Sportul, extremismul şi consecinţele

Guvernul landului federal Mecklenburg-Pomerania Inferioară a dezbătut marţi cazul canotoarei Nadja Drygalla, în vîrstă de 23 de ani. Aceasta a părăsit săptămîna trecută echipa sportivilor germani care participă la jocurile olimpice din Londra, după ce presa a dezvăluit că tînăra are relaţii cu un activist radical de dreapta. S-a mai aflat că Drygalla a fost poliţistă şi că a renunţat să mai activeze în rîndurile poliţiei.

Guvernul din landul răsăritean amintit s-a ocupat de acest caz fiindcă Drygalla locuieşte în Rostock, oraş situat în Mecklenburg Vorpommern. Potrivit ziarului „Leipziger Volkszeitung“, guvernul regional a luat în dezbatere o eventuală schimbare a reglementărilor privind primirea unor persoane în echipe sportive. În prezent, membrii acestor echipe sunt obligaţi să certifice că nu împărtăşesc idei rasiste şi xenofobe.

Ministrul german de interne, Bundesinnenminister, Hans-Peter Friedrich, a cerut o investigare obiectivă a cazului, referindu-se într-un interviu la faptul că sportivii sunt şi modele. Din cauza aceasta, extremismul nu are ce căuta în sport, a adăugat ministrul.

Mai mulţi politicieni germani au propus acum includerea unui paragraf prin care sportivii ar urma să declare dacă sunt membrii vreunei organizaţii extremiste sau ba.

În ultimele zile au ieşit la iveală mai multe detalii legate de cazul Drygalla, după ce s-au aflat amănunte despre prietenul ei, Michael Fischer. Într-un interviu acordat agenţiei germane de presă DPA, Drygalla a declarat că ea nu a activat în cadrul vreunei organizaţii extremiste, iar prietenul ei, Fischer, ar fi părăsit deja în luna mai Partidul Naţional-Democrat din Germania (NPD). La alegerile regionale de anul trecut, Fischer a candidat pe listele acestui partid radical de dreapta. Partidul a confirmat într-un comunicat postat pe internet că Fischer a fost membru NPD şi candidat la alegeri. Totodată, autorul articolului ex-liderul NPD, Udo Voigt, lansează o chemare în cunoscutul său stil belicos: „Opuneţi-vă transformării în sclavi prin politica şi sportul din societatea RFG-istă.“

Luînd apărarea canotoarei, revista naţional-conservatore „Junge Freiheit“ vorbeşte de metode Stasi prin care s-ar fi investigat trecutul „nepătat“ al sportivei. Despre „o victimă în numele corectitudinii politice“ vorbesc şi publicaţiile „Naţionaliştilor Autonomi“ din România.

Interesul „autonomilor“ pentru activitatea lui Michael Fischer se explică şi prin faptul că acesta a acţionat în cadrul unei organizaţii germane ideologic înrudite - inclusiv prin semnul distinctiv, aşa numita runa lui Odal. Semnul este folosit şi de grupurile ce se auto-intitulează „socialişti naţionali“ (uneori şi naţional-socialişti - denumire împrumutată de la Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc din Germania, NSDAP, al lui Hitler). Fischer fusese membru al organizaţiei socialiştii naţionali din Rostock („Nationale Sozialisten Rostock”) şi este autorul a zeci de articole răspîndite prin intermediul publicaţiei electronice extremiste „Mupinfo“. Ultimul articol scris de Fischer este datat din 16 iunie a.c. în care acesta înjură „străinii“ şi incriminează aşa zisul „lobby în favoarea străinilor“.

Hebdomadarul „Die Zeit“ a mai aflat şi alte amănunte din trecutul militantului Fischer (în vîrstă de 24 de ani). Acesta a participat în februarie la o contrademonstraţie la o întrunire comemorativă pentru o victimă a organizaţiei teroriste „Subterana Naţional-Socialistă“ (NSU).

Contrazicînd declaraţiile canotoarei că prietenul ei s-a distanţat de scena extremistă, „Süddeutsche Zeitung“ dezvăluie că acesta îşi continuă activitatea propagandistică pe Facebook.