Ceva se întîmplă în Estul Europei şi nimeni nu ştie cum să-i spună: dictatură democratică, democraţie de forţă, autoritarism cu internet? Cert e că noutatea şi dificultatea vin tocmai din amestecul de tendinţe contrare. Unul şi acelaşi regim de stat preia mijloacele clasice ale democraţiei (alegeri, justiţie, piaţă economică, acces la informaţie) şi le foloseşte ca instrumente de dominaţie şi control. Şirul statelor care au pus la punct acest mecanism e mai mare decît s-ar crede.
În vară, România a fost la un pas de anarhie, după ce guvernul socialist a folosit instituţii democratice pentru a impune un regim fraudulos şi ilegal.
Alegerile organizate pe 23 septembrie în Belarus au respectat tot dichisul democratic şi au condus la un Parlament în care totate locurile au fost cîştigate de partizani declaraţi sau mascaţi ai preşedintelui Lukașenka.
Peste o lună, alegerile parlamentare din Ucraina promit un spectacol foarte asemănător. Fostul lider al opoziţiei, Iulia Timoșenko, rămîne în închisoare, după un proces grotesc, denunţat de o parte a societăţii ucrainiene şi de Occident dar susţinut, cu o satisfacţie profund resentimentară, de cealaltă parte a societăţii ucrainiene. Monopolul de putere al preşedintelui ianukovici e sistematizat şi pare ireversibil. Metodele de control ale procesului electoral sînt deja evidente. Un aparat aparent democratic, în frunte cu Comisia Electorală Centrală filtrează candidaţii, respingînd în masă aspiranţii cei mai neconvenabili ai opoziţiei. Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei fac restul, blocînd sau sufocînd campania candidaţilor nesupuşi iar mediile de informare principale lucrează permanent în regim de campanie anti-opoziţie.
Pe 1 octombrie, alegerile din Georgia nu vor fi fundamental diferite. Preşedintele Saakașvili e încolţit de demonstraţii de protest, după ce televiziuni controlate de opoziţie au difuzat imagini şocante din închisori georgiene, inclusiv secvenţe prelungite de tortură, abuz psihic şi viol. Protestele sînt justificate dar au fost preluate de facţiunea politică pro-rusă finanţată de miliardarul Bidzina Ivanișvili. Confruntat cu perspectiva unei răsturnări de regim care ar promova agenda Rusiei, Preşedintele Saakașvili va juca alegerile din 1 octombrie într-o manieră forte. Schimburile de acuzaţii şi contra-acutzaţii vor continua în Georgia dar un lucru e clar: nimeni nu are interesul să facă politică realmente democratică, atît în timpul alegerilor cît şi după, indiferent de cîştigător.
Din păcate, rezultatul previzibil al alegerilor care vin în Est va fi fortificarea opţiunii autoritare, fie ea pro-rusă, ca în Ucraina, fie naţionalist-anti-rusă, ca în Georgia. Pseudo-democraţia utilizată ca paravan pentru regimuri de forţă a devenit o practică sau o tentaţie într-un număr îngrijorător de state est-europene şi într-un moment aparent surprinzător. De ce, acum, după 20 de ani de viaţă fără comunism şi de ce tocmai pe flancul estic extrem al Europei?