Linkuri accesibilitate

Ce este o limbă?


Deşi i-au atribuit o sărbătoare proprie, moldovenii continuă să aibă probleme cu felul cum vorbesc şi scriu limba română.


"Ce este o limbă?" Răspunsul clasic al unui lingvist (Max Weinreich, care a rămas in istorie doar pentru asta, este că o limbă nu e altceva decat "un dialect cu armată și steag național"... subînțelegând că orice dialect ar fi putut avea șansa de a deveni limbă oficială.

Am avut in vremea lui Voronin in fruntea Moldovei o dispută la Bruxelles, terminată in conflict fizic (din care am ieșit învingător prin tehnici neconvenționale), cu un ziarist englez care îmi explica arogant că nu am dreptate si ca de fapt o limbă poate fi și un grai local care devine cod oficial si regulă impusă prin faptul că vorbitorii lui au decis să-i dea alt nume.

Un asemenea exemplu e dat de sîrba, croata, "bosniaca" și muntenegrina. Este vorba de fapt de aceeasi limbă, numai ca scrisă la unii in chirilice si la alții in caractere latine. Este exact diferența dintre româna din România si cea din Republica Moldova, din perioada când se scria cu chirilice.

In definirea unei limbi, ar mai trebui apoi vorbit si despre imperialismul cultural al capitalelor care își impun dialectul lor ca limba literară: Paris in Franța, sau București in România, de pildă. In schimb, există si situații precum Croația si Italia, care sunt singurele tari din Europa unde limba literară nu e bazată pe dialectul capitalei).

In România, a devenit un cliseu ieftin a rîde de accentul moldovean, cum e cel al Monei Pivniceru, actuala ministra a justiției de la București. Accentul bucurestean ar fi, de fapt, pentru un lingvist marțian, mult mai deviant decat cel moldovenesc, care e, dintre accentele romanesti, cel mai apropiat de latina.

Mai la sud, dialectul bucurestean a închis toate A-urile neaccentuate ( cf. [să-nă-tá-te], din lat. sanitatem). Moldoveneasca, in schimb, a păstrat fonetica curată: [sanatati ], cu A-uri deschise la fel de larg ca și gura si mai apropiat de latină decât ă-urile bucurestene… Bucurestenii ar trebui sa stie, conform realitatii lingvistice, ca toata lumea are un accent.

***

Deşi i-au atribuit o sărbătoare proprie, serbată anual pe 31 august, începând cu anul 1989, moldovenii continuă să aibă probleme cu felul cum vorbesc şi scriu limba română. Profesorul universitar Ion Melniciuc, doctor în filologie, a împărtăşit postului nostru de radio impresiile sale legate de gradul de cunoaştere al limbii române:

Ion Melniciuc: Afirm cu toată responsabilitatea că ne putem mândri cu succesele pe care le-am obţinut după 89 încoace. Avem o generaţie tânără, instruită, care cunoaşte limba, care a revenit la autohtonismul nostru. Pentru că mai ieri vorbeam calchiat după limba rusă. Noi şi gândeam ruseşte. De ce unii zic: „Ce tu faci?”, „Cum pe tine cheamă?”, “Nu se primeşte” ?… Deci, asta este faţeta luminoasă a medaliei, care ne bucură, dar sigur că mai sunt multe probleme. Până mai ieri fugeam de rusisme, de „povidlă”, „pivă”, „sosed”, „drug”, astăzi peste noi vine limba franceză care nu întotdeauna influenţează pozitiv, favorabil limba noastră. Avem preferinţe exagerate faţă de anglicisme şi nu e bine. Când cineva greşeşte, iar eu îi am în vizor în primul rând pe intelectuali, pe studenţi, pe elevi, pe scriitori, pe jurnalişti, care nu au dreptul la greşeală metaforic vorbind, păi aceasta se întâmplă cel mai des din neglijenţă, din iresponsabilitate, dar şi din lipsă de cunoştinţe. La acest capitol eu învinuiesc şcoala, care, deşi mi-i dragă, prea puţin face în planul cultivării limbii, vorbirii fluente, corecte, plastice, expresive.

Europa Liberă: Dar autorităţile, dle Melniciuc, nu credeţi că ar trebui şi ele să acorde o mai mare atenţie la felul cum este vorbită Limba Română? Pentru că în alte state vedem un CCA foarte atent la limba care sună la televizor sau radio?

Ion Melniciuc: Indiscutabil. Dacă Franţa are nevoie de nişte legi dure, prin care îi sancţionează pe cei care neglijează franceza, să zicem pe etichetele mărfurilor scriu denumirea mai întâi în engleză, mai apoi în franceză. Ei sunt aspru, dur sancţionaţi, cu nişte amenzi usturătoare. Nouă ne trebuie ca aerul astăzi aceste legi. Avem nevoie de revenirea la acel departament al limbilor, care să monitorizeze, să aibă în grija sa respectarea legislaţiei lingvistice a Republicii Moldova, care astăzi este literă moartă. Şi de aceasta sunt responsabili guvernanţii noştri.

Europa Liberă: De ce e atât de mare diferenţa între limba din manualele de literatură, de exemplu, şi limba pe care o vorbim. Dintre limba din actele oficiale şi limba pe care o vorbim. Sau e firesc să fie aşa şi peste tot e aşa?

Ion Melniciuc: Nu, nu e firesc. Un cioban din România vorbeşte poate mai bine decât un parlamentar de la noi. Decât un anume parlamentar, pentru că nu toţi au problema asta. Sunt parlamentari care vorbesc corect, frumos, româneşte şi asta ne bucură. Dar sunt care nu pot, se bâlbâie, şi nu realizează că el este om de stat. Şi vorbeşte aşa cum vorbeşte acasă. Păi, acela e graiul moldovenesc, cu rusisme, dialectisme, fără norme literare. La noi diferenţa aceasta este mare pentru că marea majoritate a populaţiei este de la sate şi acolo limba este mai conservatoare. Nu este teatru, nu sunt instituţii culturale, nu sunt uniuni de creaţie. De aceea ei sunt mai conservatori. Dar viitorul cred că aparţine limbii literare care se extinde astăzi m ai mult ca altădată. Şi să fim optimişti.
Previous Next

XS
SM
MD
LG