Linkuri accesibilitate

Oleg Ciocoi: „numărul vânătorilor activi pe teritoriul R. Moldova este de 7-8 mii.”


Se deschide un nou sezon de vânătoare la sfârşitul acestei săptămâni, iar cei vreo 15 mii de membri ai Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor îşi lustruiesc deja puştile pentru colectarea mult râvnitelor trofee. Ce este însă dincolo de cultul şi practicile vânatului? Ce este omul cu arma în sânul naturii – un agresor sau cineva care face bine mediului? Vom discuta în această dimineaţă cu Oleg Ciocoi, preşedintele Consiliului naţional al Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova.

Europa Liberă: Se deschide iată la sfârşitul acestei săptămâni sezonul de vânătoare. Ce spun regulile stabilite de societate, ce poate fi vânăt anul acesta, în ce răstimp şi cu ce preţ, vorbind de bani bineînţeles?

Oleg Ciocoi:
„Cu mare plăcere pot să vă spun că sezonul de vânătoare se deschide de pe 18 august. Anul acesta, ca şi anii precedenţi, avem posibilitate să vânăm în primul rând păsări de baltă – raţe diferite, gâşte - vorbim despre culici, găinuşe de baltă, porumbei, fazani. În Moldova va fi deschisă vânătoarea la animalele cu blană. E vorba despre iepure – vânătoarea cea mai preferată la vânători, e vorba de vulpe şi o să fie deschisă desigur vânătoarea la mistreţi. Eu am numit acele specii care se pot vâna în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi cu ce costuri?

Oleg Ciocoi:
„Trebuie să înţelegem că vânătorul nu este omul care distruge natura, de aceea este obligat să facă aşa numitul „minim vânătoresc”. Să facă nişte măsuri biotehnice, să se poată înmulţi animalele, să fie păstrate, să Faraonul Tutankhamon la vînătoare...

Faraonul Tutankhamon la vînătoare...

fie ocrotite, să fie pusă hrană, să fie întreprinse măsuri de combatere a braconajului.

De aceea, dacă aceste lucrări sunt făcute din partea vânătorului, el are posibilitatea de a vâna unele specii fără plată. E vorba despre păsări şi iepuri. Restul, dacă vorbim despre vânătoarea la fazani, vânătorii o să plătească anul acesta permis în sumă de 100 de lei. Dacă este vorba de mistreţ, ştiu că preţul era stabilit la 2500 de lei pentru o specie.”

Europa Liberă: Conduceţi o societate a vânătorilor şi pescarilor ajunsă la o vârstă foarte respectabilă – 137 de ani de existenţă, dacă nu mă înşel, nu? Cu circa 15 mii de membri. Aşa e? Apropo, este suficient vânat la atâţia membri ai comunităţii vânătoreşti sau e o situaţie în care zece vânători vânează un sărman iepure sau un amărât de fazan?

Oleg Ciocoi:
„Trebuie să înţelegem că unii vânători iubesc vânatul la animale de blană, alţii preferă vânatul de păsări. Interesele vânătorilor sunt diferite, de aceea şi presiunea aceasta spre un anume vânat este scăzută. Cu atât mai mult că o parte din vânători sunt plecaţi peste hotare şi nu participă la vânătoare. De aceea noi putem spune că numărul vânătorilor activi este de 7-8 mii pe teritoriul Republicii Moldova. Suprafaţa terenului de vânătoare ajunge la 3 milioane de ha. Aşa că presiunea nu e prea mare.”

Europa Liberă: Care este de fapt adevărata filozofie, explicaţie şi poate menire a comunităţii de vânător? Prin ce poate fi benefic sezonul de vânătoare naturii, faunei?

Oleg Ciocoi:
„În perioada sovietică imaginea vânătorului era a unui beţivan cu sticla de vodkă într-o mână şi cu arma în alta, care distruge natura, care face doar pagube etc. Chiar eu aveam aşa o percepţie când eram copil. La 18 ani m-am întâlnit cu vânători adevăraţi şi mi-am schimbat părerea. În rândurile lor sunt oameni onorabili şi respectaţi, oameni care fac mai multe lucruri pozitive – nu distrug natura, ci se gândesc la ocrotirea animalelor, înmulţirea lor etc. de aceea eu cred că vânătorul e ca şi agricultorul: foarte interesat ca roada la toamnă să fie cât mai bogată.

Vânatul merge din luna august până la începutul lui ianuarie. Ulterior vânătorul e liber şi el practic nu aşteaptă noul sezon, ci se ocupă cu nişte lucruri necesare care îi aduc roada la toamna viitoare.”

Europa Liberă: Asta ar fi „vânătoarea corectă”, perechea de cuvinte care pare să fi intrat în denumirea asociaţiei vânătoreşti basarabene acu un secol şi patru decenii. Deci, ce ar fi „vânătoarea corectă”, că nu doar patima nestăpânită de a împuşca, de dragul împuşcatului, nişte păsări sau animale?

Oleg Ciocoi:
„Sigur. Este cultura vânatului, etica vânatului, ceea ce înseamnă că nu trebuie de împuşcat într-un iepure care este în culcuş, sau în pasărea care zboară atât de departe încât să nu fie găsită dacă a fost rănită. Sunt unele momente tratate cu multă asprime. Să se înţeleagă încă una – vânătorii se adunăm în colectivele primare, unde putem să vorbim cu ei şi despre cultură, şi despre etică, le putem arăta ce se face în Occident, ce se face la vecini, care sunt problemele şi care sunt neajunsurile. Influenţa asupra vânătorilor este foarte şi foarte mare şi, comparativ cu omul care are armă, dar nu este membru al asociaţiei, putem spune că vânătorii sunt mai educaţi, ştiu mai multe lucruri care trebuie să fie ştiute.”

Europa Liberă: Apropo de braconaj, dle Ciocoi. L-am auzit ieri pe premierul Vlad Filat despre braconajul pe Nistru pe care l-ar fi constatat personal în week-end-ul trecut. Cât de grav este fenomenul braconajului şi cine îl combate, de fapt?

Oleg Ciocoi:
„Noi trebuie să înţelegem că braconajul a fost, este şi, spre regret, o să fie mai departe. Şi vă spun din ce cauză. Totuşi mentalitatea omului este de aşa natură încât dacă ceva nu este al lui, poate fi furat, luat, împuşcat. Nu toţi, vorbesc de unele persoane care îndrăznesc să facă acest lucru. La noi, cu regret, situaţia stă aşa că o parte din cetăţeni au arme de vânătoare şi sunt uniţi în organizaţiile de vânători. O parte, putem să vorbim despre 7-8 mii de cetăţeni care au arme, stau acasă şi pur şi simplu mentalitatea omului este aşa că îi vine o idee, aşa: hai să iau arma, să mă duc şi să împuşc în ceva.

Şi dacă nu e educat, nu are cultură, nu ştie regulile, el se duce şi împuşcă în animal, împuşcă în altceva, ceea ce duce la distrugere. Sigur că braconajul este o problemă foarte şi foarte mare. Noi avem foarte bună conlucrare cu Inspectoratul ecologic de stat, Ministerul Afacerilor Interne, se formează echipe care zi şi noapte păzesc terenul de vânătoare. Dar, mă rog, avem 3 mln. de ha, şi e foarte greu de controlat permanent acest teren.”

Europa Liberă: Este comunitatea vânătorilor un fel de paradis apartinic adică un loc unde se anulează carnetele sau convingerile de partid, politice? Vă întreb pentru că este vorba totuşi de lume cam înarmată şi mai ştii ce ţi se poate năzări în bătaia puştii…

Oleg Ciocoi:
„Noi totuşi suntem organizaţie nonguvernamentală. Da, înţeleg, suntem o armată. Dar vânătorul este om paşnic. Asta e o preferinţă a omului, o boală dacă pot să spun aşa, şi el e cointeresat în primul rând să nu facă pagube în alte domenii, ci să ocrotească natura şi să se gândească la lucrurile acestea, nu la influenţa politică sau altele.”

Europa Liberă: Sunt şi ştiu că nu există cuvântul prin dicţionare, dar totuşi întreb ca măcar să atingem fie şi în treacăt chestiunea egalităţii de gen, sunt şi „vânătoriţe” în societate condusă de Dvs.? Adică „femei plictisite să tot fie vânate de bărbaţii indecişi”, cum scria o doamnă într-un articol despre patima vânatului…

Oleg Ciocoi:
„Avem în asociaţie şi femei, care sunt unite într-un grup al „vânătoriţe”lor”. Şi lucrul acesta nu pur şi simplu este scris pe o hârtie, ci chiar activ lucrează. Ştiţi că atunci când participă la vânătoare şi o femeie, chiar şi comportamentul bărbaţilor se schimbă. Ei înţeleg că trebuie să fie corecţi, să nu facă încălcări ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Dle Ciocoi, mulţumim.
XS
SM
MD
LG