Linkuri accesibilitate

Menirea școlii este să înveţe copiii să înveţe...


Daniela Terzi-Barbăroşie: „învăţământul este un proces continuu, la care societatea trebuie să pună umărul...”


Circa 380 de mii de şcolari participă astăzi la careul solemn consacrat primului sunet. Pentru 35 de mii de copii, clopoţelul va răsuna pentru prima data. Ministerul educatiei si-a propus să optimizeze 27 instituţii de învăţământ, iar alte 48 instituţii vor fi reorganizate. Autoritatile vor sa ne convinga ca educaţia este o prioritate a societăţii şi ca trebuie să se înţeleaga că orice investiţie făcută în copiii garantează un viitor mai bun pentru întreaga ţară. Nu există notă de trecere pentru un astfel de subiect, trebuie să existe doar performanţă. Cu experta în psihologie Daniela Terzi-Barbăroșie vom discuta despre calitatea educatiei in Moldova.

Europa Liberă: Felicitări! Astăzi veţi însoţi la şcoală cele două fetiţe care merg în clasa I.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Mulţumesc tare mult. Este într-adevăr o schimbare majoră în viaţa noastră de părinţi, pentru că până acuma aveam o fetiţă la şcoală, de azi avem două. Şi fericirea noastră creşte, dar creşte şi responsabilitatea, bineînţeles.”

Europa Liberă: Aţi cheltuit mult pentru pregătirile de şcoală?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Dacă vă referiţi la hăinuţe, atunci mai puţin, pentru că obişnuim să utilizăm hainele fetiţei mai mari şi atunci cheltuielile au fost mai mici. Dacă vă referiţi şi la rechizite, atunci – da, bineînţeles. A fost nevoie să scoatem mai mulţi bani din puşculiţă, dar a fost o cheltuială de care am ţinut cont din timpul anului. Am rezervat bani pentru aceasta şi ne-am străduit să procurăm rechizitele aşa, încât să ajungă pentru prima jumătate de an sau chiar pe un an. Şi, aşa cum ne spune de fiecare dată doamna directoare la şcoala unde mergem, nu este neapărat să cumpărăm cele mai scumpe rechizite, este important să transmitem mesajul copilului.”

Europa Liberă: Aţi ales o şcoală de prestigiu? Aţi ales una privată? Aţi mers la una obişnuită?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Pentru noi şcoala noastră este una de prestigiu. Nu ştiu ce spun ceilalţi oameni şi nici nu prea mă interesează. Noi suntem foarte mulţumiţi de şcoala-grădiniţă nr. 152, „Pas cu Pas”. Acolo fetele noastre au mers 3 ani la grădiniţă. Şi tot acolo au rămas la şcoală. Da, suntem foarte mulţumiţi. Este o şcoală de prestigiu, după mine. Nu este privată. Nu este foarte scumpă. În schimb, este o şcoală în care se pune foarte mare preţ pe individualitatea copilului, pe dezvoltarea personalităţii, pe dezvoltarea spiritului de iniţiativă, gândirii critice, comunicării.

Este exact ceea ce, după părerea noastră, este nevoie să facă o şcoală, mai ales, în primii ani, în timpul ciclului primar. Eu cred că o şcoală exact aceasta trebuie să facă: să înveţe copiii să înveţe, să înveţe copiii să fie într-un anumit fel şi să înveţe copiii să le placă să înveţe.”

Europa Liberă: Autorităţile încearcă să ne convingă că educaţia ar fi o prioritate a societăţii şi că trebuie să se înţeleagă că orice investiţie făcută în copii garantează un viitor mai bun pentru societate. Şi mai spun că nu există notă de trecere pentru un astfel de subiect, trebuie să există oare notă de performanţă. În ce măsură astăzi putem vorbi despre calitatea educaţiei în Moldova?

Daniela Terzi Barbăroşie: „Eu cred că n-aş fi foarte obiectivă acum, dacă aş judeca despre calitatea învăţământului doar în baza experienţei noastre ca părinţi: ceea ce am văzut, ceea ce simţim şi deja culegem roadele după grădiniţa şi după şcoala „pas cu Pas”, pentru că calitatea sistemului „Pas cu Pas” şi această abordare diferă foarte mult de ceea ce se întâmplă în toate şcolile din Moldova şi în şcolile, probabil, din regiunile rurale. Dar, având în vedere activitatea mea de formator, mulţi ani la Centrul Educaţional „Pro Didactica” , într-adevăr, am contactat cu foarte mulţi învăţători şi acum mai contactez, făcând training-uri pentru ei. Cunosc foarte bine corpul profesoral şi am toată admiraţia pentru felul în care îşi fac meseria. Şi sunt foarte mulţi oameni de foarte bună calitate printre aceştia. Cu toate acestea însă, probabil, însăşi sistemul trebuie reformat. Reformele se mai lasă aşteptate.”

Europa Liberă: Dar ce credeţi că lipseşte şcolii astăzi?

Daniela Terzi Barbăroşie: „Dacă m-aţi întreba în termeni foarte tehnici, eu aş fi vrut salarii mai mari pentru profesori, aşa încât să aibă ei motivaţie şi entuziasm să lucreze, să-şi facă meseria bine. Pentru că, în fond, cei care sunt acum în sistem sunt oameni care au ajuns acolo din interes autentic. Faptul că, între timp, şi-au mai pierdut entuziasmul şi motivaţia este cauzat de această nevoie de un salariu mai mare, este cauzat de această penurie economică, pentru că şi ei, la rândul lor, au copii.”

Europa Liberă: Chiar ieri auzeam pe cineva care îmi spunea că şcolii i-ar lipsi munca cinstită, fără hoţiile actuale ce au demoralizat, într-un fel, şi degradat societatea.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Exact. Din aceasta vine. Dacă ar fi salariul mai bun, profesorii nu ar fi fost în imposibila şi în ingrata situaţie, în care să aştepte propriu-zis acei 20 de lei sau acea cutie de ciocolată. Tocmai de aicea vine, dintr-un salariu foarte mic. Pe de altă parte, eu cred că, ştiţi că este o vorbă frumoasă că, înainte de a se face lumină, este nevoie de foarte mul întuneric. Şi la noi au fost anii aceştia de foarte mult întuneric, inclusiv în învăţământ. Acum se pare că lucrurile au început să se lumineze.

Eu continui să aştept aceste reforme, de care ziceam că întârzie peste aşteptări, dar, pe de altă parte, sunt totuşi nişte premise ca aceste reforme să se întâmple. Şi poate ar fi bine să revenim la cazul abordării „Pas cu Pas”, care, atunci când a început în Moldova părea să fie o abordare cvazi-unanimă în toate şcolile şi grădiniţele. Iar acuma s-a ajuns în situaţia în care învăţătorii şi profesorii, fiind foarte interesaţi de această abordare, plătesc din banii proprii, un curs pentru instruire, ajung înapoi în şcoală şi doresc să implementeze această abordare, pornind cu nişte metode interactive, cu modificarea scaunelor şi meselor sau, mă rog, ce mai ţine acolo de anturaj. Iar un inspector raional, care vine de la Direcţia de Învăţământ, îi zice foarte tranşant: „Schimbă înapoi scaunele şi mesele, fă-le înapoi aşa cum ştii că trebuie făcute şi lasă, te rog, abordările acestea progresiste.”

Europa Liberă: Exact. Exact. Exact.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Şi aceasta mă întristează, pentru că abordarea „Pas cu Pas” face exact ceea ce spuneam: pune în prim-rol, în prim-plan elevul, aşa cum este el, cu atuurile sale, cu lucrurile care mai trebuie îmbunătăţite. Este o abordare care pune preţ pe individualitatea copilului şi atunci vom vorbi şi despre calitatea învăţământului, pentru că învăţământul este un proces continuu, este un proces în care, probabil, cel mai frumos poate avea loc o sinergie între familie şi şcoală.

Este un proces în care societatea trebuie să pună umărul în tot ceea ce face, mass-media şi ceea ce se transmite în stradă, în magazin, peste tot. Dar, din păcate, nu este astfel înţeles de societate. Şi vă spun aceasta acuma în calitate de părinte, dar şi în calitate de psiholog, pentru că urmăresc ce se întâmplă şi nu-mi place.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre aceste asociaţii create de către părinţi, pentru că se discută contradictoriu şi despre activitatea lor, spunându-se că, mai degrabă se încearcă a cumpăra notele pentru copii, se corup profesorii.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Da, la experienţă noastră de la „Pas cu Pas”, unde există o transparenţă foarte mare, noi ştim exact unde merge fiecare bănuţ, există o raportare sistematică, există consultarea părinţilor pentru anumite lucrări care trebuie făcute sau anumite lucruri care trebuie cumpărate. Dar înţeleg că este un caz mai aparte. Deci, din nou, n-aş generaliza, în baza experienţei noastră. Iar asociaţiile, probabil, în unele şcoli şi în unele situaţii chiar sunt folosite ca metode mai mult sau mai puţin legale de a stoarce nişte bani. Oricât de mult m-ar durea să spun lucrul acesta. Dar, pentru că vorbesc şi cu alţi părinţi, ştiu ce se întâmplă. Asociaţiile, probabil, ar trebui, hai să zic aşa, un pic profesionalizate.

Lumea trebuie să înţeleagă cum funcţionează o asociaţie, după modelul asociaţiilor obşteşti, unde există foarte mult... Toată lumea ştie de fapt cât este de riguros sistemul raportărilor într-o organizaţie nonguvernamentală, iar o asociaţie obştească ar trebuie să funcţioneze după acelaşi model: să existe un consiliu de administrare, să existe un proces prin care se iau deciziile, persoanele responsabile, un proces de raportare şi de transparenţă financiară şi atunci s-ar evita aceste bănuieli. Pentru că este destul de neplăcut ca toate asociaţiile să fie catalogate ca fiind trişoare.

Adică, probabil, atunci când ar exista cazuri mai bune, aşa cum există asociaţia noastră, de exemplu a şcolii „Pas cu Pas” şi când s-ar perpetua un model foarte funcţional şi foarte modest de colectare a unor bani, pentru că toată lumea înţelege, cel puţin, părinţii cu care interacţionez eu la „Pas cu Pas”, înţeleg foarte bine că statul nu se descurcă cu cheltuielile actuale din învăţământ. Şi atunci interesul nostru, ca şi părinţi fiind acela de a asigura o calitate bună şi un confort pentru copiii noştri, atunci când învaţă, bineînţeles, noi o facem în mod voluntar şi probabil foarte mulţi fac aşa.”

Europa Liberă: Exact.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Cu toate acestea, situaţia financiară a părinţilor este foarte diferită, de la caz la caz şi atunci ar trebui să existe o altă modalitate, sunt de acord, dar se vorbeşte foarte mult – aţi pomenit că se vorbeşte foarte mult – se vorbeşte mult, dar mai mult în termeni de suspecţie şi negativism. Eu aş fi vrut să văd discuţii în care să se pună accent pe eficientizarea acestor asociaţii, pentru că, în cele din urmă, este o entitate, care ar putea îmbunătăţi procesul educaţional, mai bine zis, ar asigura un conform mai mare.”

Europa Liberă: Dar şi pedagogii ar trebui să se gândească totuşi la viitorul copiilor, să aprecieze cunoştinţele după merit, dar nu să pună, pentru că se pun note de „10” cu nemiluita, în schimbul uneori a unor cadouri, fie şi modeste, dar oricum sunt cazuri şi de acestea şi afectează, în general, imaginea învăţătorului în faţa căruia totuşi astăzi trebuie să ne închinăm cu pietate şi să-i spunem mulţumim că ne ajută să facem carte.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Aşa este şi eu aş fi vrut astăzi să avem mai multe mesaje pozitive legate de corpul profesoral, pentru că sunt oameni deosebiţi. Şi într-adevăr sunt situaţii aparte în care notele poate vor fi fiind cumpărate. Este rău şi pentru imaginea profesorului, este rău şi pentru acel copil, este rău şi pentru copiii din jur care văd această
Mesajul meu dintotdeauna este că există o legătură puternică între ceea ce se întâmplă în societate şi felul în care ne creştem viitorii adulţi ...
Write your quote footer here...

nedreptate, întrucât cresc nemijlocit cu acest tip de relaţie şi tip de tranzacţie, ceea ce este sigur că în dezavantajul tuturor.

Mesajul meu însă dintotdeauna este că există o legătură puternică între ceea ce se întâmplă în societate şi felul în care ne creştem viitorii adulţi, felul în care se transformă aceştia pe parcursul copilăriei fragede şi perioadei gimnaziale.

De aceea, cu cât mai mult se va discuta, se va aduce pe agenda publică problemele şcolii, dar şi soluţiile pe care le putem identifica fiecare, fie că vorbim de familie, de părinte, de calitatea noastră de părinte, fie de felul în care ne exercităm meseria, pentru că orice, până la urmă, ajunge să se repercuteze asupra acelui copil: orice meserie, orice interacţiune şi orice acţiune. De aceea fiecare să se responsabilizeze atât cât poate la locul său de muncă, atât cât poate în calitatea sa de părinte şi să facă totul cu dragoste şi cu devoţiune.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb pe dumneavoastră: credeţi că îi reuşeşte astăzi şcolii să acomodeze alolingvii la mediul etnic autohton?

Daniela Terzi Barbăroşie: „Ştiu că există foarte multă instruire şi training pentru această categorie de profesori, ştiu profesori, cunosc şi văd grupuri, grupuri de profesori care vin la Centrul Educaţional „Pro Didactica”, de exemplu, pentru instruire, manuale elaborate pentru aceştia. Dacă veţi întreba vorbitorii de alte limbi, bineînţeles că ei îşi vor exprima anumite frustrări.

Eu cred că pentru o ţară multietnică cum este Moldova este greu să împaci şi capra, şi varza. Eforturile care se fac însă mi se par adecvate, nu ştiu dacă şi suficiente. Probabil, ar trebui să se facă mai mult în sensul integrării acestora şi orientării lor spre limba română, pentru că una e să înveţi copilul în limba lui maternă şi este ok aşa, din moment ce este născut găgăuz sau este născut ucrainean şi alta este să-i integrezi în cultura specifică ţării, ceea ce, după mine, se face mai puţin, pentru că continuăm să vedem aceste enclave şi grupuleţe etnice, în special în zonele, de exemplu, de sud.”

Europa Liberă: În unitatea administrativ-teritorială Gagauz-Yeri.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Da.”

Europa Liberă: Dar şi bulgarii.

Daniela Terzi Barbăroşie: „Dar şi în sate unde există şi ucraineni, şi ruşi coabitând împreună şi şcoli, de exemplu, româno-ruse, în care se coabitează, dar nu şi se integrează şi nu se infuzionează grupuri, grupuri de copii unele în altele, ceea ce mi se pare un pic mai problematic decât transmiterea propriu-zisă a unor cunoştinţe de limbă română sau de limbă găgăuză.”
XS
SM
MD
LG