ArtiştIi de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu" au pichetat sediul Guvernului, exprimându-şi nemulţumirea faţă de salariile mici pe care le primesc. Artiştii s-au plâns de directorul teatrului, Valeria Şeican, spunând că salariile le-au fost tăiate cu jumătate de când aceasta a fost învestită în funcţie. Valentina Ursu a încercat sa afle mai multe de la Rodica Iuncu, cronicar muzical.
Europa Liberă: De mai mult timp, se vorbeşte despre un conflict care mocneşte la Teatrul de Operă şi Balet. O parte vor să fie destituită din funcţie doamna Şeican, şefa instituţiei, altă parte o sprijină. Totuşi ce trebuie să înţeleagă opinia publică, doamnă Rodica Iuncu?
Rodica Iuncu: „Îmi permit să comentez, pentru că am scris despre ei de mai mult timp. Le-am văzut spectacolele. I-am admirat în scenă. I-am văzut în culmea fericirii după culise, atunci după spectacol şi nu pot acuma să nu fiu alături de ei şi de problemele lor, când îi văd umiliţi.”
Europa Liberă: Ce se întâmplă acolo, dacă îi vedeţi umiliţi?
Rodica Iuncu: „Dumneavoastră aţi spus că este conflict. Nu este conflict. Este o criză profundă pe care o parcurge acest teatru. În ce constă această criză profundă?”
Europa Liberă: Spectacole sunt...
Rodica Iuncu: „Spectacole sunt mult mai puţine decât erau anterior. Erau undeva 20-30 de spectacole pe lună. Acum sunt 3-4 spectacole.”
Europa Liberă: De ce?
Rodica Iuncu: „Unul din motive ar fi faptul că spaţiul se închiriază, sala se închiriază. De ce se închiriază? Pentru că e nevoie de finanţe. Ce se întâmplă cu finanţele? Nu există niciun fel de transparenţă. Artiştii îşi pun, în repetate rânduri, întrebarea: dacă noi avem salariul atât de mic şi ajungem la un punct extrem de vulnerabil, când este vorba de criză, nu de conflict. Când, acum trei ani, a venit doamna director în funcţie şi li s-a redus salariul, atunci e o coincidenţă sau asta i-a fost misiunea – e un semn de întrebare care trebuie să se clarifice la alt nivel.”
Europa Liberă: Ministerul Culturii ar trebui să dea un răspuns tranşant la această întrebare.
Rodica Iuncu: „Exact. Deci li s-au redus salariile acum 3 ani cu 33%. Deci, Artişti ai Poporului, Maeştri în Artă au un salariu între 1500 şi 2000 de lei. În timp ce colegii lor, care interpretează aceleaşi roluri, să zicem, la Opera din Odesa au 1000 de euro, la Opera din Lvov – 1000 de euro, la Opera din Bucureşti – 700 de euro, pe timp de criză. La noi se ia în jur de 100 de euro. Este normal? Nu este normal.
Acesta nu este conflict. Este o criză. Deci, criza sub aspectul salariilor acestor solişti, criza sub aspectul faptului că s-a micşorat periodicitatea acestor reprezentanţii, sub aspectul că nu mai au turnee. Ce fel de teatru, ce fel de trupă care altă dată a avut un mare succes, în special în Marea Britanie, cu impresarul Ellen Kent, care practic privatizase într-un fel opera noastră. Da, erau nişte turnee de uzură. Da, erau nişte turnee poate uneori prost plătite.
Dar aceste turnee aveau avantajul că menţineau într-un fel nivelul acestor spectacole, nivelul artistic şi artiştii îşi rezolvau de bine de rău problemele financiare. De ce doamna director nu menţine aceste turnee este pentru artişti, pentru trupă un mister, o enigmă...”
Europa Liberă: Păi cum colectivul să nu dezlege acest mister, doamnă Iuncu?
Rodica Iuncu: „Iată, cu ocazia aceasta, şi ei se revoltă. Ei au făcut acum două săptămâni o conferinţă de presă, apoi au făcut un demers către Preşedinţie, au adresat o scrisoare deschisă către preşedintele Timofti. Şi ultimul demers a fost iată, această manifestare. Manifestare în care i-am văzut cântând Corul Robilor, din opera Nabucco, Corul Speranţei şi al Libertăţii.
Eu i-am văzut numai în scenă cântând această operă. Cum se putea să se ajungă la această umilinţă: din scenă să coboare în piaţă, în faţa Guvernului şi să cânte acest cor? Nu este umilitor pentru artist? Şi sunt artişti de primă mărime pe care se sprijină repertoriul Operei. Ei nu mai pot să se ducă nicăieri.
Da, sunt artişti balerini, mai tineri, care deja bine merci s-au
Europa Liberă: Eu vă întrebam - cine trebuie să identifice o soluţie?
Rodica Iuncu: „Cred că trebuie să-şi asume responsabilitatea doamna director, dacă este director manager de 3 ani. Şi dacă, timp de trei ani, a închiriat masiv spaţiul acestui teatru, probabil că o soluţie ar putea fi, din ce rezultă din aceste închirieri, dacă gândim logic. Dacă pe moment nu sunt resurse în buget şi li s-au redus, poate motivat, nu se ştie, aceste salarii, înseamnă că managerul trebuie să-şi execute funcţiile. Dacă ea nu a reuşit, mai are dreptul moral şi profesional să rămână în această funcţie?
Aici e conflict, scandal, cum au scris-o sau aici e, pur şi simplu, o criză, care nu găseşte persoana care să o rezolve. Apoi, în afară de doamna director, care este manager şi care trebuie să-şi asume această responsabilitate, este Ministerul Culturii, apoi este Guvernul. Artiştii aceştia, pe care îi respecţi şi îi admiri, dar de care ne e milă, ei au picat pe o fază foarte grea, când nu s-a creat un sistem de susţinere de către stat a unei instituţii naţionale. Ca să nu mai zic de faptul că într-o situaţie când nu mai este Maria, nu mai este faima ei...”
Europa Liberă: Maria Bieşu?
Rodica Iuncu: „Maria Bieşu.”
Europa Liberă: Regretata...
Europa Liberă: Există festivalul „Invită Maria Bieşu”.
Rodica Iuncu: „Ei de ce fac aceste manifestări acum? Ca să atragă atenţia că ei nu mai pot exista, în aceste condiţii. Nu este o lipsă de respect faţă de memoria artistei. Este un mod de a spune că noi vrem adevărul. Care este adevărul? Să nu fie un festival de oameni umiliţi, care nu mai au altă posibilitate de a-şi menţine material familiile, în condiţiile în care ies cu tot fastul la festival, de parcă nu s-a întâmplat nimic.”
Europa Liberă: Dar festivalul oricum va fi organizat?
Rodica Iuncu: „Din câte ştiu eu, iniţial ei au vrut, sub formă de grevă, să nu participe prim-soliştii şi corul.”
Europa Liberă: Dar nu ar fi fost corect moral, pentru că totuşi e primul an fără Maria Bieşu, fără Cio-Cio-San, şi atunci nu ar fi corect, dacă totuşi s-ar boicota, s-ar încerca, prin aceste acţiuni, să se adumbrească festivalul.
Rodica Iuncu: „E o chestiune de interpretare. Când mimezi că e totul în regulă şi când cânţi, cu toată plăcerea şi satisfacţia, şi bucuria, într-un spectacol, ştiind că, de ani de zile, eşti umilit şi nu mai poţi supravieţui... E greu să combini aceste antiteze, e foarte greu...”
Europa Liberă: Bine, dar s-a aşteptat momentul ca să se protesteze?
Rodica Iuncu: „Nu s-a aşteptat. S-au consultat, s-au gândit şi au decis împreună că poate că e momentul acuma să facă, în sfârşit, să se uite cineva la ei, pentru că ei, ani la rând, s-au plâns: în presă, la Comisia pentru Cultură, la Ministerul Culturii. Şi cât pot să se plângă şi să nu-i mai audă nimeni?
Deci, ei au vrut odată să fie auziţi, prin conferinţa de presă şi toate aceste manifestări, inclusiv prin declaraţia că eventual nu vor participa, pentru că vor un festival adevărat, nu unul mimat. Prestigiul Mariei nu înseamnă sărăcia artiştilor şi umilinţa lor. Prestigiul şi amintirea Mariei Bieşu înseamnă şi respectul faţă de ei şi cultură. Asta înseamnă festivalul adevărat pe care ei vor să îl organizeze, dar nu în modul în care se propune.”
