Întrunit într-o şedinţă secretă ad-hoc, Consiliul Municipal Chişinău (mai puţin fracţiunea comunistă, lăsată pe din afară) ar fi decis – la iniţiativa grupului socialist al lui Igor Dodon – să redenumească strada Al. I. Cuza Vodă, din sectorul Botanica, în str. Alexei Belski, cel puţin aşa afirma aseară Publika TV. La mai puţin de 12 ore de la difuzarea ştirii-bombă, primarul general, liberalul Dorin Chirtoacă, se grăbeşte să dezmintă informaţia, nu tocmai convingător: „Strada Cuza Vodă rămâne Cuza Vodă şi redenumirea ei devine acum imposibilă. Ceea ce s-a făcut, s-a făcut în cunoştinţă de cauză. Decizia nu poate produce efecte juridice. Ne-am asigurat că strada Cuza Vodă rămâne Cuza Vodă. Ei trebuie să ştie ce votează. Noi am votat pentru menţinerea denumirii str. Cuza Vodă. Străzile din municipiul Chişinău trebuie reparate, nu redenumite”. Or, un document postat pe Unimedia demonstreză contrariul, iar socialiştii insistă, fără drept de apel că „La propunerea PSRM, str. Al. Ioan Cuza a fost redenumită în Alexei Belski” şi că „Pe lista priorităţilor rămâne demolarea pietrei lui Ghimpu din PMAN” (vezi declaraţia din 19 septembrie a lui Vlad Batrâncea). Din corul dezminţirilor în serie nu putea lipsi PCRM, care se pronunţă, prin vocea lui Valentin Tudorcan, în favoarea lui… Dorin Chirtoacă: „Acei 11 consilieri ai lui Filat l-au învăţat pe Chirtoacă să facă asemenea şmecherii. Pe Chirtoacă nu-l duce singur capul să facă atâtea porcării”. (Între paranteze mă întreb, ce consideră consilierul comunist „şmecherii” & „porcării” – redenumirea străzii Al. I. Cuza Vodă în Alexei Belski?!)
Mărturisesc, am reacţionat oarecum pasional la aflarea veştii, de la Publica TV, şi asta deoarece între 1977 şi 1983, am locuit pe str. Alexei Belski, pe atunci un fel de Ultima Thule a oraşului. Nu am amintiri plăcute din acea perioadă, după ce că între 1971 şi până la cutremurul din 4 martie ’77 stătusem în plin centru, pe strada Armenească. Totodată ţin minte cum, aflat în Cimitirul Central cu părinţii (în mod cert, înainte de a ne muta la dracu-n praznic!), mi-a atras atenţia o scenă emoţionantă: un băieţel de vârstă preşcolară a cuprins gâtul unui monument de marmură murmurând: „Дедушка!”. Se-nţelege că, mânat de curiozitate, m-am dus să văd cine-i acel „дедушка” – era chiar Alexei Ilici Belski (1914-1970; veteran al Marelui Război pentru Apărarea Patriei; din 27 februarie 1945, Erou al Uniunii Sovietice). Nu cred că l-am invidiat pe puşti – şi bunicul meu, Timotei Galaicu, luptase în acel război, dar era bine mersi în viaţă (se va stinge în octombrie 2001, puţin înainte de a atinge vârsta de 90 de ani)!
Aşadar, între 1970-1090, strada s-a numit Alexei Belski; în ’90, pe valul decolonizării & decomunizării, mai mulţi Eroi ai Uniunii Sovietice (Belski, Tolbuhin, Berzarin ş.a.) şi-au văzut pierdute străzile; însuşi bulevardul Armatei Sovietice fusese rebotezat nici mai mult, nici mai puţin bdul Dacia. Localitatea Cernenco a redevenit Şoldăneşti, precum fusese de la întemeiere; oraşul Lazovsc, Sângerei – lucrurile păreau să se întoarcă la matcă. Cine şi-ar fi putut imagina atunci că două decenii mai târziu PCRM va ajunge (şi rămâne, timp de un deceniu şi mai bine!) prima forţă politică a ţării, iar proaspăta Republică Moldova o ostatică a RASSM, redenumită Republica Moldovenească Nistreană?!
Incredibilă, forţa precedentului – juriştii ştiu de ce! Să ne aşteptăm oare la noi schimbări – că numai de Eroi ai Uniunii Sovietice care s-au instalat în RSSM, după cel de-al Doilea Război Mondial, nu ducem lipsă!... Dacă în schimbul unor voturi socialiste din CMC – că ar fi vorba de privatizarea Termocom-ului, că dracu’, că lacu’! – iubitul nostru primar Dor…Igor Chirtoacă se arată dispus să meargă la asemenea compromisuri, l-aş avertiza totuşi să nu revină care cumva la denumirea str. Berzarin, pentru actuala str. Petru Movilă, şi asta deoarece pe str. 31 August colţ cu str. Petru Movilă se află sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, de unde a şi început, în anii ’88-’89, mişcarea de eliberare naţională. Nu de alta, dar din încrucişarea (miciurinistă!) a str. 31 August cu str. Berzarin nu poate ieşi decât un hibrid periculos, dacă nu cumva o nouă mişcare de emancipare, prin forţa cuvântului, ce va mătura actuala clasă politică de pe scena istoriei. Vorba poetului Rainer Maria Rilke: „Se schimbă mereu trei generaţii: una găseşte pe Domnul, alta face temple, a treia ia pietre din templu pentru a face case şi colibe”. Dumneata cărei generaţii aparţii, domnule primar general?