„Tu ce crezi? Cum ar trebui să reacţioneze opinia publică? Ce ar trebui să se facă?” m-a întrebat ieri un vecin, referindu-se la ciordirea covorului de iarbă aşternut pe bulevardul Dacia pentru vizita cancelarului german.
Sincer să fiu, nu prea văd ce ar putea să facă opinia publică în această privinţă. Mai curînd, poliţia ar trebui să-şi facă meseria, să-l găsească pe hoţul de iarbă şi să-l pună la respect. Deşi nu prea cred că poliţia îl va depista. Un covor de iarbă nu e o mare motivaţie. Are poliţia autohtonă cazuri mai grave de elucidat.
Mie în altă direcţie mi se îndreaptă gîndurile. Încerc să intru în pielea cetăţeanului care a ciordit bucata de gazon. Oare ce om o fi acesta şi ce viziuni are? Şi mărturisesc, stimaţi ascultători, că, gîndindu-mă la hoţul de iarbă, sînt copleşit de o tristeţe imensă.
Iese că pe cetăţeanul acela îl durea în cot nu numai de nişte bani ai contribuabililor, ci şi de aspectul oraşului care urmează să i se înfăţişeze înaltului oaspete german. Pe omul acela nu-l interesează defel ce impresie îi va lăsa cancelarului german urbea noastră. Dacă-l interesa, nu ar fi ciordit covorul de iarbă. Şi pesemne pe hoţ nu-l preocupă nici rezultatele pe care le poate aduce o asemenea vizită. Şi de ce să-l intereseze, dacă el e baricadat în lumea lui îngustă în care contează numai profitul personal?
Blocul în care locuiesc eu are uşi cu interfoane. Mai mulţi vecini îşi lasă în scară bicicletele şi cărucioarele, profitînd de protecţia uşilor de metal cu interfoane. Însă, ştiind în ce ţară trăiesc, nu mizează numai pe uşile astea. Aşa că toate bicicletele şi cărucioarele sînt legate de balustrade cu lanţuri prinse cu lacăte. Aşa e mai sigur în „ţara oamenilor frumoşi şi harnici”, vorba unui ex-preşedinte.
Altminteri, aici se fură de la o vreme tot ce poate fi furat. S-a furat pînă şi un tomberon într-o curte. S-au furat şi capace de la gurile de canalizare. S-au furat piese din lifturi. Din scara mea cineva a furat două clanţe de la termopane. Asta pînă la instalarea interfoanelor. Se fură cu plăcere mai ales averea obştească. Dispariţia acesteia nu generează aici mari suferinţe...
