După episodul penibil al promovării în guvern a unor plagiatori, adică a unor hoți, acțiune stopată în ultimul moment, se ajunsese la plagiatorul șef, adică chiar la primul ministru Victor Ponta, și după încercarea ratată de suspendare a președintelui ales, guvernul USL a ajuns la primul lui act veritabil de guvernare, o piatră de încercare, cu șanse să devină o piatră de moară, privatizarea complexului industrial Oltchim, aflat în stare de faliment. Necazurile mastodontului au început cu privatizarea Petromului, făcută de Adrian Năstase, acum în închisoare. La pachet cu Petromul a intrat şi rafinăria Arpechim, unica sursă de materie primă a Oltchimului. Din cauza crizei sau din alte cauze, rafinaria a fost închisă. Nu e singurul motiv pentru care Oltchim a ajuns o gaură neagră în care dispăreau banii publici. Decizii păguboase luate de guvernele Năstase și Tăriceanu, un management catastrofal, căpușarea de către firme parazite, care au îmbogățit partide și șmecheri, și alte nenorociri de tranziție au dat lovitura de grație unui complex industrial care producea pentru export, cu șanse de a se salva, de a asigura existența a peste de 3.500 de oameni. In plus, complexul are datorii uriașe, inclusiv salarii neplătite. În disperare de cauză, și cu spatele la zid, guvernul Ponta a trecut la privatizarea colosului. Prost organizată, nu s-a prezentat nici un investitor strategic important, cu experiență și cu capital, în măsură să salveze combinatul. Doar doi investitori fără forța financiară necesară și un neofit, și fără experiență, și fără capital, sau cu unul nebulos, dar cu gura mare și darnic până la delir și cu vorba și cu banii pe care nu-i are. Și care, pentru că suntem în curtea miracolelor numită România, a câștigat licitația.
Câștigătorul nu este chiar un fitecenie, chiar dacă în absolut este un nimeni. Un arivist de province cam incult, devenit un mogulaș al audiovizualului, cu un post de televiziune, Oglinda TV, care stă la baza unui averi cu mare expunere publică, dare minată de multe tare. Cultivă instinctele joase ale omului cu educație precară, exhibiționist și cu curiozități morbide, căruia îi oferă o combinație de dezvăluiri senzaţionale, lături și gunoaie. Pe scurt, nivelul zero al televiziunii. Acesta este Dan Diaconescu, câștigătorul licitației pentru unul dintre cele mai mari combinate chimice din Europa. Nu are nici un fel de experiență în domeniu. Nu pare a avea nici banii necesari. Însă a oferit cea mai mare suma posibilă, cu promisiuni de mirobolante investiții. Un negustor de piei de cloșcă, plutind viclean între prostie, șmecherie și escrocherie, dator la stat, cu OTV-ul în insolvenţă, cercetat pentru spălare de bani şi evaziune, inculpat într-un dosar de şantaj. Dar a fost crezut de organizatorii licitației și acceptat ca partener de discuție. Cine se aseamănă se adună și măgarul de măgar se freacă! Pentru câteva zile, omul care avea de oferit doar praful de pe tobă, s-a aflat pe culmile gloriei, salvatorul combinatului, în numele poporului, cu cu poporul și pentru popor. Cei care vorbeau de cacialma și de o farsă aveau drepate. Omul n-a semnat contractul, banii promiși nu par a exista, misterioșii investitori care i-ar sta în spate par ficțiunea unei fantezii demult dusă cu pluta.
Licitația a fost pretextul pentru ampla expunerea a populismului și demagogiei personale și pentru partidul poporului, care îi va asigura întrarea în parlament și imunitatea aferentă. Și pentru asta, Dănuț-nici-nu-știți-ce-pierdeți s-a folosit de oamenii guvernului Victor Ponta ca de niște figuranți de trei parale din filmele cu proști. Iar Victor Ponta nici nu știe ce-a pierdut! Și nici ce o să mai piardă!
