Linkuri accesibilitate

Caligrafia, o disciplină școlară de domeniul trecutului în Statele Unite.


Multă vreme caligrafia a fost unul din obiectele de studiu importante pentru școlarii din lumea întreagă. Dar astăzi, când computerele sunt un element crucial vieții cotidiene, în multe țări caligrafia nu mai face parte din curiculum și dispare. O relatare a corespondentei Europei Libere, Daisy Sindelar, este sintetizată de Mircea Țicudean.

Tyler Meder, un băiat de 13 ani care locuiește în apropiere de Chicago, este un școlar-model de clasa a opta. Se trezește devreme, e harnic și are note bune. Până astăzi, Tyler își amintește că în clasa a treia învățătorul a început lecții de scris cursiv. În Statele Unite și în alte țări așa se cheamă scrisul împreunat al literelor, o artă ceva mai rară decât așa-numitul scris „în bloc”, unde literele se trasează fiecare separat, imitând adesea forma tipărită, și nu trebuie unite.

Tyler spune că i-a plăcut caligrafia, mai ales că se devenise capabil să scrie nu doar frumos, ci și repede. Problema a fost că lecțiile de scris cursiv au durat numai jumătate de an. De atunci, Tyler s-a dezobișnuit de îmbinarea literelor, scrie cu litere în bloc ca toată lumea și recunoaște că rezultatul nu arată întotdeauna bine.

Mama lui Tyler, Meredith, își amintește și ea de propriile ei lecții de scris cursiv, sau caligrafie, care pe vremea ei durau ani întregi, constând în primul rând în repetarea la nesfârșit a unor cuvinte și propoziții. Rezultatul acelei educații este că Meredith are astăzi un scris de mână frumos... doar că nu toată lumea îl înțelege.

Meredith își amintește că odată i-a lăsat fiului Tyler un bilet înainte să plece la serviciu. Înainte de prânz, Tyler a sunat-o la locul de muncă și i-a spus că telefonează pentru că nu a prea înțeles ce scrisese mama pe bilet. Mama scrisese biletul în cursive, caligrafic, o formă pe care fiul nu o mai cunoaște.
În epoca computerelor, puțină lume își mai bate capul cu caligrafia. Printre încăpățânații care nu vor s-o uite se numără Barbara Getty, care a predat vreme de 40 de ani arta scrisului de mână în statul Oregon, din vestul Statelor Unite.

Barbara spune că elevilor le place să scrie de mână chiar și în era computerelor, dar au ajuns să-i intereseze mai puțin cum arată scrisul. Din păcate, continuă Barbara, nici pe profesori nu-i mai interesează caligrafia, cu foarte puține excepții, astfel că în linii mari se poate spune că în Statele Unite această disciplină școlară ține de domeniul trecutului.

Corespondenta noastră Daisy Sindelar notează că această tendință este vizibilă nu doar în Statele Unite, ci și în alte țări occidentale, unde școala pune accentul pe conținutul și calitatea scrisului, nu pe aspectul lui.

Într-o țară ca Afganistan, însă, unde un proverb spune că scrisul frumos este jumătate de înțelepciune, copiii continuă să învețe caligrafia, la fel ca în Rusia, unde scrisul de mână continuă să fie, la modul ideal, „frumos”.

În Statele Unite, unde arta aceasta s-a cam pierdut, profesoara Barbara Getty spune că nu ar fi surprinsă dacă ar reveni într-o bună zi la modă.

„Scrisul de mână este personal - spune Getty – la fel ca vorbirea sau mersul. Iar când primești o scrisoare scrisă de mână știi de îndată cine ți-a trimis-o, pentru că persoana e prezentă în litere și în cuvinte. Eu sper că într-o bună zi scrisul de mână va fi privit din nou ca fiind foarte, foarte important”.
XS
SM
MD
LG