Linkuri accesibilitate

„Oraşul respiră astăzi uşor, iar locuitorii lui oftează”


Jurnalul săptămânal cu Natalia Costaș.



Natalia Costaş - născută la 15 iunie 1978 în Criuleni. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM. Este magistru în relaţii internaţionale. A lucrat jurnalist la câteva ziare şi reviste. Actualmente este consultant în comunicare în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).


Luni

Duuulce! Ah, cât de dulce mai dorm... mai cu seamă după două zile de week-end. Dar trebuie să-i trezesc... Şi începe ritualul: giugiulit, spălat, îmbrăcat, cosiţe, mic dejun, tălmăcitul viselor, cântat, comentat şi ...grădiniţa. Ne-am despărţit de cinci minute, dar deja le duc dorul. Ziua se anunţă agitată. Şi o iau de la un capăt. Cum vom organiza evenimentul de încheiere a Programului Comun de Dezvoltare Locală Integrată şi o istorie de succes a Programului pentru o publicaţie străină sunt primele subiecte din agenda zilei. Alerg printre tastele calculatorului. Ce aduce nou reforma de descentralizare? Cum va îmbunătăţi ea calitatea vieţii oamenilor? Urmează o mică pauză, e rândul presei. Citesc: „Şalaru explică de ce trenul european modernizat şi renovat circulă cu locomotivă sovietică”. Asta îmi aminteşte de întrebarea fiicei mele, Bianca, de şase ani. “Mamă, tu mi-ai spus că te-ai născut în perioada sovietică, da' pe atunci erau dinozauri?” Zâmbesc şi la următoarea ştire: “A dispărut ministrul Finanţelor”. Ritualul de seară derulează ca şi cel de dimineaţă, în acelaşi ritm ameţitor, doar că în ordine inversă: grădiniţă, magazin, cântat, povestit, întrebat, insistat, comentat, desenat şi momentul adevărului – cina şi povestea de seară. Cina în cazul nostru e un fel de spectacol la bis, când cei mici cântă, recită şi povestesc, insistând să-i privim în ochi şi să le batem din palme. Mi-am propus să urmăresc interviul cu Marian Lupu. Soţul a preferat meciul de fotbal din campionatul României – Steaua vs Rapid. Nu a fost să fie. Au venit finii în ospeţie şi ziua de luni a trecut uşor, plăcut şi vesel în cea de marţi. Microbistul casei a avut motive duble de bucurie: Steaua a câştigat în minutul 96.

Marţi

„Cât de departe să-mi duc inima, ca să nu se atingă de tine….” A doua dimineaţă la rând urc în microbuz sub aceeaşi melodie. Mi-a dat tonul zilei. Îmi place să încep ziua cu muzică. Descreţeşte fruntea. Astăzi finalizez Strategia de comunicare pentru Programul PNUD “Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”. Şi tot astăzi Şcoala de Business din Tirapol, lansată şi susţinută de acest Program, organizează o masă rotundă cu absolvenţii şi candidaţii la studii. Datorită acestui eveniment aflu de Maria, o tânără de 24 de ani din Tiraspol, care în timp record a reuşit să pună pe picioare o afacere profitabilă, să angajeze vreo 15 persoane. Şi toate astea datorită Şcolii de Business din Tiraspol. Am o slăbiciune pentru poveştile oamenilor şi pentru scrisul care îţi aduce bucuria împlinirii. Maria „va intra” neapărat într-o istorie de succes. Mă prind la gândul că succesul unui om, la fel ca şi cel al unei întreprinderi sau a unui proiect depinde de echipă. Şi e noroc să ai o echipă ca cea de la “Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”. Îmi atrage atenţia un titlu din presă: “M-am răzgândit! Ştiinţific sunt un bou!”. Uaau! Până în seară comentariul cu pricina capătă un impact mediatic imens. Declaraţiile lui Marian Lupu vizavi de denumirea limbii pe care o vorbeşte ajunge subiectul unor articole şi în presa din străinătate. Cred că imaginea partidului va avea de suferit în goana după electoratul statalist. Acasă, includ televizorul şi fiică-mea Bianca mă întreabă de ce buletinele de ştiri „vorbesc” numai despre străşnicii. Şi tot ea răspunde: pentru că nu ştiu să povestească altceva. Bogdan îmi arată că luna nu mai este „stricată” ca zilele trecute şi că deja e plină. Apoi mă ia la întrebări. E un exerciţiu perfect pentru dezvoltarea minţii. Încercaţi să-i răspundeţi unui copil de 3 ani, aşa ca să vă înţeleagă şi să vă creadă, de ce nenea a vrut să scrie o carte şi cum a scris-o? Am început să practic acest exerciţiu şi atunci când copiii nu mă bombardează cu întrebări.

Miercuri

Astăzi taxi-urile – „maşinile cu căciulă”, vorba băiatului meu, au fost la mare căutare. Chilipirul şoferilor de taxi a lăsat însă o gaură neagră în bugetul „licuricilor”, aşa cum le spune el poliţiştilor. Deşi are numai trei ani, Bogdan a observat imediat că astăzi lipseşte „Lola”, adică microbuzele, din peisajul urban. A urmat o rafală de întrebări, iar concluzia surorii lui a fost una cât se poate de promptă: oraşul respiră astăzi uşor, iar locuitorii lui oftează. E ceva timp de când am instituit o tradiţie. O dată în săptămână, consultanţii şi specialistul în comunicare de la PNUD ne dăm întâlnire în oraş, la o cafea, pentru a discuta activităţile de comunicare într-o atmosferă degajată. E o tradiţie perfecta, care uneşte şi stimulează creativitatea. Şi astăzi a dat roade. Vorbim despre o aniversare – Ziua Naţiunilor Unite, marcată în fiecare an la 24 octombrie. Adunarea Generală ONU a recomandat ca statele membre să facă din această zi o sărbătoare publică şi ea este marcată în lume prin întâlniri, discuţii, expoziţii despre realizările şi scopurile Organizaţiei. În Moldova ea va fi marcată în acest an în mod deosebit. E vâlvă mare în Casa Guvernului. Undeva curge şampanie. Se împlinesc trei ani de când guvernează AIE şi, cum spune un editorialist, după instalarea Alianței în Republica Moldova se respiră mai liber. Oare cum se va respira mai departe după declaraţia liderului transnistrean de astăzi? A fost inspirat astăzi Evgheni Șevciuk în timpul conferinței de presă cu premierul Vlad Filat, de vreme ce a lansat o asemenea glumă - „datoriile le plătesc numai fricoșii” (referindu-se la datoriile pentru gazul rusesc). Credeţi că datoriile se vând? Seara am alergat la adunarea părintească de la grădiniţă şi am fost răsplătită din plin pentru eforturile de astăzi. Pentru a nu ştiu câta oară mi s-a încălzit inima de bucurie.

Joi

Bat clopotele. În zori, cântecul lor pare şi mai răsunător. E Ziua Crucii. În curând, una câte una au să treacă la vale femeile cu baticuri şi coşuri împletite din lozie, cu flori de toamnă şi busuioc. Bunica spunea că în această zi nu se mănâncă usturoi, nuci şi mere, pentru că au miezul aseamănător cu crucea. Ţinea neapărat post, mergea la biserică cu colăcei în formă de cruce, sfinţea busuioc, care spunea că pus în scăldătoarea fetelor le face părul frumos... Ce scumpe amintiri mi-au adus clopotele astea. Astăzi la Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată discutăm prima variantă a documentarului despre beneficiile şi primele rezultate obţinute în procesul de descentralizare. Pe ecran se perindă oameni concreţi, din localităţi concrete care au simţit şi au prins gustul pentru schimbare. O spun aşa cum pot şi ştiu ei, dar sunt foarte convingători. Apoi merg la celălalt Program pentru a discuta despre tipărirea câtorva materiale informative. Citesc pe blog-ul unui specialist în relaţii cu publicul despre cum să-ţi dresezi colonia de „furnici”, despre arta conversaţiei ca strategie de PR. Sunt subiectele care mă fac să mă îndrăgostesc tot mai mult de această meserie.

Vineri

Traversez în goană oraşul. Dimineaţa Chişinăul oferă ochiului ceea ce agitaţia zilei îi ascunde: în spatele unui bloc de locuit câţiva boschetari fac focul într-o plită improvizată, pe o altă stradă văd becuri care nu se sting când se face ziuă, tomberoane pline ochi, panouri de publicitate cu inscriptia „Actractione”, un jeep parcat în mijloc de stradelă şi trei şoferi crucindu-se în jurul lui. Gândurile mele o iau la goană, iar picioarele încearcă să se ţină din urmă. Cine a inventat tocurile? Cred că a fost un misogin. În drum spre serviciu m-am oprit la un chioşc. Îmi place să citesc ziare „vii”, din cele care miros lasă vopsea pe degete. E ca o întâlnire cu un vechi prieten care abia aşteaptă să-ţi divulge câteva secrete. Am prins câteva frânturi şi din şedinţa Parlamentului. A fost suficient ca să mă conving că ordinea de zi i-a moleşit pe o bună parte dintre demnitari, chiar dacă deputatul Ceban a schimbat comuniştii pe socialişti. După amiază merg într-o deplasare la Nisporeni, acolo unde Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată urmează să lanseze un proiect de iluminare stradală. Facem un scenariu, discutăm detalii. Mă îmbată mirosul bogat al toamnei. Eu ştiu că mâine va fi sâmbătă şi va fi o toamnă frumoasă pentru mine şi familia mea, aşa cum a fost toată săptămâna, dar a trecut pe lângă mine. De fapt nu există anotimpuri, există doar stări de bine şi de rău. Iar pentru cele de rău dumnezeu a creat oamenii dragi, care te învaţă că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită din plin.
XS
SM
MD
LG