Linkuri accesibilitate

„Teatru fără rădăcini naționale nu există. Cu cît este mai național, cu atît devine mai universal”


Piotr Fomenko
Piotr Fomenko

Piotr Fomenko (1932-2012): „Muzica presupune tăcerile ei, cuvîntul fluid, are momentele lui albe; chestiune de tempo și de ritm, ce nu trebuie confundate. Eu caut vibrațiile...”


Întreaga presă culturală internațională evocă astăzi numele unui mare regizor rus, Piotr Fomenko, stins din viață la vîrsta de 80 de ani. O scurtă evocare semnată de Victor Eskenasy:

Numele lui Piotr Fomenko figurează astăzi în numeroase depeșe, știri și evocări, atît din Rusia cît și în Franța, Spania, Austria, Polonia. In Franța, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, s-a bucurat de o reputație deosebită, fiind invitat de onoare la Festivalul de la Avignon, unde, împreună cu elevii săi a prezentat mai multe piese, între care Lupii și oile, de Nicolai Ostrovski și, la Paris în 2003, unde a pus în scenă versiunea sa după Război și Pace.

O personalitate cu multiple valențe intelectuale, Piotr
Fomenko semna adesea atît textul adaptării scenică a unei piese, cît și ilustrația muzicală și regia ei. Un mare admirator al teatrului lui Nicolai Ostrovski, Fomenko își explica el însuși preferința spunînd că are impresia că îi cunoaște spiritul, că respiră în tempoul textului dramaturgului.

Intr-un interviu cu Le Figaro, Fomenko se destăinuia spunînd: „Poate și pentru că m-am născut și am crescut într-un cartier pe care el îl cunoștea atît de bine, Zamoskovorecie, literar, în spatele Moscovei, dincolo de Moscova. Un cartier în care, din timpul tinereții mele, mi se părea că nu s-a schimbat nimic de pe vremea lui. Negustori, mici magazine, aristocrați sărăciți... Un peisaj aproape cîmpenesc, cu lungi palisade, livezi, cîini ce îi auzeai lătrînd pînă departe și trăsuri ce răsunau pe pavajul străzii... In anii 30-40, m-am impregnat de această atmosferă, fără să realizez cît de mult îmi va servi într-o bună zi...”

Piotr Fomenko s-a născut în iulie 1932 și a absolvit Institutul pedagogic de teatru în 1955. A urmat apoi cursurile de regie la Institutul de Stat pentru Artă Teatrală, iar din 1967 a început să semneze regia, remarcîndu-se cu un „Cum vă place”, piesa lui Shakespeare. In 1971 a fost numit regizor-asociat la Teatrul de Comedie din Leningrad, unde a început seria montărilor celebre în lumea teatrului rus cu piesele lui Ostrovski.

In 1977 a preluat directoratul Comediei de la Leningrad, iar în 1981 a devenit profesor la Academia
O scenă din „Roman teatral”, spectacol pus în scenă la Atelierul-teatru Piotr Fomenko în 2012
O scenă din „Roman teatral”, spectacol pus în scenă la Atelierul-teatru Piotr Fomenko în 2012
de Teatru a Rusiei, cum se numește astăzi. A traversat timpul său, refuînd să intre în partidul comunist, hărțuit adesea și, asemenea altor mari regizori est-europeni, cu piesele sale interzise de cenzură, pentru aluziile lor vădite sau presupuse la prezentul comunist.

A pus în scenă peste 60 de spectacole, atît din repertoriul marilor clasici ruși, cît și al tinerilor sovietici, ca Andrei Voznesenski și Alexandr Tvardovski. A montat, de asemenea, piese din repertoriul universal, amintit pentru realizările sale din Molière, Giraudoux, Camus și Eugen Ionescu.

Cotidianul spaniol „El Pais”, îi cita astăzi crezul: „Treatru fără rădăcini naționale nu există. Cu cît este mai național, cu atît devine mai universal.”

Gloria a cunoscut-o după prăbușirea statului sovietic, un moment cheie în destinul său fiind crearea Atelierului ce i-a purtat numele, cu o parte din elevii săi porecliți Fomenki. Intre capodoperele puse în scenă, în adaptări speciale, s-au aflat Sufletele moarte de Gogol (sub denumirea Cicikov), Război și Pace (ca Gemenii), Nopțile egiptene, după Pușkin.

Cum explica el însuși demersul său vorbind despre dramaturgia lui Nicolai Ostrovski, Piotr Fomenko a fost permanent în căutarea „intonațiilor muzicale” ale fiecărui personaj. „Fiecare personaj, spunea el, posedă un leitmotiv interior, legile sale interne, care, la exterior, dau impresia unui soi de ușurătate. Mi se pare că aici, fiecare are un secret, pe care nu îl face neapărat cunoscut... Le-am cerut actorilor să lucreze acest secret...”

Actorii Larisa Ogudalova, Evgeni Țganov și Natalia Kurdiubova într-o scenă din piesa „Mireasa săracă” de Alexandr Ostrovsky în regia lui Piotr Fomenko (2007)
Actorii Larisa Ogudalova, Evgeni Țganov și Natalia Kurdiubova într-o scenă din piesa „Mireasa săracă” de Alexandr Ostrovsky în regia lui Piotr Fomenko (2007)
„Muzica presupune tăcerile ei, cuvîntul fluid, are momentele lui albe. Trebuia să obțin aceste fraze, care uneori, rămîn în aer... Lansate pentru a nu mai cădea. Pentru a insinua sentimentul că nu ne aflăm în realitate și totuși sîntem foarte aproape de ea. Este vorba, cu adevărat de o lucrare muzicală, chestiune de tempo și de ritm, ce nu trebuie confundate. Eu caut vibrațiile...”

Vibrațiile, le căuta și în momentul plecării sale din această lume, punînd în scenă o adaptare, mult așteptată, după Pușkin, Boris Godunov...
Previous Next

XS
SM
MD
LG