Linkuri accesibilitate

„Costurile securităţii în condiţii de neutralitate sunt atât de mari, încât aproape niciun stat nu şi-l permite.”


Revenind la discuţia despre scutul antirachetă, recent, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a folosit un limbaj extrem de dur, avertizând din nou că implementarea proiectului în care Rusia vede o ameninţare ar putea însemna o revenire la perioada Războiului Rece. Într-un interviu cu postul nostru de radio, Iulian Chifu, consilierul pentru afaceri strategice, securitate şi politică externă a preşedintelui României, a discutat, printre altele, despre felul cum se raportează la astfel de declaraţii România, vecina din vest a Republicii Moldova care participă la proiectul european de apărare antirachetă:

Iulian Chifu

Iulian Chifu

Iulian Chifu: „ Alianţa Nord Atlantică este într-un moment fast al existenţei sale. A reuşit să parcurgă toată această perioadă, demonstrând coerenţă cu valorile pe care le-a promovat. NATO, de altfel, este o organizaţie care nu şi-a modificat niciodată actul fondator. Ceea ce a fost scris în actul fondator din 1949 este valabil şi astăzi, deşi Alianţa a trecut de la un anumit format, de la un anumit rol de apărare a aliaţilor împotriva ameninţării blocului socialist şi a Uniunii Sovietice, a sistemului comunist, către o Alianţă deschisă, către statele ce au ieşit din spaţiul socialist, către democraţie. Statele care au îmbrăţişat valorile Alianţei şi care s-au adăugat, una câte una, în NATO, într-o Alianţă care a reuşit să creeze parteneriate cu foştii inamici, a reuşit să semneze un act fondator cu Federaţia Rusă, să creeze un consiliu NATO-Rusia şi să dezvolte parteneriate, pas cu pas, parteneriate globale la nivel internaţional. Este Alianţa care a reuşit să poarte războaie împotriva terorismului, o ameninţare la adresa întregii lumi, a tuturor statelor lumii, la distanţă strategică, deci, nu pe teritoriu propriu sau în vecinătatea sa imediată. Şi a reuşit ca să ducă cu succes acest război, inclusiv prin eliminarea capului reţelei Al-Qaeda, dezvoltând capabilităţi militare şi dezvoltând – aceasta este lucrul cel mai important – un sistem de parteneriate globale cu state situate şi în afara ariei sale de acţiune. Mai important, a reuşit să creeze o interfaţă cu organizaţiile internaţionale, că e vorba de ONU, UNDP, că e vorba despre organizaţii umanitare şi de zone de inteligenţă de gândire, că este vorba de componente politice sau componente militare. Această capacitate de a dialoga, de a discuta pe dimensiuni culturale care altfel ar putea părea stranii... O organizaţie politico-militară reuşeşte să coopereze în diferite spaţii cu toate aceste categorii de instituţii şi organizaţii cu culturi distincte, reuşind să aducă plusvaloarea într-un centru comun. Din acest punct de vedere, se vede şi capacitatea Alianţei de a trece peste timp, de a supravieţui, Alianţa neprăbuşindu-se cum s-a prăbuşit, de exemplu, Tratatul de la Varşovia, care s-a dovedit a fi un acord conjunctural şi în care participanţii nu au consimţit pe deplin la această situaţie”

Europa Liberă: Alianţa pune preţ mare pe relaţia sa cu Rusia, care a fost mereu una complicată. Dar acum se prefigurează parcă noi tensiuni în această relaţie. Chiar recent l-am auzit pe ministrul de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov zicând că dacă se continuă tot aşa cu scutul antirachetă, asta ar putea duce această relaţie în situaţia care a existat pe timpul războiului rece sau aproape de aceasta. Vedeţi dumneavoastră o tensiune mai mare în această relaţie? Ştim poziţia Federaţiei Ruse faţă de tot ce se întâmplă în Siria, în Libia...

Iulian Chifu: „Rusia îşi joacă propria carte, în măsura în care poate să o facă şi cu instrumentele pe carele are la dispoziţie. Federaţia Rusă ştie foarte exact care este capacitatea sa militară, comparativ cu cea a NATO. Pe de altă parte, Serghei Lavrov, ca reprezentant al Federaţiei Ruse, încearcă, în tonurile publice pe care le emite, să repoziţioneze Federaţia Rusă acum, înaintea unei campanii prezidenţiale în Statele Unite, pentru a-şi creşte valoarea de întrebuinţare a elementelor pe care le pune pe masă şi pentru a creşte presiunea asupra liderilor politici actuali americani. E doar o formulă de poziţionare, în vederea unei negocieri, care se anunţă, cel mai probabil, după momentul în care la Casa Albă va fi stabilit viitorul preşedinte, că e vorba de un al doilea mandat al preşedintelui Obama, că e vorba de o schimbare de preşedinte la Casa Albă. Ori, trebuie lecturat acest tip de afirmaţii venite în asemenea momente, în această cheie, şi nu trebuie atribuit Federaţiei Ruse zona aceasta de naivitate că n-ar cunoaşte despre ce este vorba în zona scutului antirachetă, că ar avea o preocupare reală în privinţa unei eventuale ameninţări din partea scutului. Federaţia Rusă a participat la exerciţii comune, în Germania, chiar în luna martie, pentru testarea diferitelor formule. Are o propunere reală de cooperare back-to-back, prin care sistemele de supraveghere ale NATO şi Federaţiei Ruse să poată să coopereze şi să supravegheze orice rachetă ar zbura către teritoriile celor 2 state. Însă, vă spuneam, Rusia, în mod legitim, de altfel, din punctul de vedere al interesului său naţional, încearcă să forţeze, în această perioadă, o poziţionare mai bună, în vederea viitoarelor negocieri ce vor avea loc cu Statele Unite.”

Europa Liberă: Este, din punctul dumneavoastră de vedere, Republica Moldova prinsă oarecum într-o strâmtoare între Rusia şi NATO? Şi cum ar trebui să se comporte? Populaţia optează pentru neutralitate, consensul politic tot parcă pe partea asta e.

Iulian Chifu: „Republica Moldova nu se poate afla într-un impas sau într-o strâmtoare, cum spuneţi dumneavoastră, într-o limitare sau presiune, decât dacă resimte o asemenea situaţie. Nu cred că e cazul. Este opţiunea Republicii Moldova de a se poziţiona în mod public, cum doreşte, în raport cu toate instituţiile statului. Din punctul meu de vedere, Republica Moldova are încă de soluţionat problema asigurării securităţii naţionale, apărării teritoriului şi a populaţiei, o problemă pe care nu a reuşit încă să o soluţioneze şi pe care recursul la neutralitatea constituţională nu are cum să o ajute în viitor. Întrucât costurile pentru a putea valida neutralitatea şi a asigura securitatea naţională, în condiţii de neutralitate, sunt atât de mari, încât nu numai Republica Moldova, dar aproape niciun stat al lumii nu şi-l permite, poate cu excepţia Elveţiei care este însă situată geografic în mijlocul NATO şi în mijlocul Uniunii Europene. Din punctul acesta de vedere, e opţiunea cetăţenilor Republicii Moldova, va fi probabil făcută în timp, în momentul în care acest lucru va ajunge pe agenda de discuţii. E prea devreme, pe de altă parte însă e încă o problemă nerezolvată încă de nicio putere care a venit, care a succedat la Chişinău. Nimeni n-a reuşit să pună pe masă o formulă coerentă, sustenabilă de soluţie de securitate pentru Republica Moldova.”
XS
SM
MD
LG