Linkuri accesibilitate

Sindicatele sînt din ce în ce mai înclinate să accepte reduceri salariale, din dorința de a menține locurile de muncă.


Criza economică prelungită din zona euro a provocat numeroase manifestări de stradă împotriva măsurilor de austeritate, de la Atena până la Madrid. Corespondentul nostru la Bruxelles, Dan Alexe, crede însă că în organizarea lor sindicatele nu au mai jucat ca în trecut rolul principal.

Criza economică are un efect coroziv asupra activității sindicatelor europene. Sub presiunea delocalizărilor și a extinderii șomajului, sindicatele se văd din ce în ce mai mult forțate să își modereze exigențele. Fenomenul este recent, întrucît pînă nu de mult sindicatele europene, cele ale țărilor Europei continentale el puţin, funcționau după un model al solidarității salariale și al negocierilor colective foarte diferit de cel din țările anglo-saxone.

Criza forțează însă sindicatele să accepte o flexibilitate mai apropiată de cea a modelului anglo-saxon. Pe deasupra, marile federații sindicale franceze, germane, italiene și spaniole, precum și cele la nivel european, sînt atinse acum de un fenomen al descentralizării și fărâmițării necunoscut înainte de criză. Unii sociologi încep chiar să vorbească de o adevărată mutație socială. Un fenomen al diminuării solidarității colective și al replierii spre individual.

Delocalizările din industrie au dat de asemenea o grea lovitură federațiilor sindicale, majoritatea bazate masiv pe industrie, cum e puternica federație germană IG Metall.

Un studiu recent apărut în influentul cotidian american Wall Street Journal punea în evidență faptul că sindicatele europene sînt din ce în ce mai înclinate să accepte reduceri salariale, din dorința de a menține locurile de muncă. Ceea ce studiul nu evidenția însă este faptul că sindicatele nu mai pot conta astăzi pe un sprijin solid din partea Comisiei Europene.

Condusă de conservatorul portughez José Manuel Barroso, comisia European, a devenit, de aproape un deceniu încoace, din ce în ce mai neoliberală în tendințe și în doctrină, iar criza economică nu a făcut decît să accelereze această mutație.

Sigur, sindicatele rămân puternice, cum au arătat-o recentele manifestații din Spania sau din Grecia. Ele sînt însă slăbite la nivel european, unde cele doua mari confederații trans-naționale, ambele bazate le Bruxelles, se arată din ce în ce mai dispuse să facă concesii pentru a păstra locurile de muncă. Mai mult, confederațiile însesi fac deseori presiuni asupra antenelor naționale pentru a le modera militantismul, un exemplu fiind iarăși Spania, țară în care șomajul oficial atinge 25%.

Astfel încât, una din marile victime ale crizei se arată a fi și solidaritatea sindicală, aceasta fiind una din victimele cu sănătatea cel mai greu de refăcut.
XS
SM
MD
LG