc oamenii mai îndeaproape. Azarov, de pildă, se lăuda de pe panouri și postere că a finanțat din buzunarul propriu diverse proiecte de infrastructură la el în circumscripție, la Slovyanske, în regiunea Donbass. Dar s-a aflat repede că ar fi mințit în cel puțin un caz – cum că ar fi contribuit la renovarea unei gări.

Legăturile apropiate, de sânge, care-i unesc pe deputați în Rada Supremă alimentează impresia printre ucrainenii de rând că Parlamentul lor este foarte vulnerabil în fața mitei, cumătrismului, a înțelegerilor de familie și, de ce nu, a certurilor de familie. Asemenea sugestii sunt, însă, ca sarea-n ochi pentru cei cu musca pe căciulă.

Vorbind la serviciul ucrainean al postului nostru, Oleh Tiahnybok, liderul partidului naționaliștilor, „Svoboda”, care a surprins cu scorul neobișnuit de bun la alegeri, 10%, s-a zborșit la moderator când a fost întrebat dacă se simte stânjenit în vreun fel că va servi cot la cot în Parlament cu fratele lui, Andriy:

„Distorsionați într-una lucrurile și faceți insinuări despre fratele meu. El, dacă vreți să știți, este membru de partid de 21 de ani, așa ca mine. Este activist în mișcarea noastră politică. Mai mult ca atât, este deputat în consiliul local de la Lvov. Fratele meu nu-i un oarecare”.
XS
SM
MD
LG