Linkuri accesibilitate

„Dacă i-ar fi respectat cu adevărat pe clasici, alta ar fi fost situaţia scriitorilor contemporani şi a profesorilor de literatură...”


M-am uitat vineri la politicienii autohtoni care au venit pe Aleea Clasicilor pentru a depune mormane de flori la busturile scriitorilor. Conducătorii şi însoţitorii lor se apropiau de fiecare bust şi puneau florile cu un soi de pietate, uneori îngenunchind pentru cîteva clipe.

„Sînt respectaţi clasicii literaturii de către politicieni. Mi se pare frumoasă şi tulburătoare această reculegere a lor în preajma busturilor scriitoriilor” am lansat eu o supoziţie.

„Să fim serioşi! Nu au ei nici o treabă cu clasicii. Vin aici de nevoie, doar pentru a bifa prezenţa. E un soi de acumulare a voturilor. Face bine la imagine...” a ripostat un amic cîrcotaş care privea scena cu multă suspiciune.

„Ei nici chiar aşa! Admit că nu i-au citit din scoarţă în scoarţă, dar cu siguranţă au lecturat cîte ceva în copilărie şi pesemne au fost influenţaţi de poeziile şi maximele clasicilor, pesemne se revendică de la aceşti înaintaşi. Nu cred că vin cu flori doar pentru a-şi lustrui imaginea...” am spus eu cu sinceră convingere.

„Uite-te la ei cu atenţie. Sînt cam grăbiţi, iar dincolo de pietatea pe care o afişează se întrezăreşte cu uşurinţă plictiseala. Ei abia aşteaptă să scape de ritualul depunerii florilor...” a rămas pe poziţiile sale amicul cîrcotaş.

„Bine, dar politicieni fiind, ei nici nu sînt obligaţi să fie fani ai clasicilor şi nici bun cunoscători ai lor. Ei făuresc ţara şi menirea lor e construcţia statală!” am zis eu.

„Nu e chiar aşa. Marii politicieni ai lumii îşi cunosc şi îşi citesc clasicii, ba chiar contribuie la promovarea literaturii clasicilor în mase...” s-a opus din nou amicul cîrcotaş.

„Păi, ai noştri nu fac oare asta? Am auzit chiar că unii politicieni autohtoni cumpărau pe banii lor, de la editori, operele clasicilor pentru a le dona apoi unor biblioteci şi şcoli...” am încercat eu să pun capăt discuţiei.

„Cumpără ei cîte ceva... Dar dacă i-ar fi respectat cu adevărat pe clasici, alta ar fi fost situaţia scriitorilor contemporani şi a profesorilor de literatură...” nu se mai lăsa bătut amicul cîrcotaş.

Între timp politicienii au plecat, chemaţi de treburile ţării, iar noi am rămas să ne uităm la busturile clasicilor acoperite de flori. Şi brusc am fost pătruns de un sentiment de vinovăţie şi ruşine. Spre deosebire de conducători, eu şi amicul cîrcotaş venisem pe Aleea Clasicilor fără nici o floare.
XS
SM
MD
LG