Linkuri accesibilitate

„Susnumitul (Apostol Stan) se menține sub influența postului de radio Europa Liberă susținînd, de pildă, că așa-numita independență politică pe plan extern este minimă.”


Oglindă cu mii de fațete, adesea trîntită de pămînt de cei ce nu vor să-și vadă fața, sau nu vor să le fie văzută de alții, istoria se recompune mereu, uneori chiar scrisă, înțeleasă, de aceiași oameni sau cercetători, la vîrste diferite ale vieții lor. Nu este întîmplător că tiranii și instituțiile lor își doresc o istorie croită după gustul și aplecările lor, după cum nu este întîmplător că, în diverse epoci, istoricii au fost mereu percepuți ca o primejdie, potențială sau reală.

Cazul Securității române și cel al istoricilor în anii '80 ai secolului trecut este unul ilustrativ și m-am gîndit la el zilele acestea din două perspective diferite, citind, pe deoparte, fragmente de memorii în manuscris ale unui bun prieten, fost redactor la BBC și, pe de alta, parcurgînd cu interes cartea recent apărută la editura Curtea Veche, a istoricului Apostol Stan, De veghe la scrierea istoriei (Securitatea).

Prietenul meu, ziaristul de la BBC, își afirmă în memorii cumva inocența, spunînd că „brațul lung al Securității” nu l-a ajuns și nici nu avea, cum și de ce să acționeze în cadrul venerabilului Serviciu românesc.

Experiența personală în anii '80 mi-a fost diferită, „brațul cel lung” fiind argumentul suprem auzit la Londra pentru a mă convinge, apoi a mi se impune, adoptarea unui pseudonim; ales de mine ca Moroșanu. La scurtă vreme, eram luat de directorul serviciului, pentru calitatea mea de istoric de profesie, la una din conferințele de propagandă, desfășurate sub egida ambasadei române. Iar acolo eram prezentat de director unuia din secretarii ambasadei, sub numele meu real, drept „noul nostru angajat”. Și mă întîlneam cu acel prilej, cu una din bunele mele cunoștiințe de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, excelent istoric, Florin Constantiniu.

Dosare ce își așteaptă cercetătorii la CNSAS...

Dosare ce își așteaptă cercetătorii la CNSAS...

Peste ani aveam să aflu că dincolo de calitatea de istoric, Florin era unul din principalii informatori din Institutul de Istorie ai Securității și că, întors la București, mă „identificase” imediat într-unul din rapoartele sale. Este probabil că pe cealaltă linie, a ambasadei londoneze, proveneau alte informații, de data aceasta eronate, pentru a nu spune ridicole, potrivit cărora aș fi fost angajat la radio fiind un cunoscător al limbii... maghiare.

In același an de grație 1984, Securitatea îi deschidea un dosar informativ și începea hărțuiala împotriva lui Apostol Stan, Unul din rapoartele informatorilor Securității amintind și Radio Europa Liberă

Unul din rapoartele informatorilor Securității amintind și Radio Europa Liberă

cercetător științific, specialist în istoria modernă a României, de la Institutul „Nicolae Iorga”. Numele de cod ce i se dădea era „Istoricul”, iar dosarul său - pe una din pagini scriindu-se la un moment dat că avea 62 de file - este cel publicat în volumul amintit, „De veghe la scrierea istoriei (Securitatea)”.

Pe urmele lui erau puși cinci informatori din breaslă, patru activînd chiar în Institutul de Istorie, un al cincilea, cel ce îl denunțase inițial pentru atitudini „ostile”, fiind un angajat al Institutului de Filozofie al Academiei Române.

„Grija” mare a Securității era ca „obiectivul” să fie împiedicat să săvîrșească „fapte care să afecteze climatul politic în contextul acțiunii „Orizont-2000”. Apostol Stan nu era nici pe departe singurul istoric sub supraveghere, în condițiile în care membrilor branșei se încerca să li se inculce misiuni propagandistice și să fie deturnați de la scrierea istoriei reale. Dar dosarul și „culpele” în seama lui Apostol Stan dau o bună imagine asupra epocii.

„Susnumitul se menține sub influența postului de radio Europa Liberă - raporta informatorul filozof Marian - susținînd, de pildă, că la noi în țară există cel mai dur regim de control al populației, ca să nu se dea pretext vecinilor de la est să aibă vreo obiecție, pentru a se interfera în treburile noastre interne, dar că așa-numita independență politică, pe plan extern, este minimă.”

Informatorul îi acorda, în aparență doar, circumstanță atenuantă celui urmărit, subliniind că Apostol Stan, „susnumitul, nu face nici o referire, în acest stadiu al discuțiilor, la conducerea superioară de partid și de stat, referirile și obiecțiile sale critice se referă la «sistem» în general, ca fiind o copie a sistemului sovietic”.

„Brațul cel lung” veghea, vădit, asupra istoricilor, oriunde îi întîlnea...
XS
SM
MD
LG