Linkuri accesibilitate

Colin Timms: „A început ca muzician - solist vocal, organist, clavecinist și compozitor - dar, asemenea multor alți artiști, a devenit un om de curte și diplomat împlinit.”


Muzica, istoria și politica se intersectează adesea, dar este relativ rar ca un disc nou apărut să pună în lumină, brusc, o mare personalitate culturală și politică, și să trezească interesul asupra ei. Este ceea ce s-a întîmplat luna aceasta, grație noului CD al mezzo-sopranei Cecilia Bartoli, lansat, ca de obicei în ultimii ani cu multă vîlvă publicitară, sub titlul oarecum misterios... Mission/Misiune.

Personajul istoric al discului este un distins muzician al secolelor al Agostino Steffani (1654-1728)

Agostino Steffani (1654-1728)

XVII-lea și al XVIII-lea, Agostino Steffani (1654-1728). Viața și cariera sa, ambele deosebit de vii și încărcate de evenimente, încalecă mai multe domenii, dat fiind că Steffani a fost în același timp și un preot, ajuns în finalul vieții pe culmile ierarhiei eccleziastice, un om politic la curțile princiare din Germania și un diplomat, după toate sursele istorice de mare talent în epocă și folosit ca atare, spre sfîrșitul vieții, de Vatican.

In calitate de muzician - și specialiștii afirmă și demonstrează că a fost unul din cei mai importanți compozitori ai epocii Barocului, verigă cheie între Monteverdi și Vivaldi sau Haendel - Agostino Steffani a lăsat în urmă 25 de lucrări vocale dramatice, opere în principal, cărora li se adaugă cca. 80 de arii, duete vocale și cantate.

Cunoscut specialiștilor și marilor personalități ale veacului al XX-lea amatoare de muzică, de la Romain Rolland și Alfred Einstein, la experții actuali în muzica și istoria epocii Barocului, Steffani a revenit pe scenele de operă și în înregistrările pe disc abia în ultimii zece ani, cînd se poate vorbi de o redescoperire și chiar de o renaștere a muzicii sale, îndeosebi în Marea Britanie, Germania și Franța.

Pretenția cunoscutei mezzo-soprane de a-l fi redescoperit ea pe Agostino Steffani, așa cum afirma zilele trecute într-un interviu cu Le Figaro, unul din zecile acordate presei în ultima lună, este mai mult decît exagerată și chiar un neadevăr, ce aduce în discuție un comportament etic, în ultimă instanță sub semnul întrebării. Singurul lucru pe care îl face Cecilia Bartoli este de a propulsa muzica lui Agostino Steffani dincolo de melomanii amatori exclusiv de muzică barocă - și nu este puțin - grație simpatiei de care se bucură în lumea largă și mijloacelor financiare publicitare puse la bătaie de filiala londoneză a casei de discuri Decca.



Altfel, cine parcurge livretul discului este înclinat să se gîndească Prof. Colin Timms

Prof. Colin Timms

aproape la un plagiat, în măsura în care Cecilia Bartoli, autorea lui, nici măcar nu-l pomenește - pentru a nu mai spune, citează - pe realul exeget al lui Agostino Steffani, muzicologul britanic Colin Timms, profesor la Barber Institute of Fine Arts, din cadrul Universității din Birmingham.

Intr-o activitate ce acoperă mai multe decenii, Colin Timms a publicat numeroase studii de specialitate despre Agostino Steffani, a editat două volume cu Duetele de cameră și Cantatele compozitorului, a publicat corespondența lui Steffani (în colaborare cu Giuseppe Riva) și, mai ales, a însumat munca sa într-o exemplară și admirabilă monografie, apărută la Oxford University Press în 2003 sub titlul Polymath of the Baroque: Agostino Steffani and his music.

In prefața amplei sale lucrări, de peste 400 de pagini, profesorul Timms creionează succint portretul lui Steffani:

„...o figură remarcabilă. Născut în 1654 la Castelfranco, pe pămînturi venețiene, a fost luat în Germania la vîrsta de 13 ani și, exceptînd trei ani [de studii] în Italia, a rămas acolo - la curțile de la München, Hanovra și Düsseldorf - pentru restul vieții. A început ca muzician - solist vocal, organist, clavecinist și compozitor - dar, asemenea multor alți artiști, a devenit un om de curte și diplomat împlinit. S-a dovedit atît de adaptat acestor [ultime] roluri, încît la Hanovra a căpătat responsabilități diplomatice de primă importanță, iar la Düsseldorf a fost numit președinte al guvernului Palatinatului.

La maturitate devenit un proeminent om politic și administrator, în ultimii ani de viață a fost în esență un om al bisericii... cu o carieră ce a culminat în numirea sa ca episcop de Spiga și vicar apostolic pentru nordul Germaniei. [...] Un minunat autor de melodii și foarte talentat în ale contrapunctului,... frumusețea senzuală, eleganța și grația sînt principalele mărci ale muzicii sale..., avînd o contribuție decisivă la dezvoltarea operei în Germania, stimat pe plan universal...”
XS
SM
MD
LG