Ultimele date economice publicate la Bruxelles arată că economia Uniunii Europene s-a contractat din nou în trimestrul al doilea al anului curent, reintrând în recesiune. Detalii, în relatarea corespondentului nostru Dan Alexe.
Începând de săptămâna asta, Uniunea Europeană se află în mod oficial în recesiune, după ce ultimele date publicate de Eurostat (biroul de statistică al UE) arată că economia zonei euro (compusă din cele 17 țări ce folosesc moneda unică), nu mai stagnează, ci se află în recul.
Pentru a da un singur exemplu concret, de nouă luni de zile Franța înregistrează o creștere economică zero. Cum a spus-o recent un economist, probabilitatea ca o putere economică de dimensiunile Franței să realizeze, vreme de trei trimestre succesive, o creștere economică egală cu zero este, teoretic, zero, așa încât situația e într-adevăr dramatică, Franța luptînd de fapt împotriva legilor gravitației.
Franța o duce în continuare mai bine decât țările mediteraneene, însă mai puțin bine decât Germania, a cărei economie la rândul ei stagnează. Majoritatea economiștilor sînt de acord că recesiunea e agravată de austeritatea economică încă impusă oficial, cu toate o țară atât de atinsă cum e Grecia caută să obțină acum un răgaz de doi ani pentru implementarea măsurilor de austeritate de care a fost condiționat inițial planul internațional de salvare (bail-out).
Faptul cã criza a devenit globală se vede și din aceea că din ce în ce mai mulți economiști americani atenționează că Statele Unite ar putea repeta eroarea interbelică de a crede că Europa poate -sau trebuie- să iasă singură din criză și că America poate asista la asta fără a fi afectată.
Cei doi ani suplimentari ceruți de Grecia, care spune acum că nu va atinge echilibrul bugetar decît în 2016, au iritat deja foarte mult în Germania. Sigur, pentru a salva aparențele, ministrul de externe al Germaniei, Guido Westerwelle, a declarat ieri că Grecia ar trebui să beneficieze de un răgaz echivalent cu lunile pierdute in campania electorală și în cele două runde ale alegerilor, dar asta ar fi departe de cei doi ani pe care se pregătește să-i ceară premierul grec Antonis Samaras.
Cum a formulat-o el foarte plastic, a impune acum austeritatea în Grecia ar echivala cu administrarea unui medicament despre care se știe că va ucide bolnavul. Mulți spun că lucrul e valabil pentru întreaga zonă euro.
Începând de săptămâna asta, Uniunea Europeană se află în mod oficial în recesiune, după ce ultimele date publicate de Eurostat (biroul de statistică al UE) arată că economia zonei euro (compusă din cele 17 țări ce folosesc moneda unică), nu mai stagnează, ci se află în recul.
Pentru a da un singur exemplu concret, de nouă luni de zile Franța înregistrează o creștere economică zero. Cum a spus-o recent un economist, probabilitatea ca o putere economică de dimensiunile Franței să realizeze, vreme de trei trimestre succesive, o creștere economică egală cu zero este, teoretic, zero, așa încât situația e într-adevăr dramatică, Franța luptînd de fapt împotriva legilor gravitației.
Franța o duce în continuare mai bine decât țările mediteraneene, însă mai puțin bine decât Germania, a cărei economie la rândul ei stagnează. Majoritatea economiștilor sînt de acord că recesiunea e agravată de austeritatea economică încă impusă oficial, cu toate o țară atât de atinsă cum e Grecia caută să obțină acum un răgaz de doi ani pentru implementarea măsurilor de austeritate de care a fost condiționat inițial planul internațional de salvare (bail-out).
Faptul cã criza a devenit globală se vede și din aceea că din ce în ce mai mulți economiști americani atenționează că Statele Unite ar putea repeta eroarea interbelică de a crede că Europa poate -sau trebuie- să iasă singură din criză și că America poate asista la asta fără a fi afectată.
Cei doi ani suplimentari ceruți de Grecia, care spune acum că nu va atinge echilibrul bugetar decît în 2016, au iritat deja foarte mult în Germania. Sigur, pentru a salva aparențele, ministrul de externe al Germaniei, Guido Westerwelle, a declarat ieri că Grecia ar trebui să beneficieze de un răgaz echivalent cu lunile pierdute in campania electorală și în cele două runde ale alegerilor, dar asta ar fi departe de cei doi ani pe care se pregătește să-i ceară premierul grec Antonis Samaras.
Cum a formulat-o el foarte plastic, a impune acum austeritatea în Grecia ar echivala cu administrarea unui medicament despre care se știe că va ucide bolnavul. Mulți spun că lucrul e valabil pentru întreaga zonă euro.
