Linkuri accesibilitate

Moartea nu mai e văzută ca un accident care răstoarnă cursul normal al vieţii; poţi muri oricînd, chiar în timp ce mergi spre compania de asigurare.


Din cînd în cînd ajung pînă la noi, simplii muritori, reflecţiile savante ale unor specialişti în probleme de asigurare. Reflecţiile astea sînt de obicei triste şi se rezumă la concluzia că moldovenii neglijează asigurările, ba chiar habar nu au ce înseamnă ele.

Deunăzi vocile specialiştilor ne-au comunicat că moldovenii neglijează asigurarea de viaţă, ba chiar nici nu ştiu despre ce este vorba. Au mai spus specialiştii că oamenii în vârstă, cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci nu au treabă cu asigurarea de viaţă. Iar potretul-robot al moldoveanului care îşi asigură cel mai des viaţa ne prezintă o femeie de 25-45 de ani, căsătorită, cu un venit mediu. Asta ar fi povestea asigurărilor de viaţă în cea mai săracă ţară din Europa.

Mărturisesc că reflecţiile astea despre asigurările de viaţă mi se par de-a dreptul puerile în situaţia în care se află Republica Moldova de ani de zile. Aici nici măcar asigurările locuinţelor nu au cîştigat teren. Alea obligatorii pentru maşini nu merită aduse în discuţie aici tocmai fiindcă sînt obligatorii. Pe deasupra, convingerea generalizată e că accidentele rutiere sînt mai frecvente decît distrugerea caselor, iar moartea omului e o poveste cu totul aparte aici...

În primul rînd, mai există încă un soi de neîncredere în raport cu companiile de asigurări. Şi asta nu neapărat pentru că acestea nu s-ar comporta corect cu clienţii. Pur şi simplu, într-un spaţiu în care haosul şi mişmaşul au tot făcut ravagii, orice afacere cu banii trezeşte suspiciuni. În al doilea rînd, cei mai mulţi dintre moldoveni sînt copleşiţi de-a binelea de cotidianul searbăd, au o mie şi o sută de probleme pe cap. Păi, se mai gîndeşte individul strivit de cotidian la asigurarea de viaţă cînd e speriat de facturi? Să fim serioşi. În al treilea rînd, se mai mizează pe rude, pe stat, pe soartă, nu neapărat pe efortul personal.

„Dar oare faptul că în ţara asta nenorocirea poate veni oricînd, că poţi muri momentan din te miri ce motive nu e un stimulent puternic pentru ca să-ţi asiguri viaţa?” ar putea cineva să mă întrebe. Nu, tocmai această efemeritate, mai pronunţată în condiţiile haosului tranziţiei, îl îndepărtează pe om de asigurarea vieţii. Şi asta pentru că moartea nu mai e văzută ca un accident care răstoarnă cursul normal al vieţii, nu mai e percepută ca un lucru sinistru, survenit după o perioadă lungă de acalmie. Ea e mereu lîngă tine şi, de fapt, nu te mai sperie atît de tare. Poţi muri oricînd, chiar în timp ce mergi spre compania de asigurare.
XS
SM
MD
LG