Referendumul, cetăţeanul şi campaniile politice

Cu câteva zile în urmă, Comisia Electorala Centrala a respins organizarea referendumului promovat de social-democraţi, după ce a constat una din cele mai mari fraude: circa 80 la suta din cele 230 de mii semnături strânse de social-democraţi erau false. Social democraţii, care vor ca moldovenii să-şi exprime opinia despre o eventuală aderare a ţării la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan nu au renunţat şi acum îi cer preşedintelui ţării, Nicolae Timofti să iniţieze referendumul, prin decret. Şi liderul socialiştilor Igor Dodon ar vrea un referendum pentru demiterea primarului general al capitalei, Dorin Chirtoacă, idee lansată cu un an în urmă. Iniţiative serioase sau simplă reclamă politică ? Alla Ceapai a stat de vorbă cu mai mulţi experţi:

Instituţia prezidenţială, deocamdată, nu a reacţionat la solicitarea imperativă a social-democraţilor. Potrivit Codului Electoral, preşedintele Republicii Moldova ar fi în drept să iniţieze desfăşurarea unui referendum. Numai că decizia finală oricum o ia Parlamentul, indiferent dacă iniţiativa vine de la preşedinte sau de la cetăţeni.

În opinia analistului politic Bogdan Ţîrdea, social-democraţii fiind din start conştienţi că acest plebiscit nu are sorţi de izbândă, încearcă doar să atragă de partea lor electoratul cu viziuni pro-estice :

„Prin astfel de demersuri PSD se victimizează, pe de o parte. Pe de altă parte îşi face PR. Pe de a treia parte, încearcă să-l compromită pe Nicolae Timofti căruia i se induce încă odată imaginea unui preşedinte lipsit de voinţă, de poziţie, de caracter. Deci, cam ăsta este jocul PSD, care înţelege şi acum foarte bine că acest referendum nu se va desfăşura nici sub o ecuaţie. Fiindcă în caz contrar alianţa se va sinucide. Pentru că o Alianţă pentru Integrare Europeană nu poate prin definiţie să permită un referendum pentru o integrare eurasiatică. Chiar dacă se adunau un milion de semnături corecte şi CEC-ul le valida, nu avea să permită Parlamentul. Chiar dacă Parlamentul permitea, Curtea Constituţională nu-l valida. Nu avea nici un sens în afară de PR politic.”

Directorul Institutului pentru Politici Publice Arcadie Barbăroşie opinează că aceeaşi motivaţie de a-şi promova propriul partid urmăreşte şi liderul socialiştilor Igor Dodon care intenţionează să consulte prin referendum chişinăuienii privind demiterea primarului Dorin Chirtoacă:

„Scopul nu este să-l demisioneze pe Chirtoacă, scopul este în primul rând să-şi promoveze partidul lui în primul rând. Aşa a făcut şi Şelin cu referendumul precedent, aşa face şi Dodon. Şi are tot dreptul să încerce să convingă cetăţeanul că actualul primar nu lucrează bine, dar trebuie să-l convingă pe cetăţean. Să adune semnăturile respective. Nu ştiu cât de simplu o să-i fie în Chişinău, după ce a ieşit din PCRM. Şi nu ştiu dacă Voronin o să-i acorde asistenţă şi o să facă parteneriat aici.”

Pe parcursul celor 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova deşi au fost iniţiate mai multe referendumuri, doar câteva de nivel local privind demiterea primarilor au avut sorţi de izbândă. La nivel naţional, referendumurile iniţiate au eşuat din cauza unei rate de participare sub norma prevăzută de lege. De ce referendumul a devenit cuvântul de ordine de la o seamă de vreme, l-am întrebat pe analistul politic Corneliu Gurin:

„La noi în ţară referendumul este utilizat pentru campanie politică, deşi esenţa lui este de a legitima anumite hotărâri ori de a adopta anumite hotărâri foarte importante pentru ţară, localitate, cetăţeni. Aici apare o diferenţă mare dintre cum înţeleg europenii şi cum se înţelege în democraţiile autentice referendumul şi cum se înţelege la noi în ţară de către anumite forţe politice. Dacă comparăm cu statele europene într-adevăr nu sunt prea multe, dar exemplul Elveției care timp de 100 de ani a avut câteva sute de referendumuri este elocvent. În unele ţări aceste proceduri sunt aplicate, dar sunt aplicate ori pentru a legitima anumite hotărâri adoptate de organele respective, ori pentru a le respinge. La noi se merge pe altă cale, fie reclamă politică, fie pentru atingerea unor scopuri politice prin intermediul maselor fără a se recurge la alte căi legale cum sunt Parlament, Guvern, Consilii locale, Primării.”

Potrivit Constituţiei doar cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului pot fi supuse unui referendum. Întrucât gradul de importanţă a problemelor nu poate fi stabilit prin lege, plebiscitul este utilizat, constată mai mulţi experţi, drept armă de autopropulsare şi mai puţin drept mijloc de soluţionare a problemelor cardinale.