Linkuri accesibilitate

Despre cutume festiviste


Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru, Daniela Terzi-Barbăroșie, Ecaterina Mardarovici și Constantin Cheianu.



Vasile Botnaru: Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor. La microfon e Vasile Botnaru, autorul și prezentatorul emisiunii Punct și de la Capăt. Cine a ales să o invite pe Angela Merkel la Chișinău chiar în ajunul Zilei naționale a Republicii Moldova și-a făcut, probabil, socoteală că acest musafir de top va da nota de camerton pentru atmosfera sărbătorilor de sfârșitul lunii august, împărțindu-și volens-nolens nimbul cu demnitarii moldoveni, cârmacii de astăzi ai Republicii Moldova independente. Din această perspectivă vom încerca să analizăm cu invitații mei vizita doamnei cancelar, dar și un alt eveniment, care se așează ca o piesă de puzzle în marele spectacol public de Ziua Independenței.


Vasile Botnaru
Vasile Botnaru
Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere astăzi se află dramaturgul, publicistul și teleprezentatorul Constantin Cheianu, fosta deputată Ecaterina Mardarovici, președinta Clubului 50/50, cunoscuta promotoare a egalității genurilor, și experta în psihologie Daniela Terzi-Barbăroșie.

Domnule Cheianu, dacă ar fi să tălmăcim vizita doamnei Merkel ca pe un spectacol de proporții, ce emoții poate produce acesta? S-a justificat efortul actorilor? A lucrătorilor de scenă, dar și a spectatorilor, bineînțeles?

Constantin Cheianu: ,,Eu aș începe de la fraza domnului prim-ministru Vlad Filat în discursul său din Parlament, unde a spus, sau a cerut cumva europenilor să nu mi fim considerați Europa de Est, sau ca făcând parte dintr-o Europă de Est. Or, în cadrul acestei vizite eu am văzut manifestări, gesturi, ritualuri, ș.a.m.d., care țin de o parte aflată mult mai la Est decât ne aflăm noi geografic. Am văzut în ritualul acesta și în protocol, și în gesturile politicienilor niște lucruri care m-au trimis cu gândul la diferite epoci, diferite sisteme. De pildă, cum a călcat pe pământ doamna cancelar, i s-au trântit două buchete imense de flori – unul roșu, unul alb, și din momentul acela totul s-a derulat după un scenariu trist. Angela Merkel a intrat într-un oraș pustiu, după care ajungem la reședință, unde premierul Filat își permite un gest, care m-a lăsat cu totul mască. La un moment dat doamna cancelar a vrut să salute tinerii adunați acolo. Filat, hai dacă se rezuma doar să spună ceva, Filat va intra în istorie ca singurul om care i-a făcut din deget Angelei Merkel, i-a spus: nu, nu, nu se poate și a fluturat degetul. Dar până la urmă…”


Europa Liberă: I-a ignorat.

Constantin Cheianu: ,,I-a ignorat. Deci, acesta a fost iarăși un gest venit cumva din totalitarism. După care s-a ajuns la prăbușirea doamnei cancelar în fotoliul lui Timofti, care prăbușire mi-a amintit de epoca fanariotă și chiar cea mai timpurile, a sultanilor turci, pentru că nici o altă reședință de stat nu se pun fotolii din astea moi, în care să te prăbușești acolo, trebuie să conversezi cu oamenii, să te simți confortabil. Deci, opulența acestei ambianțe de la Președinție, fotoliile alea imense și încă moi, mi-au amintit de niște sultani, care stau pe perne, că aceștia doar așa își întâmpinau invitații, după care a mai venit și catastrofa cu 460 de sticle de vin, oferite Angelei Merkel. E un progres, totuși – Voronin i-a dat lui Băsescu 11 mii, ăștia doar 460. Și noi n-am văzut masa încă întinsă acolo, în cea mai săracă țară din Europa. Deci, eu la un moment dat am avut sentimentul a două civilizații diferite, nu Europa de Est și Europa. Aceste mici detalii, mici gesturi spun mi se pare mult mai mult decât tot spectacolul exterior care s-a făcut. Iar răspunzându-se la întrebarea, dacă a îndreptățit niște așteptări sau nu – eu în momentul acesta sunt în dilemă, eu nu știu, vizita asta a făcut mai mult bine, sau mai mult rău.”

Europa Liberă: Dacă Dumneavoastră ați fi fost la protocol, sau în locul lui Filat, cum ați fi făcut ca să reușească un altfel de spectacol, astfel încât Cheianu să rămână mulțumit?

Constantin Cheianu:
,,Eu aș fi încercat să fac spectacolul acesta mai mult sau mai puțin european și
Am făcut un spectacol moldovenesc, prost de tot, dar probabil pe cei care iubesc spectacolele de la nunți i-a impresionat.

mai mult sau mai puțin german, știind care este tipicul de acolo. Or, noi am făcut un spectacol moldovenesc. Cei care iubesc nunțile fastuoase, mari, cu flori, cu covoare ș.a.m.d. Am făcut un spectacol moldovenesc, prost de tot, dar probabil pe cei care iubesc spectacolele de la nunți i-a impresionat.”

Europa Liberă: Doamnă Daniela Terzi-Barbăroșie, Dumneavoastră ca psiholog, spuneți-mi vă rog s-a făcut deliberat o asemenea alegere protocolară, estetică?

Daniela Terzi-Barbăroșie: ,,Eu cred că ceea ce s-a întâmplat într-adevăr vine să confirme încă o dată felul în care obișnuim noi, moldovenii, să ne construim evenimentele. Și într-adevăr, la scară îngustă evenimentul a repetat oarecum ritualurile noastre naționale. Iar ceea ce ține de protocol, anumite evenimente eu cred că și aici, ca și în alte zone putem vorbi de un oarecare malpraxis în consiliere politică. Au fost erori într-adevăr foarte mari pe alocuri, dar dincolo de asta cred că important pentru noi rămâne faptul că evenimentul totuși a decurs bine și că la nivel simbolic au fost transmise niște mesaje foarte importante. Pentru poporul nostru cred că fotoliul acela a deranjat mai puțin, a deranjat mai puțin și buchetele de flori, care într-adevăr au fost exagerat de fastuoase și tot momentul a fost oarecum jenant. Nu jenant și pentru cultura laică din zonele rurale. Trebuie să ținem cont de faptul că diferența dintre noi, cei de aici – trei-patru, și cei mulți, care sunt în sate este foarte mare. Noi percepem diferit și noi analizăm de multe ori din perspectiva unui criticism sporit, pentru că dorim altfel să fie, dorim mai bine, dorim mai european. Cultura laică însă este alta.”

Europa Liberă: Dar pentru cine s-a făcut acest spectacol? Doamna Merkel ce va ține minte? Sau oamenii care stătea lipiți de televizor ce vor ține minte ei?

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Eu cred că s-a făcut pentru cei care l-au făcut.”

Europa Liberă: Așa. Și nașii, și mirii.

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Așa cred eu, pentru că dincolo de asta nu am văzut mesaje decriptate din întreg evenimentul pentru publicul larg. Eu aș fi vrut să existe o translare a evenimentului și a discursului doamnei Merkel pentru popor. S-a întâmplat un pic diferit, pentru că la popor se gândește lumea ca la o masă electorală, și nu ca cetățeni luați aparte. De aceea mesajul evenimentului, sau subtextul evenimentului nu a fost translat pe limbajul poporului.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, Dumneavoastră, totuși, sunteți mai aproape de mediul politicienilor, ați fost deputat, știți cum gândesc oamenii aceștia care organizează asemenea evenimente. Totuși ei ce vor atunci când pornesc așa o nuntă? Vor să impresioneze? Sau vor într-adevăr să aibă un cadru cât mai firesc, mai natural, cât mai confortabil, ca să poată aranja niște lucruri?

Ecaterina Mardarovici: ,,Eu cred că dacă diplomația Republicii Moldova, și Guvernul, și toți cei care își propun să organizeze astfel de întâlniri ar aștepta o perioadă, când vor fi pregătiți pentru așa ceva, asta se va întâmpla tare, tare departe, poate niciodată. Trebuie să ținem cont că noi am început să construim instituții diplomatice pe loc gol. De aceea, eu, spre exemplu, apreciez mult curajul, îndrăzneala, tupeul, dacă vreți, diplomației moldovenești, cum zice mass media și probabil că așa și este, insistența și consistența premierului Vlad Filat, cu toate acele mari gafe care s-au produs pe întreg parcursul vizitei doamnei Merkel. Eu tratez această vizită ca o vizită de curtoazie din partea unui politician de talie mondială. Să zici, un lider european pentru Republica Moldova poate și din contextul unor evenimente istorice trecute a făcut-o, pentru că e și la doilea mandat și e pe sfârșite. Poate, zic eu, că s-a gândit doamna Merkel că suntem o țară mică și ar fi vrut pe sfârșit de mandat să facă ceva și pentru aceștia.”

Europa Liberă: Noi avem de răspuns la o întrebare principială – se merită de dragul Angelei Merkel, sau de dragul nu știu cui să se facă marcaje ocazionale, să se repare drumuri la Aeroport? Sau atunci când vine un oaspete, îl așezi alături de tine și îi spui: eu am în casă numai borș, în frigider nu am decât o bucată de salam, îl împart cu tine și acesta e meniul meu. Sau de dragul oaspetelui te dai, faci imposibilul?

Ecaterina Mardarovici:
,,Așa e la moldoveni, nu?”

Constantin Cheianu: ,,Așa a fost în epoca sovietică, când venea nici măcar secretarul general, când venea cineva de la obcom, cum se zicea pe atunci.”

Ecaterina Mardarovici:
,,Nu a fost doar în perioada sovietică. Recent l-am recitit pe Urusov, care spune că ceea ce l-a impresionat la moldoveni în 1903, cele 23 feluri de mâncare. Noi spunem că erau șapte, el a numărat 23, nu se termină prânzul, că zic că se începe cina. Și acestea au mai rămas. Că noi am mai spălat pe alături, pe străzi am mai reparat câte ceva este un lucru bun, că totuși, când vine cineva la tine, dacă știi că nu ești chiar mare gospodar în fiecare zi, totuși vrei ca cel care vine să se simtă măcar în acea zi în care îți face o vizită să se simtă confortabil. Altceva e că dacă tai porcul, împrumutând bani de la vecin, asta este o altă parte. Sunt de acord cu Dumneavoastră, că Merkel s-a urcat într-o mașină și pe urmă alta, ea a reușit mai puțin să vadă partea asta. Dar pentru nemți curățenia știți că este un element important.”

Europa Liberă: Doamna Terzi-Barbăroșie, dar asta nu creează senzația, sau nu educă dedublarea? Atunci când vine Merkel trebuie să măturăm, după aia scuipăm semințe și gunoi, deci ne facem de cap cum vrem noi. Deci, nu încurajăm noi în felul acesta comportamentul ăsta duplicitar?

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Pentru moldoveni cred că nu este nimic straniu că s-a vopsit bordura. Cred că este firescul culturii noastre să avem grijă de anturajul în care se presupune că va veni oaspetele, dacă vorbim acum de o psihologie populară. Ceea ce este mai grav, bineînțeles, este felul în care media a pus informația pe
Mie mi-ar fi plăcut să văd mai multă naturalețe în acest eveniment.

tavă. S-a deturnat oarecum atenția publicului de la evenimentul în sine la alte lucruri și trucaje de ordin decorativ – să fie frumos, să fie liniște, să fie străzile goale. Acest lucru a și făcut oarecum ca evenimentul să nu fie unul firesc. Mie mi-ar fi plăcut să văd mai multă naturalețe în acest eveniment. Este ceea ce spunea și domnul Cheianu – aș fi vrut să văd oameni pe străzi, care o aclamează pe doamna Merkel, pentru că este cunoscut și au fost prea puțini. Această lipsă de firesc a făcut parte și în tabloul de care spuneți Dumneavoastră cu curățenia. Dar dedublarea nu în asta rezidă. Dedublarea rezidă de fapt în ceea ce au făcut unii dintre politicieni, este opinia mea personală. Felul în care s-au prezentat și au prezentat anumite lucruri și felul în care au preferat să nu dialogheze cu poporul despre aceste lucruri. Repet, aș fi avut nevoie de un catalizator, în persoana politicienilor, care să transmită pe limba mea, pe înțelesul meu, de fapt esența vizitei doamnei Merkel și simbolistica acestei vizite. Aici cred că este mai mare gafa dedublării. Iar pentru moldoveni curățenia cred că nu a fost factorul cel mai derutant. Cred că derutant a fost lipsa de comunicare între ceea ce a vrut de fapt doamna Merkel să zică, ceea ce a făcut prin vizita sa, și din nou noi, poporul rămânând în situația noastră de întunecime.”

Constantin Cheianu: ,,Problema este că nemții au curățenie întotdeauna, moldovenii fac curățenie numai când le vin oaspeți. Asta este diferența între noi și nemți și între noi și europeni, de fapt.”

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Până când ajungem ca curățenia să devină un reflex de bun simț va trebui să facem acest exercițiu a curățeniei dinainte de, pentru ca să devină o normă.”

Europa Liberă: Dar Merkel oare chiar nu-și dă seama că avem doar opt kilometri de marcaje?

Ecaterina Mardarovici: ,,Domnule Botnaru, eu cred că Merkel a fost informată foarte bine despre noi, cultura noastră.”

Constantin Cheianu: ,,Inclusiv despre furtul gazoanelor.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Exact, eu cred că ea a avut toată informația. Însă cred că ea a reușit să știe la ce a venit. Acel discurs ați văzut, când și-a încheiat discursul imediat, în prima secundă s-a și întors să plece din sală.”

Constantin Cheianu: ,,În toate episoadele s-au ținut de minut în minut.”

Ecaterina Mardarovici: ,,De protocol, exact. Și asta este nemțește, am o experiență de lucru cu nemții de 10 ani. Asta e în Germania. Ei spun așa, că dacă noi nu spunem nimic cu privire la un lucru care e făcut bine, asta e cea mai mare laudă. Ei spun doar ceva când au de spus de rău, protocolar, diplomatic. M-am gândit la discursul domnului Filat, că de fapt lumea a fost acolo pentru a asculta un discurs al doamnei Merkel. Am asistat și la discursul domnului Filat de 15 minute, adică nu a fost doar o introducere. Eu aștept, deși bănuiesc că această vizită pe intern pentru Alianța noastră nu va fi una de coagulare și de unitare. Mă tem.”

Constantin Cheianu: ,,Eu sunt convins că nu va fi.”

Europa Liberă: În ce sens? Că fiecare o să tragă plapuma pentru el?

Ecaterina Mardarovici:
,,Da, pentru că și la această vizită s-a văzut că cei trei erau separați.”

Daniela Terzi-Barbăroșie: ,,Racul, lebăda și știuca.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Nu Alianța a lucrat.”

Europa Liberă: Păi, gazda a fost Filat. Era evident și era deliberat creat un asemenea scenariu.

Ecaterina Mardarovici: ,,Dar totuși atunci când lucrezi într-o alianță, ca să nu mă dau cu părerea despre alții, îmi pare rău ce i s-a întâmplat domnului Băsescu, dar trebuia să învețe a lucra în alianță. nu aș vrea să fim cei care să repetăm.”

Europa Liberă: Totuși, vreau să revin la subiectul premiilor naționale. Și nu mă interesează candidații, laureații, nu mă interesează finalul. Mă interesează acest spectacol al decernării Premiului Național ca indiciu al firescului, al naturaleței unei țări care are 20 de ani de independență, care are deja niște cutume politice. Sau e gardul lui Potiomkin, pe care avem și noi laureați, domnule Cheianu?

Constantin Cheianu:
,,De fapt, existența însăși a acestui premiu de stat mi se pare foarte discutabil. Eu nu prea îmi amintesc alte exemple din Europa, cel puțin, în care ar exista asemenea premii. Premii dat de stat, dar de fapt
Nu este absolut limpede care sunt criteriile, după ce criterii sunt aleși premiații.

dat de cei care sunt la guvernare. Prin urmare e ceva condamnat să fie conjunctural, neobiectiv, partizanal, ca să spun așa. În al doilea rând, nu este absolut limpede care sunt criteriile, după ce criterii sunt aleși premiații. Este și acesta ceva cu care nu putem merge în Europa. În Europa dau fundații de prestigiu, alegerea o fac experții, oamenii din domeniu, nu ca în cazul nostru. Aici decizia o iau politicienii și mă uit că și premianții sunt unii care parcă sunt din tabăra lui Filat. Pe de altă parte, sunt cei din tabăra Partidului Democrat, parcă n-am văzut pe nimeni de la liberali.”

Europa Liberă: Înțeleg că micul Oscar, sau micul premiu Nobel ar trebui să dea cineva, o academie, un comitet de înțelepți. Cine?

Constantin Cheianu:
,,Evident, așa cum se întâmplă în toate țările, că profesioniștii în domeniu, fie că e vorba de artiști, fie că e vorba de experți, de critici, de analiști din domeniul respectiv. Asta se face peste tot. La noi premiile în artă le dau politicienii.”

Europa Liberă: Doamna Mardarovici dă premii, iată dânsa este membru al comitetului. Doamnă Mardarovici, cum vă simțiți atunci când decideți cine este mai cu patru capete?

Ecaterina Mardarovici:
,,În primul rând simt mare responsabilitate. Mă simt jenant pentru că unele aplicații sunt sub orice nivel, dar au fost acceptate pentru participare la concurs.”

Europa Liberă: Vă referiți la dosare.

Ecaterina Mardarovici: ,,La dosare, da. Eu am acceptat și al doilea an să fiu membru al acestui comitet pentru că am vrut să mă lămuresc cumva ce e cu acest premiu, cum ar trebui să fie ca să fie corect. Și acum chiar am niște propuneri și văd un pic altfel. Ideea în sine eu cred că este bine, opiniile se împart, este una bună.”

Europa Liberă: Dar statul să dea, sau nu, asta era întrebarea domnului Cheianu.

Ecaterina Mardarovici:
,,Să dea și statul să dea și statul. Dacă lumea a tăcut doi ani, ați văzut cumva proteste organizate. S-a discutat puțin în mass media, asta se discută și în acești ani, iar cei care au decis, politicienii, pentru că ei până la urmă au decis să instituie acest premiu de stat știu acest lucru, că după ce se acordă aceste premii, se discută puțin și pe urmă iarăși este liniște, nimeni nu vine cu propuneri Spre exemplu, conform regulamentului acestui premiu, instituțiile, persoanele, care pot înainta candidaturi pentru acest premiu, sunt ministerele, asociațiile de creație și sportive. Și pot să înainteze persoanele care deja sunt deținători ai acestui premiu. Eu nu am văzut nici după anul trecut, nici acum sa aud careva declarații. În general, din punctul meu de vedere, acum când m-am lămurit foarte bine, și eu nu aș vrea ca toți membrii comisiei și acest comitet să fie puși,așa cum practicăm întotdeauna, să punem toată lumea într-o oală. Pentru că personal am lucrat, chiar am lucrat cu fiecare dosar care a fost prezentat nu doar la comisie, pentru că eu am fost la Comisia tehnologii informaționale.”

Constantin Cheianu: ,,Ați lucrat cu acelea, care v-au fost prezentate.”

Ecaterina Mardarovici:
,,Cu acelea care au fost prezentate.”

Europa Liberă: Sistemul acesta, pe care l-ați testat deja de doi ani, este cel mai bun?

Ecaterina Mardarovici:
,,Nu.”

Europa Liberă: Imaginați-vă că acesta este Arca lui Noe, sistemul acesta îi alege pe cei mai buni? Îi recompensează pe cei mai meritorii?

Ecaterina Mardarovici:
,,Nu.”

Constantin Cheianu: ,,Cu excepții.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Da, cu excepții. Alternativa ar fi, din punctul meu de vedere, nu cred că este corect ca miniștrii să fie membri ai acestui comitet. Nu cred că politicienii să poată să aplice pentru acest premiu. Să aștepte să le expire mandatul de politician și atunci pot să aplice. Cred că trebuie să existe un model și niște indicatori după care se stabilește că lucrarea, creația persoanei respective merită premiul.”

Europa Liberă: Doamnă Terzi-Barbăroșie, cum ar putea să participe la faza înaintării dosarelor, sau înaintării membrilor de comisie societatea civilă, chiar dacă banii îi dă Guvernul și este în drept să știe mai bine el cui?

Daniela Terzi-Barbăroșie: ,,Faptul că banii sunt dați de Guvern nu anulează implicarea societății civile, dimpotrivă subscriu și eu opiniilor care susțin că societatea civilă ar trebui să aibă drept de nominalizare.”

Europa Liberă: Pentru că știe mai bine, sau pentru că banii vin de la contribuabili? Sau de ce?

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Și pentru că banii vin de la contribuabili. Din moment ce dăm și noi bai pentru asta, ar fi bine să avem și noi o voce acolo. Pe de altă parte însă, și lucrul acesta este un truism, dacă vreți, societatea civilă într-adevăr cunoaște mai bine personalitățile din republica Moldova. Ministrul X, care stă în birou de dimineață până seara, are o cunoaștere intermediată a personalităților notorii, pe când societatea civilă, și aici vorbesc și de mass media, și de o.n.g.-uri, și de alte entități, cunosc mult mai bine pentru că în activitatea lor cotidiană pur și simplu interacționează cu aceștia. Pe de altă parte însă, într-o democrație șubredă, precum este a noastră, sau în zorii unei democrații, pentru că putem spune că și aici ne aflăm, asemenea acțiuni ar putea fi catalogate ca fiind populiste. Se poate învinui Guvernul și pentru asta, pentru faptul că a inventat această premiere pentru a fi mai aproape de popor, pentru a sluji interesului poporului, dar dincolo de asta mi se pare frumos să dorești să celebrezi performanța. Și într-o societate ca a noastră, legată oarecum și de faptul că învățăm democrația, este important să avem modele. Este important ca aceste premii să valorifice într-adevăr performanța profesională, excelența profesională, dacă vreți. Să celebreze într-adevăr demnitatea umană și dăruirea. Eu așa aș vrea să văd acești oameni și din
Este necesar, așa cum spunea domnul Cheianu, cei care iau decizii asupra performanței, să fie ei înșiși un model de performanță.

păcate din aceștia 10 și din acest an și din cei 10 din nul trecut am doar două-trei nume, pe care le-aș putea invoca acum în baza criteriilor de care am vorbit. Este necesar, așa cum spunea domnul Cheianu, cei care iau decizii asupra performanței, să fie ei înșiși un model de performanță, să fie Areopagul Republicii Moldova, dacă vreți. Nu vreau să anulez notorietatea personalităților din acest comitet, dar aș fi vrut într-adevăr să văd o mai mare corectitudine și moralitate în formarea acestui comitet.”

Europa Liberă: Vorbiți despre modele, adică un fel de Alee a clasicilor în viață. Totuși, pe cine credeți că trebuie să desemneze acest comitet? Dacă m-ați întreba pe mine, umila mea părere, este că Valentina Nafornița ar fi meritat cu vârf și îndesat, tocmai acum, tocmai când la toamnă o să apară într-un rol principal pe scena La Scala. Acum este ea model după care foarte multe fetițe care ar trebui să se ducă în artă și să nu se uite la modelling, și să nu se gândească la Rubliovka.

Daniela Terzi-Barbăroșie:
,,Da, aveți dreptate.”

Europa Liberă: Cum să facem ca să ajungă exact acum la Valentina Nafornița?

Constantin Cheianu:
,,Iată aici, fiindcă a fost vorba de societatea civilă, știi că și societatea asta civilă este foarte pestriță, ca să zic așa. Din ea fac parte și niște instituții pe care le-am moștenit din perioada sovietică, comunistă și care au aceleași reflexe, funcționează ca și atunci. Uniunea Scriitorilor a înaintat unul din indivizii, care a luat premiu și de fapt toată lumea, toți scriitorii știu despre el că e un om fără operă, scriitor fără operă. El a fost înaintat ca și cum de Uniunea Scriitorilor, fiind, cum am înțeles, fervent sprijinit de președintele Uniunii Scriitorilor Suceveanu.”

Europa Liberă: Adică societatea civilă nu garantează selecția?

Constantin Cheianu:
,,Păi uite și aici ne confruntăm cu niște lucruri anormale.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Dar vorbim totuși abstract. Și ca membru al comisiei, eu acolo exact reprezint societatea civilă. Și vreau să mă credeți că dacă a fost și o voce auzită acolo, la acea ședință, în special a doua ședință, a fost vocea mea. M-am pronunțat foarte clar pe dosare, pe anumite lucruri. Îmi pare rău de mass media că nu a insistat ca să aibă acces la aceste ședințe pentru că ele atunci probabil că ar fi fost un pic altfel. Votul însă este, noi avem doi reprezentanți.”

Europa Liberă: Dar pledoariile, motivațiile nu pot să fie secrete.

Ecaterina Mardarovici: ,,Da și eu cred că trebuia să fie acces, n-a cerut nimeni. Dacă a fost și auzită vreo voce la ultima ședință, să știți că asta a fost vocea societății civile și îmi pare rău că nu se aud atunci când se face totuși un efort.”

Constantin Cheianu: ,,Societatea civilă vorbește, dar aceia tac și fac.”

Ecaterina Mardarovici:
,,Și fac, exact. Am mai făcut publică opinia mea cu privire la acest premiu. Dat fiind că este un premiu național, eu cred că acest premiu trebuie să se acorde pentru rezultate pentru anul pentru care ești nominalizat, fie că ai 20, 40, 100 de ani și probabil că ar fi bine să fie unul, două premii pentru întreaga carieră, pentru că n acest mod noi vom putea să încurajăm orice persoană care realizează, vorba Dumneavoastră – Nafornița azi, azi are nevoie, acum ea a realizat.”

Constantin Cheianu: ,,Sau Emil Galaicu-Păun.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Exact.”

Constantin Cheianu: ,,Angela Merkel a venit și a plecat, iar premii continuăm să le dăm noi, cei care rămânem aici sau cei care decidem. În sensul acesta eu vreau să spun că vizita cancelarului german a avut un impact bun pentru noi, pentru poporul acestei țări, căruia îi este greu, dar cumva s-a mai simțit încurajat. Și mă tem că vizita aceasta va avea un impact prost asupra politicienilor noștri, care vor înțelege că ei trebuie să fie încurajați în ceea ce au făcut prost până acum. De acum încolo eu mă tem că ei vor insista în rele.”

Europa Liberă: Vizitele sunt bune și pentru că presa, dar și cetățenii, care se uită la televizor au după asta multe întrebări.

Constantin Cheianu:
,,Ne pun mințile în mișcare.”

Europa Liberă: Și ultima întrebare: cum ar trebui să sărbătorim independența, astfel încât să nu fie de vitrină, să nu fie fastul acesta fals, ca și multe lucruri pe care astăzi le-am consemnat? Domnule Cheianu? Ce ar trebui să se facă, astfel încât să împăcăm capra, varza, adică politicienii, cetățenii?

Constantin Cheianu:
,,Eu cred că orice popor, atunci când parcurge o perioadă istorică anumită, își organizează sărbătorile în concordanță cu ceea ce trăiește, ce i se întâmplă și cum i se întâmplă. Deci, dacă e vorba de o perioadă de criză, deci cumva și sărbătorile trebuie să aibă amprenta asta. În ce sens? Să vedem o guvernare mai preocupată de criză și de nevoile oamenilor în această zi decât în alte zile. Or, guvernarea noastră ca și cum pune gazoane verzi, așa cum s-a pus înainta vizitei Angelei Merkel. Cu asta se ocupă ei de sărbători și asta vor face și anul acesta.”

Europa Liberă: Balticii, de exemplu, se adună în coruri imense și cântă, nu doar de sărbătorile naționale, dar așa înțeleg ei să petreacă zilele de sărbătoare.

Constantin Cheianu:
,,Dar asta vine cumva din interior, au tradiția asta. Am impresia chiar mai mult de o sută de ani.”

Europa Liberă: Dar noi ce trebuie să facem? Să punem, de exemplu, mâna pe mătură, să curățim Bâcul?

Constantin Cheianu:
,,De ce nu? De ce nu? Eu zic că ar fi mai mult folos și cumva ne-am solidariza iată pentru niște lucruri frumoase, dar nu am fi unii spectatori și alții actori. Pentru că asta se întâmplă – ei ne mai fac un spectacol, în care ei sunt vedetele și noi trebuie să-i aplaudăm, pe când ei ar trebui să fie împreună cu noi, să fim cu toții ori actori, ori spectatori.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, Dumneavoastră ce propuneți să facem de Ziua independenței?
Dragostea pentru țară nu vine de la panouri, dar vine de la ceea ce face orice funcționar public într-o relație cu cetățeanul.


Ecaterina Mardarovici: ,,Să scoatem toate panourile pe care scriem Eu îmi iubesc Moldova, pentru că dragostea pentru țară nu vine de la panouri, dar vine de la ceea ce face orice funcționar public într-o relație cu cetățeanul. Admit că e nevoie de și poate este nevoie și poate trebuie să fie câteva petreceri publice, le zic eu așa. să dureze mai puțin concertele de la Palatul Național.”

Constantin Cheianu: ,,Din Piață.”

Ecaterina Mardarovici: ,,Bine, din Piață – măcar atâta le oferim oamenilor, că pot să vină mai mulți. La Palatul Național vin politicienii și toată lumea, se bucură de un concert gratis, nu înțeleg iarăși de ce iarăși pe banii publici.”

Europa Liberă: Nu, acesta o să fie cu costuri modice, dar o să fie cu bilete de intrare.

Ecaterina Mardarovici:
,,Dar o să fie cu bilete de intrare. Și discursurile ar trebui să fie un pic mai puțin fastuoase.”

Europa Liberă: Ei, doamnă Mardarovici, acum când și declarații de dragoste se fac pe banere și se afișează în oraș, cu panourile ne mai gândim. Doamna Terzi-Barbăroșie?

Daniela Terzi-Barbăroșie:,,Știți că eu am mai făcut confesiuni și alte dăți cu privire la suspecția referitor la lipsa de patriotism. De aceea pentru mine sărbătorile naționale sunt ocazii frumoase în care pot să cultiv patriotismul copiilor mei și folosesc din plin aceste ocazii. Încercăm să frecventăm toate evenimentele publice care sunt și le vorbesc atât cât pot de natural despre importanța celebrării independenței țării. Sigur că sunt conștientă de faptul că independența nu se definește prin numărul de concerte sau de pahare băute atunci în Piața Marii Adunări Naționale, pentru că independența este altceva decât un spectacol, și un show și diferența dintre adevărații patrioți și patriotarzii este una foarte mare, dar mai puțin evidentă. Încerc să transmit cât pot din acest mesaj oamenilor cu care interacționez. Pe de altă parte însă ceea ce aș dori să se întâmple în aceste zile este ca lumea să trăiască un alt nivel de conștiință națională. Să
Nimeni nu are dreptul să ne manipuleze, așa cum nici noi nu avem dreptul să renunțăm la libertățile și drepturile noastre.

încerce să-și cultive atât cât este cu putință un sentiment de dragoste pentru țară, pentru poporul acestei țări. Și totodată cu maximă prudență la ceea ce se întâmplă în discursul politicienilor, să nu se lase manipulați mai ales de sărbători și îmbătați cu apă rece de ceea ce spun și fac politicienii, pentru că nimeni nu are dreptul să ne manipuleze, așa cum nici noi nu avem dreptul să renunțăm la libertățile și drepturile noastre. Să știm să ne asumăm această libertate și să o cultivăm la cei de lângă noi.”
XS
SM
MD
LG