Linkuri accesibilitate

La sfîrşit de săptămână cu Europa Liberă, Valentina Ursu şi Vladimir Socor


Un stat divizat, cu aproape un milion de persoane plecate peste hotare, în căutarea unui trai mai bun, cu o economie pe butuci şi o limbă despre care mulţi nu ştiu cu siguranţă dacă e moldovenească sau română – aşa arată Moldova la cei 21 de ani de la proclamarea independenţei.

De la proclamarea independenţei, nu a fost deloc uşor pentru Moldova ca să-şi edifice statalitatea. Eforturile de consolidare a statalităţii, democratizării şi promovării economiei de piaţă s-au suprapus, iar şocurile din exterior şi eşecurile de guvernare nu au încetat să fie adevărate provocări. Astfel, Republica Moldova a parcurs o cale anevoioasă, în care ratările sunt mult mai evidente decât realizările.

Despre cum înţeleg oamenii edificarea statului independent, am căutat să aflu de la trecătorii întâlniţi ocazional în stradă
.

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

„Bineînţeles. Aici m-am născut, părinţii aici s-au născut. Cum trăiesc acuma, eu sunt mulţumit.”

Europa Liberă: Ce pensie aveţi?

„O mie.”

Europa Liberă: O mie de lei?

„ O mie de lei. Şi mie îmi ajunge.”

„Diderot spunea că nu poţi să iubeşti ţara care nu te iubeşte pe tine.”

„Am ajuns ţara cea mai săracă din Europa.”

„Văleu, au distrus, au furat ţara asta – am în vedere Partidul Comuniştilor.”

„Partidul Comuniştilor face tot răul aici. În general, nu e linişte. În Bălţi ce s-a făcut... Cine asta a făcut? Comuniştii.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Spuneţi câteva probleme cu care se confruntă Republica Moldova.

„Migraţia, a doua e corupţia şi a treia e sănătatea poporului.”

„Problema e că nu merge economia.”

„Problema cea mai principală e că băştinaşul nu are un loc de muncă şi a plecat. Şi în Rusia lucrează, acasă la el e rob şi acolo e rob. Şi a plecat şi în Europa.”

„Problema corupţiei. Nu avem judecătorii cumsecade, nu avem procuratură. Toate sunt corupte. Medicină, învăţământ – peste tot e corupţie. Merge în troleibuz, domnule, aşa e moldoveanul, ia biletul şi-l dă la conductor. De ce îi dai încă 2 lei? Asta e tot corupţie. Bine, Guvernul, Parlamentul... Dar şi noi trebuie să fim conştienţi. Să fim oameni cumsecade, să fim cinstiţi.”

Europa Liberă: Ce e bine şi ce e rău în Moldova?

„Totul e rău, totul e putred, începând de la administrare şi până jos”

Europa Liberă: De ce e putred?

„E corupţie, hoţie [în] justiţie, poliţie, structurile de stat.”

Europa Liberă: Cine-i face să fie corupţi? Tot cetăţenii.

„Te impun să fii corupt.”

Europa Liberă: Cum te impun?

„Foarte simplu.”

Europa Liberă: Pe dumneavoastră vă poate impune?

„Păi, cinovnicii te poartă prin cabinete, până scuipi şi vrei, nu vrei, trebuie să le dai mită. De ce nu sunt nişte legi clare, să nu le poată ocoli? Trebuie legi clare şi dure, şi legile să funcţioneze.”

Europa Liberă: Amenzi, penalităţi, asta poate...

„Dar de ce nu puşcărie chiar?”

Europa Liberă: S-a consolidat independenţa Republicii Moldova?

„Nu, nu. Dar nu e independenţă. Care independenţă? Acesta e stat artificial.”

Europa Liberă: Ce înseamnă stat artificial?

„Numai o tradiţie de statalitate. Noi nu ne putem proteja. Noi nu avem nici servicii ca oamenii, noi nu putem o crimă să o descoperim, nemaivorbind de servicii secrete, acesta e lucru serios – protecţia statului.”

„Mai adăugăm şi patriotismul.”

Europa Liberă: Lipseşte sau nu?

„Clar lucru.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă să fii patriot în Republica Moldova?

„Iată uitaţi-vă: aici, alături e business-ul în mâna cui? Al unui cetăţean din Moscova: cognacul e 500 de lei 100 de grame.”

Europa Liberă: Ziceţi că patriotismul lipseşte. A fi patriot înseamnă?

„Înseamnă a-ţi iubi naţiunea ta, sângele tău. Trebuie oleacă de demnitate. Dar moldoveanul nostru se sfădeşte cu fratele, dar trăieşte bine cu cel de la Ural. Eu vă spun cinstit că din ’88 câţi patrioţi au fost, toţi au pus mâna pe câte un post. Banul face totul. Când te-a conduce Mişin, Tkaciuk, Şelin, poporul nostru, dă să-i zicem român, moldovenesc – e una şi aceeaşi – va degrada cu totul.”

Europa Liberă: De ce în Republica Moldova nu a apărut clasa aceasta de mijloc?

„Pentru că celor care-s sătui nu le stă o bucăţică de carne în gât. Dacă le-ar sta carnea în gât, ar fi şi clasa de mijloc. Că la noi clasa de mijloc ar trebui să fie chiar dintre muncitori, care sunt specialişti bun, care să-şi
Aşa ţară săracă cu miliardari şi cu maşini Porsche.

facă o afacere. Nu să îmbogăţească, să fie clasă de mijloc. Omul, care să muncească o viaţă şi să n-aibă ce lăsa la copii şi să-l lase copiii la bătrâneţe, ca să aibă grijă de o babă ori un moşneag din Italia, nu de părinţii lor. Asta deja e... 20 de ani era destul. Aşa ţară săracă cu miliardari şi cu maşini Porsche. Porsche, măi băiete, care e 180 de mii de euro.”

Europa Liberă: De unde?

„De unde? Dar X5? Mână pe mână spală. Ei aici se sfădesc, dar la o nuntă să-i vezi cum dansează împreună şi-s prieteni şi anecdote [spun], mai ales, înspre dimineaţă, când de-amu...”

Europa Liberă: Politicienii?

„Dar ce, vreţi concret să vă spun? Toţi care-s invitaţi. Şi nu se uită că acela e [din] Moldova Noastră, liberal, liberal-democrat, comunist. Ei acolo-s toţi egali şi-s prieteni. La televizor, aşa, să creadă lumea că ei... se jertfesc. Nimeni nu se jertfeşte.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă să faci un sacrificiu, în numele statului, cetăţeanului?

„Să-ţi coşi buzunarele, conturile – ţi-ajunge atât, că n-ai să iei cu tine în pământ. N-ai să iei. Dacă ai un milion, îţi ajunge.”

Europa Liberă: Pentru eşecurile din aceşti 21 de ani, de la proclamarea independenţei, cine răspunde?

„D-apoi liderii. Cine? Şi nu avem un lider. Noi nu avem niciun lider.”

„De unde să-l iei, dacă nu e.”

„Nu e. Nu e. Nu s-a născut la noi un lider.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă un lider? Cum aţi vrea să fie?

„Să tragă la poporul ista.”

Europa Liberă: Când are nevoie guvernarea de cetăţenii ţării?

„Ei, înainte de alegeri, clar lucru. Noi votăm pentru dânşii... Dar, Doamne, mă iartă... de-amu nici nu ştii pentru cine să mai votezi.”

Europa Liberă: Aveţi încredere în clasa politică? În vreun politician?

„Nu, nu, nicio încredere.”

„Vine potopul după noi – pentru dânşii, nu pentru noi. Or să vadă, or să fie judecaţi.”

Europa Liberă: Se zice că cetăţenii îşi au conducerea pe care o merită...

„Mulţi îs trădători.”

Europa Liberă: Vreodată intonaţi imnul de stat al Moldovei?

„Serios vă spun, nici nu-l ştiu.”

Europa Liberă: Nu ştiţi care e imnul Republicii Moldova?

„Nu ştiu, nu.”

„Mie, de pildă, să-mi zică moldovean, nu mă supăr, să-mi zică român – e aceeaşi, e un popor”.

***

La 27 august, Republica Moldova va sărbători 21 de ani, de la proclamarea independenţei. Deocamdată prea puţini observatori occidentali au interes faţă de statul moldovean care are totuşi norocul de a se bucura de susţinerea unor demnitari din Uniunea Europeană. Ei au găsit o poveste de succes, din cele 6 ţări ale Parteneriatului Estic. Este şi părerea analistului politic de la Munchen, Vladimir Socor.

Vladimir Socor: „Moldova este aproape de nerecunoscut astăzi, în comparaţie cu anul 1991. Ne plângem de încetineala transformărilor. Într-adevăr, ele par lente, deoarece au pornit de la un nivel extrem de scăzut, nivelul de necivilizaţie, chiar de anticivilizaţie, în care fosta Uniune Sovietică a abandonat Republica Moldova de astăzi, iar transformările sunt evidente pentru oricine a fost în Moldova, înainte de 1991 şi compară cu situaţia de astăzi.”

Europa Liberă: Rămâne Moldova a fi o naţiune care nu ştie în ce limbă vorbeşte, după 21 de ani de la proclamarea independenţei?

Vladimir Socor: „Marea majoritate a populaţiei băştinaşe ştie în ce limbă vorbeşte. Denumeşte această limbă – limba moldovenească. Este opţiunea unei majorităţi covârşitoare a populaţiei. Nu e neapărat o situaţie eternă, ea se poate schimba în timp, se poate schimba odată cu generaţiile, dar decizia asupra denumirii limbii nu ţine de adevărul ştiinţific, aşa cum se crede uneori la Chişinău. Decizia ţine de alegerea celor care vorbesc această limbă.”

Europa Liberă: Până la urmă, ce limbă trebuie să se vorbească în Moldova?

Vladimir Socor:
„Engleza.”

Europa Liberă: Şi limba de stat care să fie?

Vladimir Socor:
„În Constituţie se numeşte limba moldovenească.”

Europa Liberă: Şi argumentul ştiinţific zice că e limba română...

Vladimir Socor:
„Este una şi aceeaşi limbă, care are denumiri diferite pe două teritorii diferite.”

Europa Liberă: Dle Socor, din moment ce se încearcă edificarea statalităţii Republicii Moldova, cum poate să fie această statalitate, dacă statul rămâne a fi fără identitate, în opinia unor analişti?

Vladimir Socor:
„Problema e alta. Problema este lipsa unei identităţi civice. O identitate care s-ar suprapune identităţilor etnice sau chiar politice. Şi aici există cauze istorice adânci, care cu greu pot fi eliminate într-o singură generaţie.

Cauza istorică principală este prestigiul social scăzut al limbii vorbite de majoritatea băştinaşă – limbă numită de această majoritate – limbă moldovenească. În mod istoric, aceasta a deţinut un prestigiu social scăzut, în comparaţie cu limba rusă. Situaţia aceasta este moştenită din timpul imperiului ţarist. Ea a fost exacerbată în perioada sovietică. Perioada administraţiei române, dintre cele două
Procesul de deznaţionalizare din perioada ţaristă şi, mai ales, din perioada sovietică a afectat populaţiile nemoldoveneşti, afară de cea rusă.

războaie mondiale, a fost prea scurtă, pentru a inversa această situaţie.

Este motivul principal pentru care comunităţile etnice nevorbitoare de limbă română nu manifestă entuziasm, pentru a învăţa limba de stat şi preferă să continue să comunice în limba rusă, chiar dacă originea etnică a acestor comunităţi este, în cea mai mare parte, nerusă.

Procesul de deznaţionalizare din perioada ţaristă şi, mai ales, din perioada sovietică a afectat populaţiile nemoldoveneşti, afară de cea rusă. Populaţiile nemoldoveneşti şi neruse le-a afectat mai puternic, decât a afectat populaţia moldovenească. Aceasta din urmă, de bine de rău, a reuşit să-şi păstreze limba naţională, chiar cu restricţii, chiar o limbă rudimentară, stricată, supusă unor permanente presiuni din partea autorităţilor. Dar s-a păstrat. În schimb, alte comunităţi etnice: bulgarii, găgăuzii, ucrainenii, în primul rând, şi-au pierdut limba natală. Au fost rusificaţi mai tare decât moldovenii.

Aşa s-a creat situaţia paradoxală în care avem de a face cu aşa-numita populaţie de limbă rusă, russkoiazîcinoe naselenie – concept cu totul fals, el continuă politica de rusificare din perioada sovietică. Aceste comunităţi etnice nu consideră că limba română sau numită moldovenească ar avea suficient prestigiu social pentru ca şi ei să o înveţe şi să o utilizeze.”

Europa Liberă. Cine poartă vina: aceştia sau cei care conduc?

Vladimir Socor:
„Vina o poartă, în primul rând, istoria. O poartă lipsa unei clase mijlocii băştinaşe, în rândurile moldovenilor. Nici înainte de perioada sovietică, nu a existat o clasă mijlocie băştinaşă. Clasa mijlocie a fost întotdeauna suprapopulată cu reprezentanţii minorităţilor naţionale şi în perioada ţaristă, şi în perioada interbelică, în timp ce Basarabia făcea parte din România. Aceasta este moştenirea istorică. Ea se răzbună astăzi.”

Europa Liberă: Dle Socor, cei care administrează treburile Republicii Moldova în ce măsură depind de omul simplu?

Vladimir Socor:
„Ei depind de omul simplu în perioada alegerilor.”

Europa Liberă: Doar atât?

Vladimir Socor:
„Aş spune, mai ales, şi aproape numai în perioada alegerilor. Conducerea Republicii Moldova, indiferent de partidul din care fac parte cei care guvernează sau partidele din Parlament, fără deosebire de partid – toţi au ajuns să depindă de voturi, datorită sistemului democratic şi pluripartid. Între partide şi între politicieni s-a creat o competiţie aprigă pentru voturi.

Politicienii sunt puşi în această situaţie de către însuşi sistemul adoptat în ultimii 20 de ani. Competiţia permanentă pentru voturi, pe de o parte, îi obligă pe politicieni să ţină seama de opinia publică sau, mai ales, să ţină seama de opinia acelor segmente electorale, de
Reformele sunt nepopulare, reformele necesită sacrificii. Reformele deseori nu sunt înţelese de majoritatea alegătorilor.

care politicienii şi partidele respective depind, fiecare în parte. Este o obligaţie creată de sistemul democratic. Această obligaţie deseori, ba chiar, de regulă, intră în conflict cu imperativele reformei.

Reformele sunt nepopulare, reformele necesită sacrificii. Reformele deseori nu sunt înţelese de majoritatea alegătorilor. Această situaţie îi pune pe politicieni în dilemă: dacă să continue reformele sau în ce ritm să continue reformele sau dacă să ţină seama, în primul rând, de dorinţele pe termen scurt şi deseori neinformate din partea alegătorilor. Este un dezavantaj, este o contradicţie inerentă între reforme şi între democraţie. Iată de ce continui să sper că în Republica Moldova va apărea un partid şi un politician, care să obţină o majoritate parlamentară suficientă, pentru a guverna, fără coaliţii, fără ceea ce eu am denumit coşmarul coaliţiilor...”

Europa Liberă: Bine, dar 8 ani a guvernat Partidul Comuniştilor. A fost o formaţiune care a avut toate pârghiile administrative în mână.

Vladimir Socor:
„Într-adevăr, aşa este.”

Europa Liberă: Unii cred că a fost mai mult o dictatură decât o democraţie.

Vladimir Socor:
„A fost o verticală a puterii, dar conducerea Partidului Comuniştilor nu a demonstrat calităţile necesare pentru a promova reformele în mod
Echipa Partidului Comuniştilor s-a dovedit a fi incompetentă: o echipă premodernă, fără educaţie şi fără pregătire pentru a guverna.

consecvent. A avut unele rezultate limitate. În planul reformelor, aceste rezultate constau din lansarea Planului de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană şi proclamarea ideii de integrare europeană drept doctrină a statului Republica Moldova.

Dar echipa Partidului Comuniştilor s-a dovedit a fi incompetentă: o echipă premodernă, fără educaţie şi fără pregătire pentru a guverna şi o echipă, care, începând cu anul 2007, practic s-a îndepărtat de la cursul european, din motive de oportunism politic intern, dar şi din cauza subaprecierii factorului european şi supraaprecierii revenirii Rusiei la rolul de mare putere. Cu alte cuvinte, Partidul Comuniştilor nu a reuşit să utilizeze pârghiile de care dispunea, pentru a promova reformele în mod consecvent sau orientarea europeană în mod consecvent. Şi astăzi, Partidul Comuniştilor s-a îndepărtat cu totul de la această orientare.

Deci, verticala puterii nu este nici pe departe singura condiţie, pentru a promova reformele în mod eficient. Dar este una dintre condiţii şi o precondiţie necesară. Vedem că statele care promovează şi reformele, şi orientarea prooccidentală cu succes au un model de guvernare prezidenţială, cu majorităţi parlamentare durabile, pe termen lung şi previzibile, cu guverne care pot promova reformele şi orientarea prooccidentală, fără a se teme de concurenţi politici în interior. Exemplele sunt: Turcia, Georgia, Azerbaijan, Kazahstan, în care reformele sunt precondiţionate de sistem prezidenţial puternic, care poate fi şi sistem cu prim-ministru puternic, ca în Turcia sau cum vom avea, sper, în Georgia, după alegerile actuale.

Deci, sau o guvernare prezidenţială, sau cu prim-ministru puternic, cu majorităţi durabile în Parlament, fără necesitatea de a recurge la coaliţii şi cu politici previzibile pe termen lung, care permit guvernării să planifice aşa cum este necesar. Acest model, sper eu, să-l văd realizat în Republica Moldova, la alegerile următoare. Modelele contrare: guvernări parlamentare, guvernări de coaliţie şi aşa mai departe au condus la eşecuri, chiar atunci când existau alte precondiţii pentru lansarea reformelor. Este cazul aşa-zisei revoluţii oranj din Ucraina care, în 2005, a adus la putere o echipă şi dornică şi, în bună parte, pregătită de reforme. Dar modelul politic adoptat în Ucraina: preşedinţie slabă, dispute constituţionale, mai ales, guverne de coaliţie, alegeri după alegeri, ca sindrom al alegerilor permanente – toate acestea au constituit o calamitate pentru Ucraina.”

Europa Liberă: Unii înclină să creadă că Chişinăului i se deschid noi orizonturi şi perspective, prin apropierea continuă de Uniunea Europeană, posibilitatea obţinerii unui regim liberalizat de vize, în următorii câţiva ani, precum şi a unui regim de comerţ liber cu comunitatea europeană. Credeţi că Rusia este deranjată de partenerii occidentali ai Republicii Moldova?

Vladimir Socor:
„Cred că Rusia ar fi deranjată de orice situaţie în care statul Republica Moldova devine un stat consolidat, viabil şi cu o perspectivă clară europeană. Acest lucru cu siguranţă că deranjează Rusia şi vedem că Rusia începe deja să ia contra-măsuri. Contra-măsurile includ a încuraja Tiraspolul să rămână intransigent în negocierile pentru reglementarea conflictului.

Contra-măsurile includ afirmaţiile conducătorilor Rusiei, potrivit cărora Transnistria are dreptul să se despartă de Republica Moldova practic necondiţionat. Insistenţa lor ca trupele ruseşti să rămână staţionate pe termen lung, nedefinit, pe teritoriul Republicii Moldova, pe care ei nici nu îl mai numesc
Unii comentatori de la Chişinău au vorbit despre riscul unei enclavizări a Republicii Moldova.

teritoriul Republicii Moldova. Şi, în ultimul timp, vedem că a apărut, pe malul drept al Nistrului, o evoluţie fără precedent, o proliferare a grupărilor mici proruseşti, de stânga, în rândurile populaţiei aşa-numite de limbă rusă şi tendinţe pe plan local de a contesta autoritatea Chişinăului. Acest lucru este fără precedent, din 1991 încoace.

Unii comentatori de la Chişinău au vorbit despre riscul unei enclavizări a Republicii Moldova, în acest sens. Eu văd această enclavizare ca pe o dezvoltare ipotetică sau potenţială, nu este încă reală. Dar acest potenţial are 2 cauze: prima este revenirea Rusiei şi a ambiţiilor ei în regiune, încurajarea de către Rusia a unor tendinţe de fragmentare şi pe malul drept al Republicii Moldova.

Iar cealaltă cauză este dezintegrarea Partidului Comuniştilor, ruperea de la Partidul Comuniştilor a unor blocuri, din ce în ce mai numeroase de alegători, o concurenţă între grupările radicale de stânga rusofone, pentru a moşteni electoratul Partidului Comuniştilor în derivă.

Această competiţie între grupări de stânga rusofile, rusofone, ceea ce se numeşte russko levîie, în limbajul polittehnologilor de la Moscova, este o competiţie, pentru a recupera porţiuni din electoratul Partidului Comuniştilor şi o concurenţă între grupările russko levîie, pentru acces la fonduri din partea Rusiei. Şi vedem chiar că liderii acestora se încaieră între ei, din cauza acestei concurenţe.”

Europa Liberă: Dintre provocările cu care statul moldovean se confruntă rămâne a fi această imposibilitate a soluţionării diferendului cu Tiraspolul, staţionarea de trupe ruse pe malul stâng al Nistrului. Încercările de a rezolva problema transnistreană sunt cu şanse?

Vladimir Socor:
„Au şanse pe termen lung. Şi aici una dintre condiţiile pentru succes ar fi stabilizarea în continuare a situaţiei politice din Chişinău şi de pe malul drept al Nistrului. O situaţia politică instabilă în Parlament, cu perspectivele incerte ale alegerilor
Subliniez importanţa de a avea o stabilitate pe termen lung a guvernărilor de la Chişinău.

viitoare şi cu radicalizarea grupărilor de stânga, pe malul drept – sigur că perspectivele de a soluţiona problema transnistreană nu vor fi favorabile. Subliniez importanţa de a avea o stabilitate pe termen lung a guvernărilor de la Chişinău, cu un partid de guvernământ şi cu preşedinte sau prim-ministru, probabil, prim-ministru, în cazul Republicii Moldova, puternic, cu prerogative largi şi cu o majoritate permanentă în Parlament, stabilă, pe termen lung.”

Europa Liberă: Daţi dreptate premierului Filat, când declară că pe unii din interior, dar şi pe unii din exterior i-ar deranja parcursul de succes şi perspectivele Republicii Moldova?

Vladimir Socor:
„Bineînţeles. Şi ştim la cine se referea domnul Filat.”

Europa Liberă: La cine?

Vladimir Socor:
„Se referea, dar asta este interpretarea mea, la Moscova, în primul rând. Şi cred eu, iarăşi e interpretarea mea, că se referea la tipul de organizaţii militante, care au organizat aventura de la Bălţi, în 5 august. Şi, bineînţeles, se referea la noile grupări radicale de stânga ce se dezvoltă pe ruinele Partidului Comuniştilor.”

Europa Liberă: Comuniştii ar putea să ajungă şi a treia oară la guvernare?

Vladimir Socor:
„Nu, bineînţeles că nu. Ei nu mai au potenţial de revanşă.”

Europa Liberă: Ce idee naţională ar putea consolida statalitatea?

Vladimir Socor:
„Orice guvernare trebuie să prezinte populaţiei un set de priorităţi.”

Europa Liberă: Priorităţile care ar trebui să fie?

Vladimir Socor:
„Integrarea europeană şi punctum. Republica Moldova este cu siguranţă cel mai plauzibil candidat pentru integrarea europeană între cele 6 ţări ale Parteneriatului Estic. E o mare şansă pentru Republica Moldova şi vedem cum Guvernul, condus de domnul Vlad Filat, profită de această şansă istorică unică, profită cu abilitate şi cu succes.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG