Nevoia unei legi pentru gestionarea fondurilor externe

Fondurile externe, adică banii luaţi cu împrumut sau primiţi ca dar de la donatori. Un miliard 348 de milioane de euro – este valoarea celor 236 de proiecte realizate acum în Republica Moldova cu bani ai plătitorului străin de impozite … Un munte mic de bani! Dar vizibil oare pentru cetăţeanul obişnuit? Nu sunt oare aceşti bani ca aerul: nu-l observi decât atunci când nu mai poţi respira? Ştie oare acest cetăţean de la cine vin banii? Sau cum sunt gestionaţi aici şi cu ce efect? Întrebări pentru discuţia pe care o vom avea peste câteva minute cu doamna Lucreţia Ciurea, şefa Secţiei Asistenţă Externă din cadrul Cancelariei de Stat.

Europa Liberă: Aşadar, premierul Vlad Filat a insistat în mod expres, printr-o dispoziţie, asupra asigurării unei transparenţe maxime a modul în care sunt gestionate fondurile externe. Altfel spus, această dispoziţie poate fi citită, pe de o parte, în sensul că cetăţenii moldoveni trebuie să ştie cât mai bine, dacă nu şi să se convingă pe viu de la cine vin, cum sunt folosiţi şi cu ce efect cei un miliard 348 de milioane de euro cât costă proiectele realizate acum cu bani străini… Înainte de toate: haideţi să precizăm ceva tehnic, dar bine de ştiu: de la cine au venit aceşti bani?

Lucreţia Ciurea: Îi voi menţiona pe primii cinci. Cel mai mare donator fireşte este considerată Uniunea Europeană care este în top. Urmează Banca Mondială, apoi guvernul SUA. Pe bilateral urmează guvernul Regatului Suedez. Cam aceştia ar fi primii cinci în topul celor mai mari parteneri de dezvoltare pentru guvernul Republicii Moldova.

Europa Liberă: Rusia?

Lucreţia Ciurea: Ca asistenţă oficială pentru dezvoltare, Rusia nu figurează în topul de donatori, fiind că se consideră un donator pentru situaţii excepţionale, situaţii de criză. Deci, Rusia nu este nominalizată ca donator oficial pentru dezvoltare şi, deci, nu figurează în top.

Europa Liberă: Aţi putea să ne oferiţi un exemplu-două de proiecte în diferite domenii?

Lucreţia Ciurea: Sectoarele predominante care sunt cele mai mari implementatoare sau utilizatoare ale resurselor financiare internaţionale sunt de obicei cele de infrastructură care sunt foarte costisitoare, reţelele de drumuri, reabilitarea sistemelor de apă şi canalizare, reabilitări de obiecte cu menire socială. Sectorul agriculturii, bineînţeles. Urmează şi un element foarte important numit „buna guvernare”, adică foarte multe proiecte sunt în cadrul administraţiei publice centrale. Aceiaşi descentralizare fiscală care foarte des se discută şi este aprobată şi strategia, aceiaşi reformă a administraţiei publice centrale, serviciile publice, e-guvernare etc…

Europa Liberă: Din suma de un miliard 348 de milioane de euro, cât e credit, inclusiv cu condiţii avantajoase, cât e, practic, dar, adică fond nerambursabil?

Lucreţia Ciurea: Nu am să merg în detalii, cifră cu cifră, dar aşa, în linii generale, peste 50 la sută din sumele care sunt menţionate reprezintă fonduri nerambursabile, de tipul grant, asistenţă tehnică, nu mai mult de 10-15 la sută sunt împrumuturi cu condiţii de creditare mai aproape de comerciale, mă refer la BERD şi banca Europeană de Investiţii la care creditele sunt mai scumpe. Restul creditelor sunt la condiţii avantajoase, concesionale, adică cu 30-40 de ani de rambursare şi, respectiv, dobânzi joase.

Europa Liberă: Luând în consideraţie aceste date, despre care spuneţi, în ce măsură credeţi că este justificată o închipuire destul de pronunţată a omului simplu, a populaţiei că statul Republica Moldova se împotmoleşte în datorii, că copiii, nepoţii şi strănepoţii vor avea de returnat nişte bani împrumutaţi acum de o administraţie iresponsabilă şi aşa mai departe?

Lucreţia Ciurea: Percepţia aceasta vine din lipsa de informaţie. Fiindcă nu putem să repetăm în fiecare zi că orice business, afacere, când o lansezi, nu te poţi încadra în sursele tale proprii. Oricum, apelezi la resursele adiţionale din afară. În schimb îţi lansezi şi dezvolţi afacerea. Aşa e şi la nivel de stat, de guvern. Fiindcă nu avem, acele resurse, încasări, venituri naţionale ca să ne putem dezvolta pe măsura necesităţilor. De aceea suntem nevoiţi să atragem surse externe. Dacă ne împotmolim sau nu ne împotmolim? Cifrele arată că ne încadrăm în limitele admisibile de gestionare a datorie externe. Şi aceste cifre sunt foarte bine urmărite de creditorii noştri externi. FMI e cu ochii pe Ministerul Finanţelor, dar oricare alt donator înainte de a ne acorda fonduri, se documentează referitor la capacitatea ţării respective de a returna banii. Fiindcă e şi riscul dumnealor.

Europa Liberă: Transparenţa solicitată de premier de la toate instituţiile antrenate în gestionarea fondurilor externe presupune, pe de altă parte, nu numai cunoaşterea lucrurilor minunate făcute cu aceşti bani… Dar şi o posibilitate de a vedea că banii respectivi sunt cheltuiţi corect, ci nu fraudaţi sau deturnaţi cum spune că se întâmplă opoziţia? În opinia Dvs. cine şi în ce mod oferă garanţia clară pentru toată lumea că banii contribuabilului străin sunt cheltuiţi corect şi la destinaţie?

Lucreţia Ciurea: Depinde de fiecare în parte. Pentru că orice entitate care gestionează proiectul este dator să disemineze informaţia.

Europa Liberă: Care acte asigură prin reglementări buna folosire a fondurilor externe? România, ca să dăm exemplul cel mai apropiat, are o Lege privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice… RM de ce nu ar avea o asemenea lege?

Lucreţia Ciurea: Nu, noi aşa o lege nu avem, dar vreau să menţionez că asistenţa oficială pentru dezvoltare, odată intrată în ţară, se consideră bani publicii, pentru că sunt din contribuţiile plătitorilor de impozite din ţara respectivă. Şi atunci intră în acţiune legile naţionale de gestionare a banilor publici. Noi vom examina în continuare situaţia, pentru că odată cu majorarea finanţării din partea UE tot mai mult apare necesitatea de a avea unele acte normative care ar reglementa specific cum se gestionează fiecare sursă. Dar deocamdată lege separată Republica Moldova nu are. Eu consider personal că cadrul normativ existent ne permite să monitorizăm şi să gestionăm banul public conform legislaţiei.

Europa Liberă: Dar în general Republica Moldova este un cheltuitor inspirat de bani, un bun cheltuitor de bani, în sensul de absorbţie, de capacitate de a folosi banii? Pentru că unora le poţi oferi şi un munte de bani, dar nu va şti ce să facă cu el, sau va şti pe jumătate…

Lucreţia Ciurea: Aici avem nişte studii efectuate în anii precedenţi care au arătat o creştere de absorbţie a fondurilor externe. În comparaţie cu 2005, fondurile absorbite s-au triplat în 2010, 448 milioane de dolari faţă de 125 milioane în 2005.

Europa Liberă: Deci, oamenii statului învaţă din mers arsa cheltuirii banilor… Dnă Ciurea, Calul de dar nu se caută la dinţi… Există însă condiţii ale donatorilor care nemulţumesc, sau ne fac să scrâşnim din dinţi, cum spune opoziţia?

Lucreţia Ciurea: Sunt diferite situaţii. Fireşte că banul contribuabilului din ţara respectivă, care este acordat, este condiţionat. Dar condiţionat în sensul bun al cuvântului, pentru că ni se cer reforme structurale, reforme democratice, întărire de capacităţi, politici mai bune pentru populaţie. Da, sunt poate nişte situaţii care necesită poate nişte reforme mai dureroase, mai îndelungate, mai mult de explicat. Şi iată aici vine necesitatea de a comunica şi de a explica foarte mult ce se intenţionează, ce se aşteaptă şi care va fi rezultatul scontat.

Europa Liberă: Au existat nemulţumiri de rezonanţă ale donatorilor faţă de gestionarea banilor alocaţi?

Lucreţia Ciurea: Păi, de rezonanţă tot timpul se menţionează retragerea, nu demult, retragerea fondurilor pentru o porţiune de drum, care nu au mai venit de la BM. Adică, nemulţumirea din partea donatorilor a fost că licitaţia nu s-a realizat conform regulilor solicitate. Dar, în linii mari nemulţumiri de amploare nu au fost.