La sfîrşitul acestei săptămâni, pe 24 august, se împlinesc 65 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord Atlantice. Prilej cu care l-am întrebat pe expertul de la Londra Nicu Popescu, director de program la Consiliul European pentru Relaţii Externe, cum vede el actuala relaţie cu NATO a Republicii Moldova.
Nicu Popescu: Uşor ascendentă, deci nu putem spune că relaţia Republicii Moldova cu NATO este foarte dinamică sau că înfloreşte, dar este o relaţie bună. Există o agendă de cooperare crescândă, atât politică, cât şi practică, dar în linii mari din cauza neutralităţii Republicii Moldova, din cauza prezenţei conflictului transnistrean pe agendă, din cauza relaţiilor complicate pe care Republica Moldova le are uneori cu Federaţia Rusă, evident că relaţiile cu NATO rămân oarecum subdezvoltate, din cauza acestui context atât de politică internă, cât şi externă diferit în cazul Republicii Moldova. Nu cred că acest lucru este o problemă, pentru că evident este foarte important ca Republica Moldova, în dinamica cât de cât pozitivă pe care o vedem în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol, şi această dinamică este fragilă, dar pozitivă, şi este importabnt să ne focusăm pe ea şi să nu pierdem această oportunitate de a progres în direcţia reintegrării.
Europa Liberă: Să le luăm pe rând. Neutralitatea este preţul pe care îl plătim, aşa cum spun unii politicieni de la Chişinău, pentru a putea vedea vreodată Transnistria realipită la Republica Moldova?
Nicu Popescu: Din punct de vedere formal, neutralitatea este o alegere a populaţiei Republicii Moldova şi a majorităţii clasei politice actuale. Evident că unii şi-ar dori ca Republica Moldova să se poată mişca în direcţia aderării la NATO, alţii nu prea, însă contextul politic general este în favoarea neutralităţii şi acest lucru presupune anumite limite cooperării cu NATO. Însă chiar şi cu aceste limite nu cred că Republica Moldova nu poate să-şi reformeze sectorul de securitate, armata, sectorul apărării. Deci, sunt o serie de reforme pe care Republica Moldova le poate întreprinde fără a declara că nu este neutră şi fără a declara că vrea să adere la NATO. Deci, în acest sens Republica Moldova se poate apropia de facto de standardele NATO, fără a trâmbiţa la stânga şi la dreapta că ar vrea să adere şi cred că acest gen de politică pentru următorii ani ar fi cel mai inteligent.
Europa Liberă: Despre relaţia cu Rusia... Din punctul dv. de vedere, Rusia este mai nemulţumită de apropierea Republica Moldova de UE sau ar fi de o apropiere de NATO? Ce ar crea mai mari iritaţii la Moscova?
Nicu Popescu: Şi una, şi alta. Tradiţional, Rusia se opune deschis extinderii NATO spre est şi nu prea s-a declarat împotriva extinderii UE. Dar dacă ne uităm mai adânc la motivaţiile Rusiei, la obiectivele de politică, externă, vom vedea că Rusia este în egală măsură nemulţumită şi opusă atât extinderii NATO, cât şi extinderii UE. Formal, Rusia nu se poate declara ostilă acestor procese, însă în esenţă Rusia este geloasă şi o apropiere ireversibilă a Republica Moldova de UE i-ar complica Rusiei tentativele de a-şi reconsolida o sferă de influenţă în spaţiul post-sovietic. Însă, indiferent de dorinţele Rusiei, Republica Moldova este deja ferm angrenată în procesul de aderare europeană şi Rusia nu prea poate face multe pentru a împiedica acest proces.
Europa Liberă: Dacă spuneţi că lucrurile sunt egale, de ce în cazul aderării la UE Republica Moldova îşi spune franc opţiunea, iar în cazul NAZO ezită?
Nicu Popescu: Atitudinea Rusiei faţă de UE şi NATO este foarte diferită. În primul rând pentru că NATO este o alianţă militară şi în acest sens gândirea strategică rusă este tradiţional mult mai focusată pe chestiuni militare, iar extinderea NATO este văzută ca o ameninţare militară la adresa Rusiei. Iar dacă ne uităm la extinderea UE, atunci extinderea UE sau încheierea unor acorduri de liber schimb între Ucraina şi UE, sau Armenia şi UE este văzută mai degrabă drept o sfidare pentru proiectele economice ale Rusiei din spaţiul post-sovietic. Deci, circumspecţia cu care Rusia priveşte extinderea UE şi NATO este inspirată de diferite motive şi diferite calcule de politică externă, dar până la urmă şi una şi alta contravin modului cum îşi doreşte Rusia să vadă spaţiul post-sovietic.
Europa Liberă: Subiectul unei eventuale aderări vreodată la NATO este unul despre care nu ar trebui să se discute, s-ar putea sau ar trebui să se discute?
Nicu Popescu: Într-o democraţie orice discuţie este un lucru indispensabil. Însă eu cred că pentru RM este foarte important să nu se focuseze pe doar pe procesul formal de aderare, ci să calculeze şi să discute care sunt acele reforme care vor aduce RM mai aproape de standardele UE. Şi acest tip de reforme nu trebuie discutate exclusiv prin prisma aderării sau nu la NATO.
Europa Liberă: Revenind la prima apreciere, pe care aţi făcut-o, că mergem în ascendenţă, care sunt semnele acestei ascendenţe, că nu prea se văd?
Nicu Popescu: Există un dialog politic foarte bun şi există un dialog tehnic. Însă trebuie să ne dăm seama că astăzi NATO are alte priorităţi, astăzi cea mai mare atenţia politică, militară şi diplomatică NAtO este dedicată situaţiei din Asia Centrală şi din Afganistam. Acest lucru presupune stabilizarea Afganistanului, retragerea din Afganistan, inclusiv prin cooperare cu Tadjikistanul, Uzbekistanul, Kazahstanul sau Rusia, acest tip de sfidări militare şi logistice ocupă cea mai mare atenţie a NATO şi evident că în aceste condiţii nu este cazul să ne aşteptăm la noi iniţiative majore în relaţiile dintre Moldova şi NATO. Mai degrabă cooperarea este tehnică, deschiderea politică este bună, însă în acelaşi timp nici pentru Moldova, nici pentru NATO această relaţie nu este astăzi una prioritară.
