Linkuri accesibilitate

Îndrăgostit de tot ceea ce face să vibreze coardele sufletului


Petru Botezatu, scriitor, profesor la Universitatea din Cahul

Petru Botezatu, scriitor, profesor la Universitatea din Cahul

Petru Botezatu, scriitor şi profesor la Universitatea din Cahul, despre lansarea celui de-al 4-lea volum al său de versuri.


Europa Liberă: La întrebarea cine este Petru Botezatu, ai încercat chiar tu să răspunzi, spunând că eşti un tânăr îndrăgostit de tot ceea ce îi atinge şi îi fac să vibreze coardele sensibile ale sufletului. Şi ai deschis paranteza: soţia pe care o iubeşti, fiica pe care o divinizezi, limba română pentru care încă se mai luptă în acest spaţiu, credinţa strămoşească, biserica... Acum, răsfoind cel de-al 4-lea volum de versuri, la vârsta pe care o ai, nici 30 de ani... e ceva în palmares...

Petru Botezatu: „Mie îmi place să consider această carte – prima mea carte.”

Europa Liberă: De ce?

Petru Botezatu: „Pentru că parcă este prima mea carte adevărată. Nu că celelalte nu ar fi la fel sau nu aş ţine la fel de mult la ele. Dar aici, parcă se simte, cel puţin, din punctul meu de vedere, şi deja şi specialist în litere, se simte o oarecare maturitate stilistică a şlefuirii cuvântului. Şi acest lucru mă bucură. Mă bucură foarte mult faptul că poezia mea, în mediul în care este cunoscută, este receptată şi bucură cititorul.”

Europa Liberă: Ce înseamnă poezia pentru scriitorul Petru Botezatu?

Petru Botezatu: „Dacă vorbim de poezie, în general, dincolo de a spune că este un domeniu al artei, este un fel de a fi, este un dat ontologic, un rost al existenţei umane. Pentru mine, poezia este un modus vivendi, este ceea ce mă defineşte şi fără de care nu pot să-mi închipui vieţuirea mea pe acest pământ.”

Europa Liberă: Muza... cine e?

Petru Botezatu: „Muza e foarte variată şi variabilă, începând de la tot ceea ce mă emoţionează şi face să vibreze fiorul meu interior într-un mod aparte. Acest lucru poate fi femeia iubită, acest lucru pot fi părinţii, acest lucru poate fi pământul, cei mai trişti ca noi, dacă e să folosesc un clişeu. Deci, este tot ceea ce îmi fac să vibreze coardele – şi între paranteze spuneam – poate prea sensibile ale sufletului. Citeam chiar astăzi într-o carte de Leo Butnaru care spunea că, prin actul de creaţie, omul participă la actul demiurgic al creatorului. Nici nu-l dublează, ci continuă acest act de creaţie. Deci, eu văd rostul meu ca şi creator în a promova adevăruri absolute, nu din punct de vedere filosofic, ci din punct de vedere al omului creştin, menirea mea cred că este să promovez valorile creştine.”

Europa Liberă: A fi bolnav de cuvinte înseamnă o maladie incurabilă?

Petru Botezatu: „Probabil. Doar că e vorba de o maladie frumoasă şi spuneam anterior este un modul vivendi. Este ceva de care nu pot să mă dezic, nici chiar dacă aş vrea. Eu sper că Dumnezeu va face astfel, încât să nu mă pot lecui de această boală niciodată.”

Europa Liberă: Deci, Petru Botezatu şi un vers care l-ar caracteriza ca scriitor?

Petru Botezatu: „Fiind originar dintr-un sat de la marginea pădurii, o poezie care m-ar caracteriza ar fi: „Nu tăiaţi picioarele pădurii” şi ea sună cam în felul următor:

Nu tăiaţi picioarele pădurii,
mâinile ei purtătoare de verde
nu i le retezaţi cu securea
tocită a urii.

Oameni, fraţii mei buni,
de ce v-aţi pierde
în războiul ucigător al durerii?!

Nu sfâşiaţi pieptul
plin de fluturi al verii,
în care Dumnezeu îşi plimbă
ochii cât zarea
printre lumini.

Oameni, fraţii mei buni,
de iubire fiţi plini!

Nu tăiaţi picioarele pădurii,
nu-i scoateţi ochii-sori
printre frunzele verzi care cântă,
răsărind din lemnul atâtor viori,
melodia fiinţei – înălţătoare şi sfântă!

Şi de ce spuneam că eu cred în poezia cu mesaj? Pentru că trăim într-un veac foarte confuz şi foarte aglomerat din punct de vedere al combinării dintre valoare şi non-valore, valoare şi pseudo-valoare. Uneori este chiar foarte greu să distingi limita dintre valoare şi non-valoare... Bineînţeles că timpul o să discearnă între aceste 2 elemente. Şi totuşi, referitor la această poezie şi la mesajul ei, domnul profesor Virgil Nistru Ţigănuş de la Galaţi, pentru care am tot respectul, în postfaţa acestei cărţi, se întreabă dacă consângenii mei vor asculta mesajul acesta şi vor înţelege să şi-l asume. Eu cred că acest lucru se va întâmpla şi, atât cât reuşesc să promovez valorile în care cred, o fac cu cea mai mare dăruire.”

Europa Liberă: Care sunt valorile în care ai cea mai mare încredere?

Petru Botezatu: „Credinţă, pentru că omul fără credinţă nu poate supravieţui, mai ales, timpului în care ne aflăm. Este dragostea, ca valoare supremă. Şi este speranţa care moare ultima. Şi frumosul, doar că eu, să fiu sincer, nu cred în adagiul că frumuseţea va salva lumea. Deci, frumosul este un rost al existenţei umane şi, în acest sens, sunt de acord cu poeta Galina Furdui care, la o conferinţă a tinerilor scriitori, spunea că, dacă vrem ca frumosul să salveze lumea, trebuie, mai întâi, să depunem noi efort, să salvăm frumosul. Pentru că este o eră a crizelor de valoare.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG