Iurie Gotişan: „La general vorbind, nu cred că populaţia sau mai bine spus contribuabilii la bugetul de stat, fie aceştia persoane fizice sau agenţi economici, vor fi mulţumiţi de fiscalitate sau nivelul acesteia, chiar dacă se recurge la diminuări constante a poverii fiscale, situaţie de altfel constatată pînă nu demult şi la noi. Pînă la urmă, nimeni nu plătește taxe şi impozite din plăcere, plătește pentru că trebuie să le plătească şi pentru că știe că oricum într-un tîrziu nu va scăpa de plata lor, or vorba americanilor – de fisc şi de moarte nu scapă nimeni. Marea problemă sau provocare de fapt care ţine de fiscalitate sau sistemul de impozitare de la noi rezidă în găsirea acelui echilibru sau acelei echităţi fiscale care ar putea relativ să-i împace pe toţi”.
Europa Liberă: Şi cum poate fi găsit acest echilibru-echitate despre care vorbiţi Dvs.?
Iurie Gotişan: „Spuneam la început că nivelul fiscalităţii în ultimii ani a scăzut constant, mai ales dacă intrăm pe latura persoanelor fizice, stabilizîndu-se pînă la nivelul maxim de 18% şi cel minim de 7% din venit pentru care poate fi impozitată o persoană. Mai mult, nivelul de impozitare de la noi este unul din cel mai jos din regiune. Fiindcă într-un final problema nu constă într-un nivel mare al fiscalităţii, ci în nivelul salariilor şi veniturilor care mai degrabă sunt mici şi se mai şi taxează pînă la
Reducerea evaziunii fiscale ar fi permis majorarea veniturilor şi salariilor...
urmă. Asta este pe partea impozitării persoanelor fizice. Cît priveşte agenţii economici sau altfel spus, a persoanelor juridice, la fel nivelul fiscalităţii nu este mare, ci mai mult pe prezenţa multitudinii de taxe şi impozite, bineînţeles asta pe diferite genuri de activitate, care generează evaziuni fiscale de proporţii, or dacă nu ar fi fost aceste evaziuni de sute de milioane, măcar parţiale, am fi avut venituri mai mari în visteria statului, fapt pentru care s-ar fi putut majora veniturile şi salariile, iar lumea ar fi fost mai mult sau mai puţin mulţumită”.
Europa Liberă: Bine, dar pentru cetăţenii Republicii Moldova, pentru buzunarul lor, ce ar fi mai potrivit, impozitarea progresivă sau impozitul unic?
Iurie Gotişan: „Raţiunea oricărui regim fiscal nu este şi nu poate fi una obiectivă. Fiecare din acesta îşi are avantajele şi dezavantajele sale. Totuşi, cred că în actuala conjunctură pentru Moldova, impozitarea progresivă este în favoarea unui impozit unic. Or, impozitarea diferenţiată reprezintă o soluție pentru guvernele în tranziţie, cu probleme bugetare, întrucât, aplicarea acesteia eficientizează numărul de taxe care pot fi colectate, odată cu scăderea nemulțumirilor sociale. Este un regim care taxează mai mult dacă ai venituri mai mari. Altfel spus, cîştigi mai
Aplicarea impozitului unic este mai mult pentru state aşezate din punct de vedere economic...
mult, plăteşti mai mult. Însă, fiecare sistem are limitele sale. Or, sistemul progresiv de impozitare, nu se justifică în cazul celor care ar trebui să plătească impozite mari, întrucît aceștia au la dispoziție și mijloace corespunzătoare de eludare sau evaziune. Aplicarea impozitului unic este mai mult pentru state aşezate din punct de vedere economic. Sunt state în care s-a aplicat sistemul cotei unice de impozitare, cum ar fi Ţările Baltice, Romania, dar după cum mulţi consideră că s-au grăbit cu această aplicare”.
Europa Liberă: Dle Gotişan, să ne întoarcem la acea echitate fiscală, de ce nu s-ar merge pe scutire de impozite pentru cei cu venituri mici sau impozitul pentru agricultori?
Iurie Gotişan: „Totalmente sunt pentru o asemenea iniţiativă. O atare practică era utilizată în România pînă să fi fost introdus impozitul unic pe venit. Or la noi, persoana chiar avînd un venit de 15-20 mii lei anual să presupunem, oricum este impozitată, în pofida scutirilor persoanele şi cele de întreţinere pentru copii. Însă, trebuie să ţinem cont de faptul că o bună parte din bugetari au venituri care pur şi simplu nu sunt declarate. Aici este pînă la urmă o crampă sau o problemă de sistem. Altfel nu există o explicaţie logică pe ce bani un inspector fiscal cu un salariu de 3 mii de lei, îşi poate permite un automobil de marcă bună şi scump sau alte proprietăţi şi bunuri, decît de a face
Nu există o explicaţie logică pe ce bani un inspector fiscal cu un salariu de 3 mii de lei, îşi poate permite un automobil de marcă bună...
cîrdăşie şi a recurge la protecţia unor agenţi economici de a se eschiva de la plata impozitelor pentru asta acesta încasînd anumite taxe, cazuri care deseori sunt semnalate. Or, aplicarea acelor metode indirecte de impozitare a veniturilor planificată din ianuarie 2013, ar fi o măsură din partea autorităţilor fiscale de a scoate în legalitate inclusiv veniturile obţinute ilegal. Fiindcă avem categorii de bugetari care o duc bine merci şi se prefac că nu au şi avem categorii de bugetari amărîţi de tot. Respectiv aici ar trebui să se găsească acel echilibru sau echitate de impozitare fiscală şi să se meargă pe o diferenţiere a categoriilor de salariaţi, măsuri care de altfel necesită timp şi multe resurse”.
Europa Liberă: Şi impozitul pentru agricultori??
Iurie Gotişan: „Cît nu s-ar părea de straniu, dar agricultura rămîne cel mai nefiscalizat sector al economiei, asta însă ţinînd cont de faptul că sectorul are o contribuţie de 9-10% în PIB, dar în care este implicată peste 33% din populaţia activă din economie. Problema în acest sector este de fapt similară celorlalte sectoare ale economiei. Avem
În agricultură, avem cîţiva intermediari mari care i-au grosul profitului, iar micii fermieri şi agricultori adună doar resturile...
cîţiva intermediari mari care i-au grosul profitului din acest sector, iar micii fermieri şi agricultori adună doar resturile. Aplicarea acelui impozit de 12% de anul viitor vine cu acelaşi scop să scoate ilegalităţile din acest sector la suprafaţă”.
Europa Liberă: Într-un final reiese că resurse, bani sunt însă organele de control nu-şi fac aşa cum trebuie meseria?
Iurie Gotişan: „În cea mai mare parte aşa este. Este o problemă de colectare a banilor sau a impozitelor. Aşa s-a format o mentalitate infectă de-a lungul anilor să te eschivezi de la plata impozitelor, şi asta cu cît mai mult cîştigi sau ai. De fapt, salariaţii de la buget şi micii antreprenori sunt cei care plătesc cu regularitate şi la timp taxele. Unele centre de analiză arata că plata salariilor în plic este estimată la cca 5 miliarde lei, iar fenomenul evaziunii fiscale, evaluat de altfel de statistica oficială este la un nivel de 15%
Plata salariilor în plic este estimată la cca 5 miliarde lei, iar evaziunea fiscală, oficial, este de 15% din PIB. În total, 17 miliarde de lei...
din PIB, echivalentul a 12 miliarde de lei, per total avem în sumă 17 miliarde de lei, bani care mai mult sau mai puţin ocolesc sistemul bugetar-fiscal. Or dacă aceşti bani ar trece prin bilanţurile contabile, cu siguranţă că vom avea venituri mult mai mari la buget, bani cu care ar putea să se dubleze salariile, iar lumea să achite impozitele şi taxele. Or pe un amărît de bugetar, cu un salariu de 2-3 mii de lei, cu nimic nu-l încălzeşte atunci cînd se declară faptul ca avem un deficit bugetar de 1% din PIB fiind cel mai mic din regiune, sau că datoria externă de stat raportată tot la PIB este una din cele mai mici din zonă. Sînt pînă la urmă indicatori convenabili care plac şi ar trebui să se laude FMI sau BM, decît cetăţenilor. Or creşterea de 5% în termeni reali la un salariu de 3 mii lei ceea ce ar însemna doar 150, după cum a declarat recent ministrul Lazăr, chiar este insesizabilă”.
