Linkuri accesibilitate

Michel PASTOUREAU, Negru. Istoria unei culori


Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

O istorie a continentului european, din Antichitate până în zilele noastre, văzută prin prisma unei culori, de data aceasta în Negru, după ce acum câţiva ani acelaşi autor o vedea în Albastru.

„Pentru istoric – ca, de altfel, şi pentru sociolog şi pentru antropolog –, culoarea se defineşte, în primul rând, drept un fapt de societate. Societatea este cea care face culoarea, cea care-i dă definiţiile şi semnificaţiile, care-i construieşte codurile şi valorile, care-i organizează practicile şi-i determină mizele. Istoria culorii negre în Europa (…) pare a fi, din acest punct de vedere, una exemplară”, afirmă marele istoric francez contemporan, cel care a repus heraldica pe baze ştiinţifice, Michel Pastoureau, în Introducere la Negru. Istoria unei culori, Cartier, 2012.

Aşadar, o istorie a continentului european, din Antichitate până în zilele noastre, văzută prin prisma unei culori, de data aceasta în Negru, după ce acum câţiva ani acelaşi autor o vedea în Albastru. 200 de pagini erudite, cărora li se adaugă altele 50 de note, nu mai puţin savante & polemice, care se citesc totuşi ca un roman de Jules Verne, şi asta deoarece aventura cunoaşterii şi-a găsit în savantul francez un povestitor pe măsură (în paranteză amintesc că acum doi ani, Les couleurs de nos souvenirs ale aceluiaşi istoric luau Prix Médicis essai).

De la „Negrul este o culoare”, titlul polemic al unei expoziţii din 1946, ce-i răspundea – peste secole – lui Leonardo, la „Paleta diavolului”, de la „O culoare la modă” la „Naşterea unei lumi în alb şi negru”, nici un document, nici o pistă, nici un detaliu nu sunt neglijate spre a pune în valoare „Toate culorile negrului”. Ştiaţi bunăoară că, „timp de două sau trei secole, pe tablele de şah europene, se confruntau astfel piese albe şi piese roşii”? Că blazoanele sunt un fel de cărţi de vizită avant la lettre? Sau că descoperirea spectrului de către Newton, pe la 1665-1666, dădea peste cap vechea ordine a culorilor?

Multe şi diverse lucruri se pot afla din carte, cel mai neînsemnat detaliu fiind raportat la ansamblul construcţiei. Un singur exemplu: „(…) istoria dessous-urilor feminine este deosebit de instructivă şi ne ajută să înţelegem felul în care s-au inversat sistemele de valori”. Prohibite timp de milenii – „hainele şi ţesuturile ce se atingeau nemijlocit de corpul uman trebuiau să fie albe sau nevopsite” –, astăzi dessous-urile negre sunt de departe cele mai purtate, fiind considerate şi „cele mai cuminţi”, în timp ce „rolul de culoare seducătoare sau depravată” îl ocupă albul! Vorba unui slogan din anii 1960: „Spune-mi ce culoare porţi pe dedesubt şi-ţi voi spune cine eşti”, sau mai degrabă în ce societate & epocă trăieşti.

1 octombrie ’12
XS
SM
MD
LG