Linkuri accesibilitate

Pieţe la marginea oraşului pentru roşii-dovlecei-găinuşe-lactate made in Moldova.

Aşadar, primăria şi-a etalat voinţa de oţel şi a curăţat de vînzători ambulanţi străzile din jurul pieţei centrale. Izbînda asta e cu atît mai spectaculoasă, cu cît vine după mai multe eşecuri, după ce nimeni nu mai credea că precupeţii pot fi alungaţi de acolo. Învinşii, pe de altă parte, au dat buzna în primărie, cerînd revenirea pe străzile dominate de ei ani de zile.

Am zis ieri că edilii au soluţionat problema numai pe jumătate. Şi dacă acum nu vor găsi un loc spre care să direcţioneze cohortele de vînzători de legume şi lactate, izbînda lor se va face un balon de săpun.

Eu nu sînt nici edil, nici specialist în economie, nici mare cunoscător al concurenţei neloiale şi al evaziunii fiscale, dar am impresia că problema asta poate fi soluţionată foarte simplu. Nu, nu e vorba de revenirea precupeţilor pe străzile din jurul pieţei. Asta mi se pare inacceptabil şi contraproductiv. Comerţul stradal urîţeşte oraşul care şi aşa nu arată prea bine. Şi nici băgarea cu de-a sila a vînzătorilor pe teritoriul pieţei centrale nu mi se pare oportună. Soluţia mea ar fi alta.

De ce oare nu ar exista, la periferia oraşului, cîteva pieţe mari care să fie doar ale producătorilor autohtoni? De ce să nu fie invitaţi toţi producătorii autohtoni să vîndă numai în perimetrul acestor pieţe? Şi orăşeanul să ştie că numai deplasîndu-se acolo, la periferia urbei, el poate găsi roşii-dovlecei-găinuşe-lactate made in Moldova. Şi orăşeanul să ştie că ţăranul moldovean nu-şi mai expune marfa pe străzile urbei, ci numai în acele două-trei-patru pieţe de la marginea oraşului. Şi astfel ţăranii din satele alăturate nu ar trebui să meargă pînă-n centrul capitalei cu sacoşele burduşite cu cartofi şi varză, ci s-ar opri la marginea urbei şi ar vinde acolo produsele. Ar fi ca un fel de METRO agricol autohton, care, sînt convins, ar atrage orăşenii. Prin urmare, să găsească primăria două-trei locuri pentru aşa ceva, să le delimiteze, să aducă nişte tejghele şi... vperiod i s pesnei!, vorba unui erou dintr-un film al tranziţiei. Astfel şi de intermediari ar scăpa ţăranii mai simplu.

Un coleg de breaslă mi-a spus că ideea mea nu e rea, dar e irealizabilă în condiţiile noastre. Sînt multe interese şi e prea mare inerţia, crede colegul. Ce să spun? Dacă e aşa, mă tem că degeaba îi alungăm pe vînzători de pe străzi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG