Linkuri accesibilitate

Să fie ăsta ultimul răcnet în materie de jurnalism?


Am remarcat demult, la televiziunile autohtone, un soi de găselniţă bizară. Ea ţine de buletinele de ştiri ale serii. Aşadar, deschizi televizorul pe la 21.00 sau 22.00 şi vezi o ziaristă tînără, de obicei, care îţi vorbeşte pe fundalul unei clădiri înghiţite de beznă.

Va să zică, în clădirea respectivă a avut loc ziua în amiaza mare un oarecare eveniment, bunăoară, o discuţie a unor demnitari. Iar seara, şefii televiziunilor îşi trimit cadrele tinere să ne povestească în direct, pe fundalul casei cu pricina, ce s-a întîmplat acolo ziua. Şi iată aşa te uiţi serile la ziariştii tineri care, avînd în spate nişte case ce abia se întrezăresc prin întuneric, îţi povestesc despre un fapt consumat.

Mărturisesc că nu înţeleg miza acestor secvenţe cu ziarişti în beznă. Mai ales atunci cînd relatările din întuneric sînt secondate de reportaje făcute ziua, chiar pe durata desfăşurării evenimentului. Eu unul nu pot să înţeleg nici în ruptul capului de ce trebuie să trimiţi la ora 23.00 un ziarist la celălalt capăt al urbei pentru ca el să vorbească pe fundalul unei clădiri abia vizibile. Nu văd nici un cîştig, nici o strategie profitabilă în această obişnuinţă care, zice-se, a devenit o adevărată corvoadă pentru protagonişti.

Înţeleg că televiziunea presupune mişcare, dinamică, schimbare a decorului. Dar despre ce mişcare şi decor se poate vorbi în cazul discursurilor pe stradă pe fundalul întunericului de nepătruns? Şi chiar dacă pe clădirea din spatele ziaristului cade uneori o dîră de lumină, merită oare efortul? Nu cred.

Îmi este milă de aceşti tineri colegi de breaslă maI cu seamă în timpul iernii. Stau sărmanii în beznă, dîrdîind de frig, cu capetele goale, şi-ţi povestesc ce a fost 6 ore în urmă într-un anume loc pe care tu, telespectatorul, nu prea îl desluşeşti. Să fie ăsta ultimul răcnet în materie de jurnalism? Întrebaţi-i pe ziariştii înfrăţiţi cu bezna. Ei o să vă spună.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG