Linkuri accesibilitate

Ediția finală a cărții istoricului israelian a apărut la Editura Universității Nebraska, în Statele Unite, sub îngrijirea lui Leon Volovici, cu colaborarea lui Miriam Caloianu.



La Editura Universității Nebraska, de la Lincoln, în Statele Unite, a apărut recent un volum masiv, de 700 de pagini, versiunea ultimă, de referință, în limba engleză, a lucrării regretatului istoric israelian, originar din România, Jean Ancel. „Istoria Holocaustului din România” (The History of the Holocaust in Romania) a fost publicată în seria de prestigiu, realizată Universitatea americană în cooperare cu Institutul Yad Vashem de la Ierusalim și intitulată „Istoria cuprinzătoare a Holocaustului”; un proiect menit să facă publice și să promoveze rezultatele unor cercetări considerate fundamentale, efectuate de istorici lucrînd în diferite universități și institute de cercetare din lume.

In această serie, fundamentală pentru generațiile mai tinere de istorici, la Editura Universității Nebraska au apărut pînă acum trei mari volume „Originile Soluției Finale. Evaluarea politicii naziste, între septembrie 1939-martie 1942”, rod al cercetărilor lui Christopher R. Browning, „Evreii din Boemia și Moravia confruntați cu Holocaustul”, de Livia Rothkirchen și „Holocaustul în Uniunea Sovietică”, monumentală lucrare a lui Yitzak Arad.

Volumul lui Jean Ancel este al patrulea din serie, iar finalizarea și publicarea sa au luat ani buni din cauza bolii necruțătoare ce l-a ucis în cele din urmă pe istoric, în 2008. Sarcina finalizării manuscrisului a fost preluată ulterior de un alt regretat om de cultură româno-israelian, de la Ierusalim, Leon Volovici, binecunoscut ascultătorilor noștri, ajutat de una din elevele sale, Miriam Caloianu.

Cum se subliniază într-o notă editorială, ediția în limba engleză a „Istoriei Holocaustului din România” este în fapt o „versiune revizuită” a lucrării originale, apărută în două volume în anul 2002 la Yad Vashem. Numeroasele revizuiri discutate de editură cu Jean Ancel și asupra cărora s-a căzut de acord, inclusiv corecturi și adăugiri la bibliografie, au fost introduse în volum de Leon Volovici și colaboratoarea sa.

Cum se subliniază în volum, „nuanțele finale le aparțin editorilor, dar munca și spiritul sînt cele ale lui Jean Ancel.” Bibliografia extensivă a lucrării a fost compilată de Miriam Caloianu, care a adăugat un set de nouă lucrări considerate de interes istoric major, apărute după încheierea cercetărilor lui Jean Ancel.

Persecuțiile și Holocaustul la care a fost supusă populația evreiască trăind în spațiul istoric românesc și în care au fost angajați românii - autorități, militari și jandarmi, adesea și populația civilă -, din proprie inițiativă și, uneori, devansîndu-i chiar pe naziști, constituie unul din cele mai dureroase și mai puțin cunoscute și asumate episoade ale istoriei naționale.

Istoricul Jean Ancel (1940-2008)

Istoricul Jean Ancel (1940-2008)

Născut în 1940, într-o familie ce a avut de suferit sever de pe urma Holocaustului, Jean Ancel și-a dedicat întreaga viață, după emigrarea sa în Israel, în calitate de istoric independent și cercetător asociat la Yad Vashem (Institutul Internațional de Cercetare a Holocaustului), înțelegerii acestui fenomen, a motivațiilor și mecanismelor sociale, psihologice și politice, înainte de toate.

Cercetător de o probitate cu totul excepțională, Jean Ancel a fost confruntat, după ani de ostilitate din partea istoricilor portavoce ai partidului comunist, ce negau oficial pînă și existența unui holocaust organizat și aplicat de români în Transnistria istorică, cu o altă dilemă. Căderea regimului Ceaușescu și, mai ales, dezintegrarea sistemului sovietic i-au permis accesul la nenumărate depozite de arhivă pînă anii 1990 interzise cercetătorilor.

După deplasări repetate, la Odesa și Nikolaiev, Jean Ancel decidea să nu-și publice opusul ce era deja finalizat în ivrit, ci să-l rescrie pornind aproape de la zero, utilizînd seria imensă de noi documente devenite publice și imaginea mult mai complexă pe care o dădeau despre mecanismele și deciziile politice ale autorităților antonesciene.

In mod regretabil, în lumea românească, istoricul nu a fost înțeles și urmat pînă la capăt în motivațiile și concluziile sale, traducerea în limba română a lucrării sale, de exemplu, apărută în 2001, la București, sub titlul de compromis „Contribuții la istoria României. Problema evreiască 1933-1944” (Editura Hasefer) fiind amendată, pentru a nu spune direct cenzurată în anumite părți, iar concluziile sale despre rolul secundar jucat de rabinul Șafran în salvarea evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial fiind chiar ponegrite în mod inacceptabil.

Ediția finală, apărută acum sub egida Universității Nebraska, include, în finalul notelor, grație lui Leon Volovici și a editorilor americani, un pasaj dintr-o scrisoare trimisă de Jean Ancel, în martie 2003, conducerii editurii: „Nu mi-am schimbat concluziile în ce privește statistica victimelor evreiești ale Holocaustului din România și din Transnistria: cel puțin 410.000 de evrei, dintre care 220.000-230.000 de evrei români și 180.000 evrei ucrainieni. Cifrele din Raportul Wiesel sînt rezultatul unui compromis între cifrele mele și acelea ale altora. A trebuit să aleg între a semna Raportul sau a demisiona [din Comisie]. Am hotărît să semnez, deoarece pentru mine era mai important faptul că statul român își recunoștea pentru prima oară responsabilitatea pentru crimele comise împotriva poporului evreu.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG