În primele zile ale lunii septembrie, fluxurile de informaţii privind politică externă şi integrarea europeană a Moldovei, conflictele din Alianţă – mocnite şi resuscitate periodic, ca la un semn magic –, iniţiativele obstrucţioniste ale comuniștilor sau ravagiile secetei în agricultură, toate cedează prim-planul mediatic începutului de an şcolar.
Cum arată şcoala în Republica Moldova la 2012?
Sesiunea de bacalaureat din această primăvară a developat situaţia deplorabilă din învăţământ. Elevi cu un coeficient de însuşire a materiei sub orice critică, manuale complicate, indescifrabile, concepute de tot felul de veleitari „academici” care au ţinut să-şi consacre ineptele disertaţii, aglomerând cu ele până la refuz programele şcolare; apoi complicitatea inevitabilă dintre profesori şi părinţi, care se zbat să-şi scoată discipolii și odraslele cu note mai bune la BAC, încercând să înşele vigilenţa viforoasă (în mare parte ridicolă şi ineficientă) a ofiţerilor anticorupţie.
Şi de parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, aflăm dintr-o declaraţie a noului ministru al Învăţământului, dna Maia Sandu, că din cauza scăderii demografice guvernul este obligat să închidă în anul de studii 2012-2013 nu mai puţin de 45 de școli și să comaseze 92 de instituții de învățământ preuniversitar. Această reformă a fost convenită prin acordul cu FMI, principalul sponsor al Republicii Moldova.
Sigur că schimbările dramatice şi dureroase pentru mulţi angajaţi din sistemul de învăţământ se bazează pe anumite argumente ce nu pot fi neglijate. Satele noastre pustii, care nu adună măcar o clasă de copii, alcătuiesc o imagine-emblemă cutremurătoare a Moldovei de azi. Lipsite de elevi, cei care le-ar justifica funcţionarea, şcolile de la ţară înghit prea multe fonduri, de care statul nu mai dispune.
Însă toate aceste amputări și „optimizări” în învățământ, justificate economic, vor produce un dezastru şi mai mare. Aglomerarea claselor cu prea mulți elevi, afirmă pedagogii cu experienţă, va afecta inevitabil calitatea şi aşa joasă a studiilor. E una să lucrezi cu 20-25 de copii într-o clasă, când reuşeşti să le testezi cu regularitate nivelul de cunoştinţe, să le explici tema şi să le captezi atenţia, şi complet altceva este să „ţii în frâu” o adunătură de 40 de suflete, cărora nu apuci uneori nici măcar să le verifici frecvenţa.
O asemenea „economisire de fonduri”, operată hei-rupist, fără o analiză temeinică a consecințelor, pregătește catastrofa de mâine. Vom creşte generaţii de agramaţi şi semianalfabeţi, care vor trebui, nu-i aşa, să construiască Moldova europeană. Chiar ne surâde această idee?
Dacă vrea să obţină resurse suplimentare pentru a finanţa educația, cea care ar trebui să fie la noi, așa cum s-a mai scris, „Ministerul strategic nr. 1”, guvernul are la dispoziţie o largă paletă de mijloace: să combată corupţia şi evaziunea fiscală, să atragă fonduri europene, să încurajeze investiţiile străine în economie. Soluţiile se cunosc, dar lipseşte voinţa şi o viziune globală asupra a ceea ce vrem să facem în această ţară.
Dacă nu vom avea dezvoltare, vom rata și creşterea demografică, iar guvernul, într-o bună zi, va fi obligat să închidă ultimele şcoli. Vă asigur că nu suntem prea departe de materializarea acestui coşmar.
Cred însă că mai este un lucru pe care-l putem face şi noi, cetățeni și părinți, fără a aştepta ca politicienii să aibă o revelație. Şi anume: să le punem copiilor cartea în mână. Să redescoperim împreună cu ei foloasele lecturii, singura care te formează şi-ţi livrează poveşti de viaţă înţelepte. Pentru asta nu e nevoie de investiţii astronomice în educație, ci doar de voinţa de a închide, din când în când, televizorul, facebook-ul şi telefonul mobil.
