Linkuri accesibilitate

Natalia Costiuc: „am ceva în sînge românesc, și așa... fierbinte moldovean”


Natalia Costiuc la Kronberg im Taunus

Natalia Costiuc la Kronberg im Taunus

In dialog la Academia de la Kronberg cu o tînără violoncelistă de talent născută la St. Petersburg.


Cum ați putut auzi din programele noastre, în Germania, la Kronberg im Taunus, oraș din apropiere de Frankfurt, s-au desfășurat timp de o săptămînă cursuri de masterat și concerte, cu participarea a 130 de tineri violonceliști de mare talent, selecționați din 33 de țări, în cadrul Academiei Kronberg, o instituție prestigioasă de învățămînt muzical. Intre participanți s-au aflat și doi muzicieni originari din Moldova, Natalia Costiuc și Ion Storojenco, ambii cu o istorie aparte și studenți în prezent în străinătate. Victor Eskenasy a stat de vorbă cu Natalia, o tînără de 23 de ani, născută în 1989 la St. Petersburg:

Europa Liberă: Natalia Costiuc, ai o istorie destul de specială, Bunicii s-au născut în Moldova...

Natalia Costiuc: „In Moldova s-au născut, da. Nu știu exact, dar la Chișinău știu că a trăit o bunică, mama lui tata și la Râșcani, mama mamei mele.”

Europa Liberă: Și copilăria ți-ai petrecut-o la ei...

Natalia Costiuc: In fiecare vară am stat în Moldova. Eu am fost născută la St. Petersburg, Leningrad. Și, sigur, am venit în fiecare vară la bunici.

Europa Liberă: Cînd, de ce au plecat părinții din Moldova?

Natalia Costiuc: Mama mea a primit [să facă o perioadă de] practică la St. Petersburg și tata a învățat la Universitate. Acolo s-au întîlnit...”

Europa Liberă: Iar talentul tău muzical l-au descoperit cînd?

Natalia Costiuc: „Intîi am fost într-un cor, la o școală muzicală, și pe urmă mama mea m-a dus la o altă școală de muzică. Aveam 9 ani și vroia să cînt la vioară, dar am fost cam prea mare pentru [a începe] vioara și mi-au propus sau violoncel sau flaut. Eu nici nu am știut ce înseamnă un violoncel, n-am văzut niciodată instrumentul acela, și l-am ales [fiindcă] mi-a plăcut cum arată.

Am învățat șapte ani la școală [Școala de Muzică Serghei Rahmaninov], iar la Colegiu [Colegiul Rimski-Korsakov] patru ani și apoi la Conservator [la Academia de Stat „N.A. Rimski-Korsakov]. Am învățat trei ani [în clasa profesorului] Vasiliev. Pe urmă am venit aici în Germania.”

Europa Liberă: Mai aveai colegi din Moldova la St. Petersburg?

Natalia Costiuc: „Nu. Aici la Universitate, la Berlin, am vreo cîțiva [colegi] din România, nu din Moldova. In rest, nu sînt așa de mulți [moldoveni].”

Europa Liberă: Cum ai ajuns să studiezi în Germania, care au fost primele succese în Rusia?

Natalia Costiuc: „Intîi, în Rusia, m-a luat la un masterclass [profesorul David] Geringas și am fost așa de impresionată Natalia Costiuc, profesorul lituanian David Geringas și elevi ai săi la Kronberg Academy

Natalia Costiuc, profesorul lituanian David Geringas și elevi ai săi la Kronberg Academy

după curs că am vrut neapărat să învăț la dînsul. El a fost profesor la [Academia de Muzică] „Hans Eisler”, la Berlin și l-am întrebat dacă există o posibilitate să învăț cu dînsul, în clasa lui. El mi-a zis că termină într-un an sau doi [predatul] și nu mai ia studenți mai mulți.

El m-a recomandat profesorului cu care învăț acum, Jens Peter Maintz și lui [Troels] Svane [profesor la Lübeck]. Am făcut după aceea un masterclass la Jens Peter și [cum] mi-a plăcut foarte, foarte mult, am hotărît să lepăd tot la St. Petersburg. Sînt singură, fără părinți aici... Și am făcut-o...”

Europa Liberă: Cum ai reușit să trăiești în Germania, cu ce bani ?

Natalia Costiuc: „La început era foarte greu. Nu știam pe nimeni în Germania, am fost singură, n-am știut limba, dar pe urmă profesorul meu m-a ajutat foarte mult să primesc o bursă foarte bună, m-a ajutat cu un instrument, cu arcuș... A făcut foarte mult pentru mine. Pe urmă am cunoscut lumea, am fost invitată să cînt la un concert, la altul. Și cumva, așa, m-am învîrtit...”


Europa Liberă: Ai o situație deosebită aici. Pe listele studenților de la Kronberg, de la Academie, reprezinți România. Poți să explici puțin?

Natalia Costiuc: „Părinții mei sînt din Moldova și era posibil să facem încă un pașaport, cu cetățenia română. Din motivul că pentru ruși trebuie neapărat o viză și fiindcă România este în Uniunea Europeană. Eu sînt pentru germani româncă.”

Europa Liberă: Și nu îți pare rău...

Natalia Costiuc: „Nu-mi pare rău. Sigur că nu !

Europa Liberă: Povestește puțin istoria instrumentului tău și cum ai căpătat arcușul...

Natalia Costiuc: „Cu doi ani în urmă am fost elevă tot [la clasa lui] Jens Peter Maintz, la Kronberg, și el a vorbit cu directorul Academiei Kronberg și l-a întrebat dacă există vreo posibilitate să primesc un instrument. [Directorul] mi-a dat un instrument de colecție de la Kronberg, un exemplar german, făcut de lutierul Thorsten Theis, un violoncel din 2008, model Guadagnini. Și am primit, iaca, violoncelul.

Arcușul mi l-a dat profesorul meu. Am avut înainte un arcuș foarte rău și foarte ieftin. L-am întrebat pe profesor dacă este o posibilitate să-mi deie unul [mai bun], fiindcă nu aveam posibilitatea să cumpăr un arcuș, care costă tot foarte mult. El mi-a dat arcușul lui și mi-a spus: „probează-l, cum îți pare?” Am luat arcușul, mi-a plăcut foarte mult, iar el mi-a zis așa: cînd a fost el student la Geringas, acesta la fel i-a dat arcușul și i-a zis, atunci cînd o să iei un premiu la un concurs mare și o să primești bani, atunci să-ți cumperi un arcuș și să mi-l dai pe al meu înapoi. Și el mi-a zis tot așa: cînd o să iei premiu la un concurs atunci să-mi dai și tu arcușul meu înapoi.”

Europa Liberă: Deocamdată înțeleg că nu ai luat niște premii la mari concursuri, dar ai luat totuși premii și ai cîntat în orchestre foarte bune.

Natalia Costiuc: „Da, am participat la concursuri în Rusia și am luat și premii internaționale, dar nu erau așa de mari și așa de cunoscute. Sigur că vreau să merg înainte și am planuri pentru concursuri. Am cîntat cu orchestre, am făcut două turnee cu Orchestra de tineret Gustav Mahler (Gustav Mahler-Jugendorchester) și mi-a plăcut foarte mult. Am cîntat în sălile cele mai mari, la Concertgebouw [ Amsterdam] și Royal Albert Hall la Londra, la Musikverein [la Viena]..., în foarte multe. Și cunosc grație [Orchestrei] Gustav Mahler așa săli bune.”

Europa Liberă: Se intră greu într-o asemenea orchestră de tineri?

Natalia Costiuc: „Da. Nu este foarte ușor. Trebuie să cînți înainte și ei te filmează cu o cameră. Erau peste o mie [de candidați] din care ei au ales membrii orchestrei. Se socoate că este foarte prestigios să cînți într-o asemenea orchestră...”

Europa Liberă: Cu ce dirijori ai cîntat cu Orchestra Mahler?

Natalia Costiuc: „Primul turneu a fost cu Herbert Bloomstedt și solistă a fost Hillary Hahn, [cînd] am cîntat concertul de vioară a lui Brahms, iar a doua oară a fost Philippe Jordan și cu [tenorul] Thomas Hampson [solist] am cîntat Mahler.”

Europa Liberă: Cu ce alte orchestre ai cîntat? In Rusia?

Natalia Costiuc: „In Rusia nu am făcut nimic, am cîntat doar în orchestra de studenți a Conservatorului și aici, la Universtatea de Arte, la Berlin, la fel cînt în orchestra noastră de studenți.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să faci o comparație între cum trăiesc studenții de la Conservator în Rusia și cum trăiesc cei de aici, ce ai spune?

Natalia Costiuc: „Este foarte mare [diferența]. In Rusia, noi primim o bursă de 20 de euro pe lună. Sigur că acolo am putut să trăiesc cu părinții și am putut cheltui mai puțini bani Kronberg im Taunus

Kronberg im Taunus

​ca aici. Aici trăiesc singură, îmi trebuie [bani] pentru cămin, pentru mîncare... Aici însă sînt foarte multe concerte și muzicienilor li se plătește cu mult mai mult decît în Rusia. Mă pot astfel întreține singură, pe banii mei, făcuți de mine.”

Europa Liberă: „Ce repertoriu ai, ce-ți place să cînți cel mai mult?

Natalia Costiuc: „Imi place tot ce cînt, Nu cînt niciodată ce nu-mi place și îmi aleg singură [repertoriul]. Am cîntat foarte multe concerte, un repertoriu foarte mare. Imi place Dvorak foarte mult, sigur Șostakovici, muzica toată...”

Europa Liberă: Muzică românească ai ascultat? Enescu ce îți spune?

Natalia Costiuc: „Enescu, sigur, știu, am ascultat, dar singură, solo nu am cîntat niciodată. Am cîntat doar în cvartet, cele de pian de Enescu și atît. Dar îmi place, sigur.”

Europa Liberă: Dacă ți s-ar propune mîine să înregistrezi un disc, ce ai pune pe el?

Natalia Costiuc: „Intrebare grea! Aș pune ceea ce pot cînta cel mai bine, sonate, Șostakovici, Brahms. Alte piese, nu știu, trebuie gîndit bine la un pas așa serios.”

Natalia testînd un violoncel în atelierul lutierului Ekkard Seidl la Kronberg im Taunus

Natalia testînd un violoncel în atelierul lutierului Ekkard Seidl la Kronberg im Taunus

Europa Liberă: Vorbești românește foarte bine, ai un pașaport românesc, originile sînt din Moldova, ai crescut la St. Petersburg... Ce te simți, ce identitate ai?

Natalia Costiuc: „Sigur că am trăit toată viața în Rusia, dar am ceva în sînge românesc, și așa... fierbinte moldovean. Da! Mă simt mai mult româncă.”

Europa Liberă: Și cum îți imaginezi viitorul?

Natalia Costiuc: „Viitorul? Nu știu de fel. Eu aș cînta într-o orchestră foarte bună. Imi place muzica de cameră foarte [mult] și într-un cvartet, un trio... Solist este foarte greu. Sigur că toți vor să fie soliști, dar este aproape imposibil. Concurența este foarte mare, eu sînt străină aici în Germania... Nu știu. Cum a să meargă... viața a să arăte.”
XS
SM
MD
LG