Linkuri accesibilitate

Toamna lui nenea Grişa


Aş risca să presupun chiar că nenea Grişa e mai fericit şi mai liniştit decît judecătorul cu castel faraonic.

M-am întîlnit ieri cu nenea Grişa, un vecin de curînd pensionat, care din cînd în cînd mai cîştigă un ban cu repararea aparaturii tehnice. Se vedea de la o poştă că nenea Grişa avea o dispoziţie excelentă. L-am întrebat de ce era atît de vesel. Şi omul mi-a spus următoarele: „Uite ce zi frumoasă şi însorită e azi! E mijlocul lui octombrie, dar e cald de parcă ar fi luna mai! Ce bine ar fi să mai ţină căldura asta măcar pînă la 1 noiembrie! Ce bine ar mai fi...”

„Păi, dumneata ai vrea poate să fie cald şi în noiembrie...” am zis într-o doară.

„Da, aş vrea, dar ştiu că nu va fi posibil. Aş vrea să fie cald şi în noiembrie, că pe noi, pensionarii, ne bagă-n sperieţi facturile de iarnă ale Termocom-ului! Ehehei, eu de-aş putea, aş sări peste iarnă!” a exclamat nenea Grişa şi zîmbi cu gura lui ştirbă.

Aşadar, omul se bucura din plin de vremea blîndă, care amîna livrarea agentului termic de către Termocom. Nenea Grişa îşi trăia clipa cu intensitate. Am mai discutat cu el vreo cinci minute şi iată ce am aflat.

Deşi nu o ducea prea bine, omul îşi păstrase un soi de seninătate. Ideea lui preferată, pe care mi-a repetat-o de cîteva ori, era aceea că trebuie să te bucuri de clipele frumoase, pentru că răul va veni oricum şi te va strivi ca pe o musculiţă.
Pentru nenea Grişa clipele astea frumoase apăreau mai mereu, ba în chip de toamnă tîrzie şi caldă, ba în chip de o mică sumă obţinută pentru înlocuirea unei ţevi ruginite, ba în chip de o călătorie gratuită cu troleul.

„Uneori taxatoarele mă lasă-n pace şi nu-mi cer doi lei, văzînd că-s bătrîn, fără dinţi şi plin de riduri. Iar eu mă bucur! Economisesc doi lei şi asta tot e ceva!” mi-a mărturisit nenea Grişa plin de voie bună.

Iar eu m-am gîndit că nenea Grişa era unul dintre oameni cei mai senini, joviali, fericiţi, pe care i-am văzut eu în ultimii ani. În ciuda lipsurilor, omul acesta mi se pare foarte mulţumit şi împăcat cu propria soartă. Aş risca să presupun chiar că nenea Grişa e mai fericit şi mai liniştit decît judecătorul cu castel faraonic, care pe hîrtie nu are mai nimic, despre care scriu în aceste zile mai multe mijloace mass-media.
XS
SM
MD
LG