Linkuri accesibilitate

„Toţi fug la bine, dar bine e acasă.”

Mii de moldoveni care trãiesc cea mai mare parte a anului în strãinãtate, la muncã, își petrec acum ultimele zile de vacanțã în țarã. Corespondenta noastrã la Chișinãu Alla Ceapai a încercat sã afle cum se odihnesc, ce impresie le face patria natală și cu ce gânduri pleacã înapoi, printre strãini.

În aripa stângă a aeroportului, la sosiri, e aglomeraţie obişnuită de vară. Pe aproape de ora de aterizarea curselor persoanele care îşi întâmpină rudele şi prietenii se agită ca un furnicar deranjat. Eu ajung la aeroport tocmai când este anunţată sosirea cursei Tel Aviv - Chişinău şi a celei de la Moscova. Mulţimea pestriţă suportă în tăcere nerăbdarea. În mulţime îl remarc pe un băiețel. El se numeşte Sandu şi are 6 ani:

Pentru cine sunt florile?

„Pentru mama.”

Dar unde e mama?

„La Israel.”

Şi vine acum acasă?

„Da. Mie dor de mama. O iubesc pe mama.”

Sandu şi mama lui, Ecaterina Obreja

Sandu şi mama lui, Ecaterina Obreja

În timp ce discutăm, Sandu îşi zăreşte mama şi fuge în braţele ei. Ecaterina Obreja are 46 de ani este din satul Tartaul, raionul Cantemir. De patru ani munceşte în Israel, îngrijind de o familie de medici ajunşi la vârsta pensionării. De două ori pe an face naveta spre Moldova. Acum a venit în vacanţă pentru o lună. Timp pe care vrea să-l petreacă cu fiul ei:

„Am îngeraşul acesta mic care mă aşteaptă. Am rămas de una singură şi trebuie să muncesc să-l cresc. Îmi este foarte dor de toţi. Duc lipsa. Când vin îmi vizitez mama, îmi vizitez rudele apropiate. Copilul e în grija surorii mele mai mici. şi în acest an o să meargă la şcoală. Şi am venit să-l petrec la şcoală.”

Cum îl veţi pregăti pentru şcoală?

„Am să-i cumpăr tot necesarul. Este listă cu tot ce are nevoie, pregătită de profesoară. Am să merg cu el la primul sunet. Am să merg la odihnă cu el, pentru că îmi duce dorul. Vorbim de fiecare dată la computer, dar vreau să simtă că eu sunt lângă el. Îl simt că îmi simte lipsa.”

Europa Liberă: Dar casa în grija cui aţi lăsat-o?

„Casa este încuiată. Şi avem 10 hectare de pământ, dintre care patru sunt cu viţă de vie. Şi ele astăzi sunt în paragină. Eu nu pot, eu nu sunt în stare să le muncesc.”

Vreţi să reveniţi definitiv acasă?

„Mai am de gând să mai stau un pic până mi se termină stagiunea contractuală şi apoi o să mă întorc acasă. Aici m-am născut, aici îmi este sufletul, aici îmi sunt rudele. Aici îmi este mama şi cât o să dea Domnul să mai trăiască vreau să mai fiu alături cu ea.”

Stau de vorbă şi cu Veronica Ursu din satul Geamănă, raionul Anenii Noi. După cinci ani lucraţi în Israel ea îmi spune că a revenit definitiv acasă:

„Am copii, mi s-a făcut dor. Odihnă totală, mai mult nu vreau nimic. Eu sunt foarte obosită. Am lucrat 24 de ore la un om bătrân. Acolo am avut leafă, am avut totul stabil. Nu e ca la Moldova. dar trebuie să ne reîntoarcem şi acasă. ”

Aglomeraţie şi în aripa dreaptă a aeroportului, la plecări. Zeci de moldoveni care în câteva ore urmează să ajungă la Moscova îşi iau rămas bun de la rude. După o vacanţă petrecută acasă, gastarbaiterii se reîntorc la muncă. Printre ei e şi doamna care îmi spune că se numeşte Raisa şi că este plecată cu soţul de mai bine de două decenii la Moscova. A stat în vacanţă aproape şase săptămîni în satul natal Mărineşti, raionul Sîngerei:

„Numai cât pe la rude am fost. Doar o dată pe an venim şi atunci suntem doriţi să stăm mai mult de vorbă. Am fost la ţară, la bunici, la toţi ai noştri.”

Ce aţi făcut la ţară? Aţi prăşit?

„Nu. deoarece când am apărut, prăşitul s-a terminat. Dar a fost interesant. Sunt şi boboci, şi găinuşe, şi iepuraşi. I-am hrănit, i-am adăpat. Toţi fug la bine, dar bine e acasă.”

Şi de ce nu reveniţi acasă?

„Fetele să-şi termine studiile şi cred că ne vom întoarce totuşi la baştină. Fiecare se duce, dar se întoarce de ar avea de lucru cred că nimeni nu ar mai pleca peste hotare. S-ar scula omul să se ducă la lucru şi ar veni seara acasă, aproape de copii. Dar aşa, el trebuie să se gândească cu ce să-l petreacă la şcoală că e 1 septembrie.”

La aeroport atmosfera e încărcată de emoţii. Dacă cineva s-ar pricepe să le convertească în curent electric, ar fi ca si o centrală nucleară, îmi spune o colegă care îşi petrece prietena. După câteva săptămâni de vacanţă oamenii pleacă cu inimile răscolite şi cu promisiunea pe buze că în curând o să revină definitiv acasă. Numai că, odată ajunşi la locul de muncă, rutina le cicatrizează rănile, până la următoarea vacanţă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG