După succesul romanului pentru adulţi Tötentanz sau viaţa unei nopţi, tradus în italiană, Claudia Partole publică o carte de proză scurtă, Ultima amantă, Arc, 2011, ca pentru a-şi trage sufletul la încheierea – cu succes! – a unei scrieri de cursă lungă. E ca şi cum abia după ce te-ai investit în alţii, graţie personajelor romanului, ai avea dreptul să revii la propriul eu, precum o şi spune autoarea într-un motto al cărţii: „Şi indiferent de faptul că personajul nu sunt eu, prin el, prin tot ce simte acesta (graţie mie!), sunt cel/cea care a trăit momentul…”
Tot atâtea „opreşte-te, clipă!” par să fie scurtele – foarte scurte, unele! – tablete ce leagă secvenţele trăite la persoana întâi – că-i vorba de personaje, că-i vorba de autoare?! – într-un tot întreg unitar, în măsura în care destinele unui neam împrăştiat în cele patru zări ale lume pot fi strânse grămadă. Căci despre orice ar scrie Claudia Partole, tot la „neamul mâncat pe dinăuntru şi pe dinafară” se întoarce, surprinzându-l cu ochi de poet (prefaţatoare cărţii, Lucia Ţurcanu, vorbeşte de „poeme în proză, care au în centru un eu ce îşi mărturiseşte uneori bucuriile, mai des temerile, regretele, supărările”), dar şi de femeie umblată prin lume („În străinătate” este, în acest sens, un soi de foaie de turnesol).
Altfel spus, un titlu de nuveletă, „Ele sau eu mi-s oaspete”, i se potriveşte perfect autoarei noastre, a cărei prezenţă discretă în lumea de cuvinte lasă mai degrabă loc altora, că le spune pe nume (vezi: „Ghitla”, „Zaharia”, „Matei”), că le dă glas doar gândurilor ascunse, cum se întâmplă bunăoară în „Descoperire”, o mică bijuterie poetică:
„– Hai să fim sinceri, femeie, mă doreşti?! a zis bărbatul.
Femeia era încrezătoare, fiind copleşită de prea multă singurătate şi, ca după o sarcină grea, explodă. Şi corpul ei se făcu perlă din adâncurile mării.
Bărbatul se minună în tăcere. Apoi ieşi, fluierând o melodie plină de înţelesuri. Lumea, auzindu-l, căsca gura, arătând cu degetul la ea. Bărbatul triumfa de parcă ar fi cucerit tăcerea…”
Ce-ar fi să ţi-o faceţi confidentă, Ultima amantă?!...
29 octombrie ’12
