Linkuri accesibilitate

Nu se poate vorbi despre solidaritate, despre europenizare şi dezvoltare într-o ţară în care aproape fiecare e convins că guvernantul sau cinovnicul fură de-i trosnesc fălcile.



„Să făurim ţara noastră dragă! Să perseverăm, să ne suflecăm mînecile, să muncim cu acribie pentru viitorul nostru! Să facem, să fim activi, să dregem, să luptăm cu hibele, să fim solidari şi cinstiţi, să clădim împreună fundamentul unei societăţi prospere şi democratice! Să ne perfecţionăm! Să ne mişcăm spre Europa!”

Cred, stimaţi ascultători, că aţi auzit de multe ori de-a lungul anilor aceste sloganuri înflăcărate. Ne-au bombardat cu ele nu doar politicienii şi guvernanţii, ci şi unii reprezentanţi activi ai societăţii civile. Şi, în fond, îndemnurile astea sînt frumoase şi necesare. Căci, trebuie, într-adevăr, să facem şi să dregem. Atîta doar că făurirea nu prea aduce roade în această parte a lumii. Nu se aşază aici lucrurile, nu se mai coagulează societatea idilică, prosperă, cu legalitatea în capul mesei, iar reformele nu mai au un sfîrşit.

De multe ori m-am întrebat ce ne împiedică să ieşim din mocirla tranziţiei. De ce nu putem realiza ceea ce alţii au făcut într-un timp mult mai scurt? Şi am impresia că unul din cele mai mari impedimente e convingerea generalizată că aici se fură ca-n codru. Convingerea asta e răspîndită pretutindeni şi nici nu mai contează dacă ea reflectă sau nu o realitate. Oamenii pur şi şimplu cred că aici se fură, se fură şi se fac mişmaşuri pe toate palierele sociale. Ar fi suficient, în cadrul unui sondaj, să le pui oamenilor pe stradă următoarea întrebare: Se fură mult sau se fură puţin în Republica Moldova? Şi veţi vedea că cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri sînt convinşi că aici s-a furat şi se fură temeinic.

Convingerea asta înrădăcinată adînc în minţile oamenilor îţi taie din start elanul, anulează multe din proiectele serioase, inhibă talentul şi efortul susţinut. De ce să mai faci ceva prin muncă sisifică, dacă în jurul tău indivizii îşi rezolvă problemele vieţii prin mită, mişmaş şi delapidare? Iar caravana escrocilor şi hoţilor, care e mereu mediatizată, îşi continuă marşul triumfal în ciuda tuturor arestărilor şi flagrant delicturilor, întărind convingerea maselor că aici se fură ca-n codru.

Nu se poate vorbi despre solidaritate, despre făurire, despre europenizare şi dezvoltare într-o ţară în care aproape fiecare e convins că guvernantul sau şeful, judecătorul sau medicul, poliţistul sau cinovnicul fură de-i trosnesc fălcile. Cum să făureşti într-un fief al hoţilor? Nu prea ai cum. Şi se apucă omul să facă şi el matrapazlîcuri, adică să fie „în rînd cu lumea”.
XS
SM
MD
LG