Mergînd în vară în România, am fost surprins să văd cât de multă lume cheltuiește sute de euro pe o cutiuță de GPS, acel sistem de conducere a mașinii prin satelit urmând sfaturile unei voci artificiale (și iritante prin definiție) care îți dă indicații de drum.
Intr-o țară cu drumuri puține și imprevizibile, GPS-ul mi s-a părut de la început o afectare și echivalentul estetic al iconițelor de aur agățate la oglindă. M-a dus la Vama Veche, din Otopeni, fără a intra un București, un domn șofer care dialoga pasionat cu GPS-ul, ori de câte ori acesta nu se arăta la curent cu vizibilele fundături și schimbări de sens pe drumurile în reparație. Același domn mi-a explicat, în multe detalii neconvingătoare, binefacerile navigației prin satelit în Giurgiu.
„Vedeți dumneavoastră, în Giurgiu poți într-adevăr ajunge la un colț de stradă blocat de lucrări (aici au urmat detaliile, etalate atroce și cu multe afurisenii la adresa primăriei), dar dacă ți-ai plătit și descărcat la timp de pe internet harta updăituită, înlocuind-o pe-aia veche, atunci chiar nu ai nicio treabă.“
Tot spunându-mi asta și uitandu-se în permanență în ecranul cutiei magice, bunul om mai că a călcat, la intrarea în Mangalia, o bătrână care traversa strada, e drept, neregulamentar.
Nu știa omul că are lîngă el un retrograd, dușman ireductibil al noilor tehnologii. In Belgia, de unde plecasem în acea dimineață, tocmai s-au inventat pantofi cu GPS, pentru cei care merg pe munte, sau în Sahara, ca să fie siguri că nu se mai pierd, ceea ce le-a dat unor părinți ideea de a implanta microcipuri în ghiozdanul sau pantofii copilului, pentru a vedea în permanență pe ecranul computerului dacă nu cumva odraslele fug de la școală.
Aveau așadar dreptate membrii acelei secte sud-coreene, al cărei nume îmi scapă acum (i-am întîlnit odată la Praga), care umblă prin lume avertizând oamenii că guvernele vor începe să implanteze, în maternități, sau sub pretextul controalelor medicale, un cip microscopic în pielea fiecărui cetățean. Atunci să vedem cu ce tupeu îi veți mai spune controlorului de la fisc că anul ăsta nu ați fost în vacanță.
Evident, tot religiile vor găsi un profit în asta. Rabinul șef din Anglia, Jonathan Sacks, a spus-o fără ocolișuri într-un interviu despre religie și tehnologiile moderne: „Dacă Moise, profetul, ar fi avut o jucărie din astea gen GPS nu ar mai fi târât poporul după el 40 de ani prin pustie“...
Mă rog, mai trebuie convinși și agnosticii ca mine că scurtarea hoinărelii ar fi avut vreun efect doctrinar precis.
