Linkuri accesibilitate

„Privește-mă așa cum sînt” sau despre „Țiganca invizibilă”


Afișul oficial al campaniei „Privește-mă așa cum sînt”.

Afișul oficial al campaniei „Privește-mă așa cum sînt”.

Patru femei obișnuite, cu profesiuni obișnuite, patru „țigănci invizibile”.



Omul de afaceri și filantropul american George Soros a declarat acum cîțiva ani autorului acestui articol, într-un interviu pentru Europa Liberă, că cea mai mare tragedie care li se întîmplă romilor este că, pentru a se realiza în viață, pentru a putea avea un statut social și o carieră profesională asemănătoare cu aceea a majorității concetățenilor lor, ei, romii, trebuie să renunțe la propria lor etnie. Trebuie, adică, să pretindă că NU sînt ceea ce sînt, din punct de vedere etnic și cultural.

George Soros n-a fost primul și nici singurul care să facă această observație gravă, și de la ea pare să fi pornit și o campanie declanșată recent în România.

Campania se numește „Privește-mă așa cum sînt”, iar unul din coordonatorii ei, Nicu Dumitru, specialist în relații publice, a scris o prezentare intitulată interesant, dar de fapt foarte trist, „Țiganca invizibilă”.

„Privește-mă așa cum sînt” face parte dintr-un proiect inițiat de Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” numit „Împuternicirea femeilor pe piața muncii”, care se derulează în parteneriat cu sindicatele din România și cu ministerul muncii de la București. Scopul principal al proiectului este să ajute femeile rome să-și ceară drepturile pe piața muncii. Proiectul mai are și obiectivul de a schimba percepțiile negative din România față de femeile rome.

Daniela Văduva, asistentă medicală. Roxana Marin, profesoară de limba engleză. Alina Șerban, actriță. Nicoleta Bițu, doctorandă în științe politice.

Femei obișnuite, cu profesiuni obișnuite, dar pe care care cei mai mulți dintre români nu le asociază absolut deloc, în percepția lor generală, cu grupul etnic din care fac parte aceste doamne, ele fiind acele „țigănci invizibile” de care vorbește prezentarea lui Nicu Dumitru. Interviul acordat Europei Libere de Nicu Dumitru pe marginea acestui subiect poate fi ascultat dînd click pe playerul de mai jos.




Iată în continuare poveștile cîtorva din protagonistele campaniei „Privește-mă așa cum sînt”, documentate în proiectul „Împuternicirea femeilor pe piața muncii”, derulat de Agenția „Împreună”.

Daniela Văduva, asistentă medicală: „Mama mea nu are decît opt clase, tatăl meu cinci, dar a terminat cursurile după aceea, în timp. Le-a făcut la fără frecvență, ca să poată obține și el diploma de opt clase. La șase ani și două zile am plecat la școală. Mama mea a preferat să cîștig un an, decît să îl pierd. Am început școala în banca a doua, acolo m-a așezat doamna învățătoare împreună cu o fetiță care era vecină cu mine. Eram prietene bune. Nu am simțit acea discriminare pe care probabil alți copii au simțit-o. Nu am fost niciodată marginalizată în timpul școlii. Aș fi ipocrită, aș minți dacă aș spune că am fost discriminată, dată la o parte. Probabil pentru că eram un copil conștiincios îmi plăcea să învăț, nu lipseam de la școală. Am terminat liceul foarte bine la cursuile de zi, pentru că, la fel ca în școala generală, am avut ambiție să învăț, deși greutățile de liceu au fost mult mai mari, ținînd cont că aveam patru frați și că din clasa a zecea m-am căsătorit. Tatăl meu făcuse în așa fel încît mă căsătorise. Fiind o căsătorie aranjată, nu am avut voie să zic nimic și a trebuit să urmez pasul indicat. Dar singurul lucru pe care l-am dorit a fost să merg la școală.”

Roxana Marin este profesoară de limba engleză și predă la Liceul George Coșbuc din București. Potrivit coordonatorilor campaniei „Privește-mă așa cum sînt”, ea e un model, nu o exepție, numărându-se printre femeile rome a căror poveste de viață demonstrează că imaginea negativă despre reprezentantele acestei etnii este promovată pe nedrept și continuă să le lezeze pe multe dintre ele. S-a născut în 1968 la București. După numai o săptămână a fost dusă de mama ei la Budești, în Călărași, în comunitatea de unde provenea familia ei, o comunitate sedentarizată după sfîrșitul primului război mondial, prin împroprietarirea soldaților romi care au luptat în armata română. „Comunitatea noastră e o comunitate de rudari. Am facut clasa I la Budești, unde am avut o învățătoare foarte bună și foarte drăguțâ, care nu era de etnie roma, o chema Doamna Vasilica, și eu o s-o țin minte pe Doamna Vasilica toată viața mea. Cred că a jucat un rol important în alegerea profesiunii mele actuale, cea de profesor, pentru că era realmente un monument de răbdare și de bunătate cu noi toți, care eram niște copii de clasa I dintr-un sat țigănesc, cu probleme serioase de concentrare la acea vîrstă, și ea era foarte bună, foarte răbdătoare, ne-a învățat foarte bine. Am avut un mare drag de carte datorită Doamnei Vasilica.“

Alina Șerban, actriță. Provine dintr-o familie de spoitori din București. A studiat la New York, urmează cursule un masterat în actorie la Londra: „Mai făceam chestii de genul: „Salut, eu sunt țigancă, tata a murit, mama e închisă, eu stau la un centru de plasament. Buu!” Și nu glumeam. Eram rea. Iar ceilalți încercau s-o înmoaie: „Hai, măi, că nu e adevarat!” Culmea, totul era adevărat, chiar dacă părea o glumă. E greu, pentru că tu vrei să te prezinți ca un om extraordinar, să aibă lumea o părere bună. E greu să spui cine ești, să fii vulnerabil, să simți că te dezbraci și totuși să fii OK cu asta. În spectacol a fost greu, pentru că am recunoscut multe lucruri dureroase. Am vrut să prezentăm lucrurile cu nuanță.” Citiți aici interviul pe care Alina Șerban l-a acordat Europei Libere după o reprezentație cu spectacolul „Declar pe propria răspundere” la clubul Green Hours din București, în 2011.

Nicoleta Bițu, doctorandă în științe politice. Lucrează în domeniul social de aproximativ 20 de ani, e implicata în activități care au avut ca obiectiv promovarea și apărarea drepturilor omului, fiind una dintre cele mai active femei rome în acest domeniu. Este membră fondatoare a organizației Romani CRISS , a lucrat în comunitțăi locale afectate de conflicte interetnice (Mihail Kogalniceanu, Vălenii Lapușului și Hădăreni). A participat la conferințe internaționale pentru formarea unui cadru legal în organizarea femeilor rome din Europa și nu numai. Din partea ONG-ului său a participat la Adunarea Generală a Națiunilor Unite dedicată revizuirii Platformei de acțiune de la Beijing privind drepturile femeii. A scris importante cărți în domeniu și a fost inițiatoarea multor activități care au influențat mișcarea feministă romă din România. A fost consultant independent la Open Society Institute din New York, și consultant senior pentru politici pentru Roma Women Initiative Committe. Mentor si reper pentru tinerii care au lucrat sub coordonarea ei, Nicoleta Bițueste cunoscută ca activistă pentru drepturile femeii la nivel european. Încă din 1994 a fost promotoarea primului grup informal al femeilor rome care a emis primul manifest al acestora la Congresul Internațional Sevilla. A scris și prezentat primul raport despre situația femeilor rome în 1998 la Consiliul Europei. Rezultatele muncii sale sunt vizibile prin recunoașterea ca priorități în abordarea problemelor cu care se confruntă comunitățile de romi a egalității de gen, a drepturilor omului și ale femeilor rome.
XS
SM
MD
LG