Linkuri accesibilitate

Organizații transnistrene în ajutorul victimelor traficului cu ființe umane


În stânga Nistrului nu există un centru de reabilitare a victimelor.


Datele statistice la care fac deseori trimitere autoritatile de la Chisinau nu contin informatii despre regiunea transnistreana a tarii. Bunaoara, nu se stie cite persoane de pe malul stang al Nistrului au fost traficate in ultimul an. Cifrele cu care opereaza reprezentantii de pe ambele maluri sunt oferite in cele mai dese cazuri de organizatiile non-guvernamentale din Transnistria. Detalii are Diana Raileanu:

În regiunea transnistreană, primele organizaţii care s-au oferit să sprijine victimele traficului de fiinţe umane au apărut de curând, deşi fenomenul era prezent în teritoriu de mai mult timp. Spre exemplu, de la începutul anului, Asociaţiei „Iniţiativa femeilor” de la Tiraspol, s-au adresat aproape 30 de persoane care au avut de suferit de pe urma traficului. Directoarea Natalia Savkina

Natalia Savkina

instituţiei, Natalia Savkina, este sigură că numărul victimelor ar fi mult mai mare:

„Încercăm să le explicăm oamenilor că este important să se adreseze după ajutor poliţiei, organizaţiilor non-guvernamentale. Din păcate, de frică mulţi preferă să tacă. Situaţia este cu mult mai dificilă în cazul victimelor care locuiesc la periferia regiunii. Aici, la Tiraspol sau la Bender, există mai multe instituţii la care se pot adresa, în raioane ca Slobozia însă nu are cine să-i ajute. Din această cauză şi statistica pe care o avem nu este una conformă realităţii. Nu vom şti exact cîte victime ale traficului de fiinţe umane există în regiune atâta timp cît oamenii nu se vor adresa la poliţie.”

La Tiraspol, „Interaction” este altă organizaţie non-guvernamentală care oferă asistenţă victimelor traficului sau a violenţei în familie. Aşa cum observă reprezentanta organizaţiei, Oxana Alistarova, până nu demult în regiunea transnistreană se vorbea cu jumătate de gură despre fenomenul traficului de fiinţe umane:

„Era un obicei moştenit din perioada sovietică de a ascunde problemele cu care se confruntă societatea. O astfel de atitudine însă nu făcea decât să toarne apa la moara traficantilor. În primii ani cînd ofeream asistenţă victimelor traficului o făceam pe ascuns de ochii autorităţilor. Atunci, reprezentanţii ministerului de interne de la Tiraspol mă priveau cu suspiciune şi chiar îmi reproşau că îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Însă nu puteam sta cu mâinile în sân în timp ce vedeam că oamenii au de suferit în jurul meu.”

Pentru a ajuta cît mai multă lume din regiune, experţii organizaţiei „Interaction” au deschis o linie fierbinte la care pot suna persoanele care au căzut pe mâna traficanţilor sau sunt supuse violenţei. Deseori însă, Oxana Alistarova

Oxana Alistarova

explică Oxana Alistarova, încercările ONG-urilor de a sprijini victimele se lovesc de legislaţia imperfectă din regiune sau chiar de lipsa acesteia:

„În anul 2007 a fost adoptată legea privind traficul de fiinţe umane, a intrat în vigoare în 2010. Potrivit documentului a trebuie să funcţioneze un Consiliu pentru combaterea fenomenului, însă acesta nu funcţionază până acum. Mai târziu am aflat că unii membri ai acestui Consiliu habar nu au că fac parte din el. Aceste acţiuni ne-au descurajat şi întristat.”

Apărătorii drepturilor omului din regiunea transnistreană spun că victimele traficului de fiinţe umane şi a violenţei au de suferit din cauza statutului nerecunoscut al regiunii. Iată un exemplu relevant: pentru că în stânga Nistrului nu există un centru de reabilitare a victimelor, acestea deseori sunt asistate la Chişinău. Şederea lor în capitală însă este dificilă în cazul în care deţin doar cetăţenia Transnistriei sau pe cea a Federaţiei Ruse.
XS
SM
MD
LG