În rezoluţia votată de Consiliul Europei la Strasbourg în legătură cu Rusia, una dintre solicitările Consiliului este legată de înapoierea proprietăţilor deţinute ilegal de Rusia. Deci şi tezaurul Romaniei trimis la Moscova în timpul primului război mondial pentru a nu fi cădea pradă germanilor. Din 1989 încoace, guvernele de la București au tot vorbit despre returnarea lui, dar fără nici un rezultat concret. Tezaurul cuprinde între altele şi 90 de tone de aur. Detalii de la Sabina Fati.
Intre România si Rusia relatiile diplomatice sint disturbate de mai multa vreme din cauza intereselor geopolitice diferite, dar si a abordarilor fruste, lipsite de tact din ambele parti.
Cu toate acestea este oarecum neasteptata reactia ministerului de externe de la Moscova in privinta returnarii Tezaurului, pe care romanii l-au trimis spre pastrate in Rusia in timpul primului război mondial.
Purtatorul de cuvint al diplomatiei de la Moscova, Alexander Lukașevici a spus că subiectul restituirii tezaurului românesc si-a pierdut demult actualitatea. Declaratia vine dupa ce la inceputul acestei saptamini Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) a adoptat o Rezolutia prin care obliga Rusia sa continue discutiile pentru returnarea bunurilor confiscate din alte tari, dar si retragerea trupelor si echipamentelor militare de pe teritoriul Republicii Moldova.
Potrivit reprezentantului ministerului rus de Externe, Moscova regreta faptul ca România incearca sa internaționalizeze problema celor 93 de tone de aur evacuate in Rusia in perioada Primului Razboi Mondial si solicita Bucureștiului sa nu “dezgroape trecutul”. Oficialul rus sustine ca in dialogul dintre Bucuresti și Moscova lipseste subiectul “aurului romanesc”, sugerind in acest fel ca aceasta tema nu exista de agenda Rusiei in relatiile cu România.
Pe de alta parte la semnarea Tratatului bilateral româno-rus, cele doua parti s-au angajat sa rezolve chestiunea Tezaurului printr-o comisie mixta de istorici care nu s-a mai intrunit demult, dupa cum a observat zilele acestea si seful diplomatiei române care a subliniat ca tezaurul ramine o tema de “interes direct” pentru Bucuresti. Comisia nu are nici un fel de puteri, nu poate lua nici un fel de decizii si in nici un caz nu poate rezolva aceasta ecuatie veche de aproape o suta de ani.
La mijlocul lunii decembrie in 1916, guvernul României a decis sa trasfere la Moscova tezaurul care cuprindea documente, manuscrise si monede vechi, carti rare, odoare mănătirești, obligatiuni, titluri de stat, dar si o cantitate de 93 de tone de aur provenita din 91 de tone de monede istorice de aur, care apartineau persoanelor private, companiilor si bancilor plus 2,4 tone de lingouri de aur, apartinind Băncii Nationale a României. Toate aceste bunuri au fost trimise in Rusia, dupa ce Romănia a intrat in razboi de partea Antantei, iar guvernul a fost nevoit sa se retraga de la București din fața inaintarii trupelor germane si austro-ungare.
Mutarea Tezaurului la Moscova a fost facuta la propunerea ministrului de Finante de atunci, Nicolae Titulescu, devenit ulterior un diplomat de succes, inclusiv ca presedinte Natiunile Unite. Tezaurul a ajuns in Rusia inainte pe fondul miscarilor de protest care aveau loc in marile orase din imperiul țarist. Oficialii români ar fi putut opta sa trimita averea tarii la Londra, dar au crezut ca drumul spre Rusia e mult mai sigur, decit cel spre Anglia. Lipsa de viziune sau pur si simplu ghinionul istoric au facut ca tezaurul romanesc sa fie sechestrat dupa victoria Marii Revolutii din Octombrie, care l-a adus pe Lenin in fruntea tarii. Au existat totusi trei transe de restituri in anii 1935, 1956 si 2008, dar România nu si-a primit inapoi nici aurul, nici obiectele valoroase trimise spre pastrare la Moscova.
Nu exista nici un fel de indiciu ca Rusia ar putea vreodata sa inapoieze tezaurul României. Doua greseli majore au dus la acest deznodamint: in primul rind lipsa de intuitie si de analiza a guvernului Bratianu din 1916 si a doua, lipsa de inspiratie si incapacitatea diplomatica de a negocia mai eficient inainte de incheirea tratului româno-rus din 2003. Acum e greu de crezut ca presiunile internationale mai pot schimba ceva, dar tema poate fi mereu exploatata electoral.
