Linkuri accesibilitate

Masă rotundă cu Vasile Botnaru, Mihai Poiată şi Cornel Ciurea.



La Chișinău a fost difuzat de Ziua Independenței un documentar de lung metraj întitulat ”Proba de Independență”. Vasile Botnaru a discutat despre film și despre tema filmului cu scenaristul ”Probei de Independență”, Mihai Poiată și cu politologul Cornel Ciurea de la institutul Viitorul.

Mihai Poiată: „Şansa independenţei, pe cât a fost de aşteptată, pe atât de surprinzătoare, noi fiind obişnuiţi să existăm străin, să gândim şi să simţim la limita fatalităţii, având practic certitudinea că destinele noastre sunt rezolvate în alte capitale ale lumii... Într-o bună zi istoria ne-a şoptit la ureche: „Fraţilor, vă batem la uşă. Sunteţi gata pentru asta?” Şi unii au fost gata, unii – mai puţin gata, dar am fost obligaţi să răspundem la mai multe întrebări şi nu atât la modul teoretic, cât la modul practic. Şi am putea fi... şi mulţi sunt nemulţumiţi de ceea ce am reuşit să facem. Pe de altă parte, este un miracol că ne-am menţinut pe linia de plutire. Ni s-a dat şansa independenţei nu pentru a reface trecutul, ci pentru a ne croi viitorul”.

Vasiel Botnaru

Vasiel Botnaru

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dumneavoastră cum răspundeţi la întrebarea asta: a luat Republica Moldova examenul independenţei?

Cornel Ciurea: „De vreme ce avem un stat independent, cu foarte multe atribute ale independenţei, cred că nu este cazul să fim excesiv de critici şi să spunem că independenţa Republicii Moldova nu s-a produs. Singura marea problemă este desigur conflictul transnistrean şi faptul că nu controlăm o parte a teritoriului din estul republicii. Din această cauză nu putem spune că suntem sută la sută stat independent. În rest, cred că avem toate atributele: şi elită, şi economie, armată, valută. Deci, exagerează cei are critică independenţa Republicii Moldova.”

Europa Liberă: În limba rusă ştiţi că există un joc de cuvinte că independenţi - nezavisimâie sunt acei de care nu depinde nimic – ne zavisit. În felul acesta, se dă de ştire că oricum Republica Moldova depinde de gazele ruseşti sau de creditele europene, sau de buna dispoziţie a elitei americane...

Cornel Ciurea: „Aveţi dreptate. Independenţa nu este niciodată absolută, iar statele mici sunt mai curând dependente decât independente, dar asta este o trăsătură care caracterizează statele mici, în general, şi nu doar Republica Moldova. Într-adevăr, depindem de foarte mulţi factori. În acelaşi timp, avem o marjă anumită de independenţă şi avem un cuvânt de spus în anumite chestiuni ce ţin de politica regională. Nu suntem un actor important, dar trebuie să fim conştienţi de acest lucru şi să acceptăm ideea că suntem un stat mic, nu mai suntem în Uniunea Sovietică.”

Europa Liberă: Întrebarea elevului din banca din spate. De ce e mai bine să fii independent decât dependent?

Mihai Poiată:
„Mai avantajos şi mai bine ar putea să fie noţiuni care să nu coincidă. Este mai bine şi mai avantajos pentru cei care au curajul şi potenţialul de a-şi asuma destinul sau chiar un pic de nebunie, care să le permită să facă nişte paşi pentru care nu sunt pregătiţi. Pentru cei care nu sunt gata şi nu-şi doresc acest lucru, chiar nutresc teamă faţă de necunoscut, sigur că independenţa nu este nici ceva avantajos, nici comod, şi nici uşor, cu atât mai mult plăcut. Cred că puţintica şi răruţa elită pe care o avem noi – elită politică şi intelectuală – este obligată de istorie să valorifice această şansă. Fiindcă nu are cine o valorifica în locul nostru. Şi noi trebuie să facem aşa, ca să nu roşim în faţa copiilor noştri şi în faţa celor care urmăresc cum parcurgem noi acest traseu istoric.”

Europa Liberă: Cum la modul practic ar simţi cetăţeanul că este valorificată sau nu independenţa? Cetăţeanul care are de plătit factura pentru gaz şi ştie de unde vin gazele sau când are de cerut o viză?

Mihai Poiată:
„Cetăţeanul trebuie să aibă în primul rând certitudinea că ţine în mână pârghiile care ar permite să influenţeze ceea ce se întâmplă în ţara noastră. Din păcate, sistemul actual de promovare a oamenilor politici şi a celor care jinduiesc să ajungă la conducerea ţării este unul imperfect şi contra-productiv, chiar aş spune – unul nociv. Noi avem nevoie de 101 circumscripţii şi fiecare partid să-şi delegheze oameni concreţi. Atunci nu vor veni doritorii de a deveni deputaţi la şeful partidului cu 10-20 sau mai multe mii de euro, pentru a fi incluşi în listă, ci liderul partidului va veni la cei mai buni şi-i va ruga să candideze pe lista cutărui sau cutărui partid. Se va inversa această paradigmă şi efectele ei vor fi cu totul altele decât cele pe care le urmărim la ora actuală.”

Europa Liberă: Cât priveşte breasla dumneavoastră, oamenii din anturajul dumneavoastră, de regulă, se vorbeşte că independenţa nu ştie să pună în valoare oamenii de creaţie. Dumneavoastră personal vă simţiţi cumva marginalizat? Centrifuga asta v-a mânat la periferie sau ştiţi să beneficiaţi de independenţă?

Mihai Poiată:
„S-a inversat şi, să zicem aşa, mecanismul funcţionării culturii şi artei în societatea noastră. Dacă anterior exista un plan de finanţare, un buget şi oamenii de artă erau puşi în situaţia şi chiar rugaţi să execute acest buget – nu cumva să rămână nişte bani nevalorificaţi, acuma căutarea banilor începe atunci când există un proiect. Eu m-am convins din propria experienţă că atunci când ai ceva în sertar...”

Europa Liberă: Şi, mai ales, în cap...

Mihai Poiată:
„Şi dacă e de valoare. Nu, în sertar deja, obiectivat. Ceea ce e în cap nu vede şi nu aude nimeni. Dacă e vorba de un text, dacă e vorba de literatură, trebuie să fie hârtie sau în calculator. Dacă e vorba de film trebuie să fie deja pe suport electronic sau pe peliculă. Acest produs, mai devreme sau mai târziu, îşi găseşte rostul, îşi găseşte consumatorul, chiar şi finanţatorul. Eu am terminat acuma un film. Zilele trecute am dus la editură o carte la care am lucrat 6 ani de zile, despre Noroc şi generaţia Norocului. Sigur că este viaţa noastă mai dificilă, nici vorbă. Şi sigur că nu garantează nimeni lauri, nu garantează nimeni conturi fabuloase în bănci. Dar acest filtru, prin care doritorii de a produce valori spirituale, artistice, vor să ajungă în acest paradis, filtrul a devenit mai desuţ. Este nevoie nu numai de har, de talent, de capacităţi, abilităţi... Mai este nevoie şi de caracter. Cei care vor da dovadă şi de una, şi de alta, aceia vor rămâne. Cei care doresc altceva – să fie oameni bine asiguraţi – trebuie să-şi caute norocul în alte domenii.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, pe vremuri era mai uşor de proiectat o carieră, planuri de viitor. Acuma este mult mai imprevizibil, mult mai greu să răzbaţi.

Cornel Ciurea:
„Aveţi dreptate. Şi este o idee, aş spune eu distructivă, dar validă. Anterior era mai simplu de trăit. Astăzi este mai complicat şi resimt plenar această dificultate în a te promova. Nu are rost să regretăm timpurile trecute. Trebuie să ni le amintim şi să le evaluăm corect. În rest, trebuie să ne învăţăm să trăim în acest mediu nou, foarte dificil, cu foarte multe capcane, dar trebuie să avem şi speranţa că lucrurile ar putea să meargă mai bine.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG