Linkuri accesibilitate

De-a răzgânditul


Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
Septembrie poate fi numită, pe bună dreptate, luna răzgândirilor în serie – preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, dl (şi dacă mă răzgândesc şi-i zic… tovarăş?!) Marian Lupu nu mai vorbeşte româna, ci moldoveneasca (şi cu accentul pretins bucureştean cum rămâne, dle speaker?!). Cică „s-a răzgândit”, iar argumentelor ştiinţifice ale lingviştilor le contrapune, nici mai mult nici mai puţin, „ştiinţele politice” de la noi – dr. Vasile Stati, autorul Dicţionarului (de tristă faimă) român-moldovenesc, îşi poate freca mâinile de bucurie: şi-a mai recrutat un adept!

Între timp, şi fracţiunea PCRM s-a răzgândit – după ce a boicotat luni de zile şedinţele Legislativului, ridicând totuşi salariile de deputaţi, s-a întors iarăşi în sala de şedinţe, era să zic in corpore, dacă nu ar fi pierdut câţiva membri pe drum (grupul Vadim Mişin), care s-au răzgândit la rândul lor să mai dea cu secera şi ciocanul pân’ la ziuă. Ultimul răz-gândac, în acest sens, este chiar Ion Ceban, omul-tribun care „ieşea aşa de înflăcărat la mitinguri, pe frig, chemând lumea” (Vladimir Voronin dixit!), care şi-a părăsit comilitonii în plină şedinţă a Parlamentului, creând semi-surpriza sesiunii de toamnă a acestuia.

Nici politicienii din celălalt capăt al spectrului politic (d’aia e şi spectru, că se încovoaie ca o potcoavă, apropiind extremele – nu mă întrebaţi cui anume îi poartă noroc!) nu au fost mai consecvenţi – însuşi premierul ţării Vlad[imir = и мир] Filat s-a răzgândit nitam-nisam să mai conecteze Republica Moldova la sistemul energetic european, întorcându-se cu faţa spre lucoarea de la Răsărit. Drept urmare, socialistul Igor Dodon, a cărui frunte bombată pare să tot aştepte venirea pe lume a vreunei Atene/Minerve, s-a răzgândit, pe moment, să distrugă Alianţa pentru Integrare Europeană-2, salutând decizia liderului PLDM. Până şi o stradă s-a răzgândit să poarte numele din 1990, revenind la cel din 1970, pentru ca apoi să rămână totul pe vechi (adică – pe nou), str. Al. I. Cuza Vodă.

Pe lângă toate aceste „răzgândiri la vârf”, cea a şoferilor de maxi-taxi – aflaţi în grevă preţ de două zile, iar apoi ieşiţi la lucru, fără să obţină totuşi creşterea preţului unei călătorii la 5 lei – mi se pare cea mai salutabilă: la urma urmei, mii de oameni au ajuns la timp la serviciu, în condiţii… era să scriu „relativ decente”, dar ştiind cum stau de fapt lucrurile, m-am răzgândit. (Dacă mă gândesc bine, şi primarul Dorin Chirtoacă trebuie că s-o fi răzgândit să scoată – de la naftalină (vorba vine!) – troleibuzele suplimentare promise, altfel nu-mi pot explica îmbulzeala din transportul public urban.)

Ajuns în alineatul în care se trage concluzia, stau şi cuget: dacă aş fi Auguste Rodin, cum i-aş zice sculpturii înveşnicind omul nostru căzut în cap: Răz-Gândacul de pe malul Bâcului sau Răz-Gânditorul din PMAN?!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG