Linkuri accesibilitate

Mariana Onceanu-Hadârcă: „Grija pentru limbajul ştirilor mi se pare deosebit de importantă.”


Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) îşi propune să constate cât de mult este maltratată limba noastră maternă tocmai de omeni şi instituţii care în mod firesc trebuie să-şi asume şi un rol cultural, educativ. CCA va monitoriza calitatea limbii vorbite şi scrise la o duzină de televiziuni. Cu ce scop? Dar mai ales cu ce efect? Vom discuta în această dimineaţă cu doamna Mariana Onceanu-Hadârcă, membră a Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Europa Liberă: CCA îşi propune, aşadar, să monitorizeze calitatea limbii române vorbite şi scrise la mai multe televiziuni. Pentru început, cine va realiza această monitorizare?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„Această monitorizare va fi realizată în colaborare, sau în parteneriat cu specialiştii de la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, întrucât doar academia este în măsură să instituie norma lingvistică, dar şi să evalueze starea limbii române.”

Europa Liberă: Şi, de vreme ce o asemenea îndeletnicire necesită calificare, din ce bani va fi plătită operaţiunea, ca să spunem aşa? Statul dispune de bani pentru aşa ceva sau sunt fonduri din alt buzunar?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„Această activitate va fi plătită din Fondul de susţinere a radiodifuzorilor pe care îl gestionează CCA şi am considerat că este o activitate necesară radiodifuzorilor, jurnaliştilor care activează, este în interesul lor de perfecţionare a calităţii, dar şi în interesul consumatorilor pentru care este acest produs.”

Europa Liberă: Ce va fi luat în seamă, înainte de toate pe parcursul monitorizării? Greşeli, bineînţeles, dar de ce natură? Pronunţie, punctuaţie, sintaxă, gramatică, stilistică?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„În primul rând vom avea în vizor ştirile. Grija pentru limbajul ştirilor mi se pare deosebit de importantă. Apoi vor fi monitorizate şi câteva emisiuni de divertisment, dar şi subtitrarea şi dublarea filmelor.

Întrucât monitorizarea de anul trecut a constatat că în cadrul ştirilor există o tendinţă cel puţin de a respecta norma, o anumită grijă pentru limbajul utilizat. Mult mai multe neglijenţe şi abateri de la norma lingvistică au fost constatate în cazul subtitrării filmelor. În rest, va fi monitorizată activitatea jurnaliştilor: crol-uri, titluri, felul în care vorbesc şi se exprimă în cadrul live-urilor, în cadrul reportajelor. Cu toate acestea specialiştii noştri sunt destul de loiali şi flexibili, întrucât înţeleg foarte bine specificul acestei activităţi, înţeleg şi că există un specific al limbajului oral. Important este să se respecte norma lingvistică în mare.”

Europa Liberă: Înţelegem că CCA intenţionează, inclusiv, să monitorizeze calitatea limbii române în subtitrarea filmelor. Dar dublarea filmelor sau a unor emisiuni, care pare mai degrabă să provoace indigestii de tot felul, decât să ofere un model de vorbire firească şi sănătoasă, va fi luată în vedere cumva sau e devreme de aşa ceva?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„Filme dublate avem doar la postul public de televiziune şi ei au fost monitorizaţi anul trecut. Din câte îmi amintesc rezultatele au fost bune. Ei respectă normele lingvistice şi există această tendinţă de a folosi un limbaj îngrijit.”

Europa Liberă: Se va face un inventar al greşelilor, se va face un îndrumar pentru depăşirea acestora. Va fi suficient, oare?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„Nu ştiu să vă spun dacă e suficient acest lucru, dar cel puţin considerăm că va fi un suport, vor avea un ghid cei interesaţi, în special jurnaliştii, dar de ce nu, şi elevii, studenţii şi ceilalţi. Este important să-ţi cunoşti greşelile, pentru că de foarte multe ori nici nu suntem conştienţi că le comitem. În cazul de faţă specialiştii au misiunea de a le identifica, de a indica forma corectă, iar noi nu avem decât să beneficiem de aceste ghiduri, care au şi fost plasate pe site-ul instituţiei noastre şi oricine doreşte poate să-şi vadă greşelile, să-şi facă facă o evaluare, o autoevaluare dacă doriţi.”

Europa Liberă: Confucius, prin anii 500 înainte de Hristos spunea literalmente că „Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Dacă denumirile nu sunt corecte, cuvintele nu se mai potrivesc. Dacă cuvintele nu se mai potrivesc, treburile statului merg prost”. Evident că el nu vorbea de televiziune, deşi se referea la ea într-un fel. Din punctul dv. de vedere, mai larg, cum stau lucrurile în sectorul televiziunilor sub acest aspect, al potrivirii cuvintelor în general? Dv. personal ce părere aveţi în acest sens, pentru că ştim că treburile statului merg cum merg? Cum o fi cu limbajul în acest sens?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„Limbajul este casa fiinţei noastre sau am putea spune că omul se constituie, se identifică prin limbaj, aşa cum vorbeşte , ceea ce vorbeşte.
Cred în profesionalismul şi în competenţa jurnaliştilor. ...

Sau mai bine zis aspectul său spiritual, dacă recunoaştem faptul că omul este nu doar o fiinţă biologică, ci şi o fiinţă spirituală. Evident că în acest sens limbajul este esenţial pentru existenţa noastră.

Eu sunt optimistă şi văd o ameliorare. Cred în profesionalismul şi în competenţa jurnaliştilor, şi în dorinţa omului de a se desăvârşi şi de a se perfecţiona în permanenţă.”

Europa Liberă: Pentru oamenii de televiziune, vorbirea e o profesiune: ce mecanisme sunt de triere la angajare sau pe parcurs în funcţie de stăpânirea adecvată a limbii?

Mariana Onceanu-Hadârcă:
„În fond eu cred că aici este grija redactorilor-şefi, a producătorilor, a editorilor, care nemijlocit dictează politica editorială în cadrul unei instituţii media. Şi opţiunile aici sunt mai multe, sunt variate. Eu am încercat să văd care este situaţia şi în alte ţări, cum se procedează. În funcţie de cum îţi organizezi activitatea în spaţiul nemijlocit al televiziunii.

O modalitate ar fi să fie angajaţi de exemplu editori speciali, care verifică încă o dată textul scris sau materialul pregătit de reporteri. O altă variantă ar fi, în cazul în care nu se doreşte angajarea unor astfel de editori; în acest caz, probabil că cei care angajează jurnaliştii, reporterii, prezentatorii, ar trebui să existe o condiţie în plus faţă de responsabilităţile acestora în fişa lor de post cunoaşterea excelentă a limbii române.

Mai există o opţiune. M-am interesat cum funcţionează lucrurile în Franţa de exemplu şi am înţeles că în cadrul posturilor publice de televiziune există chiar un angajat special care urmăreşte şi face această evaluare lingvistică pe interior şi în momentul în care identifică o serie de greşeli care se repetă, indică aceste greşeli jurnaliştilor şi organizează nişte traninguri, nişte ateliere suplimentare pentru a perfecţiona specialiştii, angajaţii. Deci, ar fi mai multe variante, mai multe soluţii.”

Europa Liberă: Dar sancţiunile ar fi şi ele o variantă? Sau e vorba doar despre o ruşinare?

Nu există dorinţa şi responsabilitatea de a respecta legea, fără sancţiuni sau în lipsa sancţiunilor...

Mariana Onceanu-Hadârcă: „Îmi pare rău că foarte multe lucruri la noi funcţionează doar în cazul în care există şi nişte sancţiuni. Nu există dorinţa şi responsabilitatea de a respecta legea, fără sancţiuni sau în lipsa sancţiunilor. Codul Audiovizualului nu prevede deocamdată sancţiuni pentru abateri de la norma lingvistică.”
Europa Liberă: Anul trecut a fost efectuată o astfel de monitorizare la 13 posturi TV din ţară. S-a schimbat ceva sesizabil sub aspectul corectitudinii limbii vorbite şi scrise?
Mariana Onceanu-Hadârcă: Dacă s-a schimbat sau nu vom vedea la sfârşitul monitorizării de anul acesta. De aceea şi am decis să repetăm această experienţă, să continuăm acest proiect, tocmai pentru a avea un tablou în dinamică, să vedem cum au evaluat lucrurile.
XS
SM
MD
LG