Linkuri accesibilitate

Evul mediu al agriculturii moldovenești și trezirea la realitate


Valeriu Prohnițchi și Gheorghe Jigău în studioul Europei Libere

Valeriu Prohnițchi și Gheorghe Jigău în studioul Europei Libere

Vasile Botnaru în dialog cu Gheorghe Jigău și Valeriu Prohnițchi despre agricultura neperformantă și cauzele ei.


Pentru că suntem în luna lui Gustar, cea care ne răsfaţă cu ce are mai bun, m-am gândit că astăzi ar fi cât se poate de potrivit să vorbim despre condiţia ţăranului. Fără falsă înduioşare şi lozinci gratuite. Cel puţin promit să încerc să rămânem în acest registru, împreună cu invitaţii mei. În studioul de la Chişinău se află analistul Valeriu Prohniţchi, directorul Centrului Expert group, şi profesorul universitar Gheorghe Jigău, directorul Centrului republican de pedologie aplicată.

Europa Liberă: Agricultura, spre deosebire de sectorul bancar, de exemplu, sau stomatologie, n-are cum să fie profitabilă și performantă. Dar a trecut suficient timp de la reîmproprietărirea țăranilor pentru ca cel puțin să ne dăm seama ce șansă avem să construim un domeniu pe potriva normei constituționale privind economia de piață.

Vasile Botnaru, moderatorul și realizatorul emisiunii Punct și de la Capăt

Vasile Botnaru, moderatorul și realizatorul emisiunii Punct și de la Capăt

Or, țăranii, din păcate, hai să le spunem agricultorii, continuă să fie foarte dependenți de mentalul lor în primul rând – că cineva trebuie să-i ajute.

De ce s-a întâmplat așa că agricultura, domnul Jigău vă întreb pe Dumneavoastră și pe Valeriu Prohnițchi, în calitatea dânsului de expert, de ce agricultura continuă să se opună, de fapt, reformării sau intrării în regimul economiei de piață?

E adevărat, agricultorii au avut o tentativă de a fi reprezentați masiv în Parlament în speranța că își vor rezolva problema pentru un lobby puternic, dar această tentativă până la urmă a eșuat și sectorul cel mai important, de bază al economiei continuă să fie cumva neglijat sau nu-și ocupă locul strategic pe care-l merită. Domnul Jigău?

Prof. Gheorghe Jigău

Prof. Gheorghe Jigău

Gheorghe Jigău: ,,Mai întâi de toate vreau să zic că nu întru-câtva, și poate chiar în mare măsură, în perioada agriculturii socialiste noi am cam prea mărit lucrurile. Pe atunci insistam că Moldova practică o agricultură performantă, că ea este un exemplu de agricultură și așa mai departe, dat de agricultura socialistă, haideți să spunem.

Într-adevăr, pe atunci Moldova producea 1 000 de kilograme de pâine pentru fiecare locuitor al Republicii, 142 de kilograme de carne per locuitor, produceam circa 20% din struguri în toată Uniunea Sovietică, circa 80% din tutun și așa mai departe. Dar asta era o agricultură, mă ierte cei care mă ascultă, agricultorii, de turmă. La ora 6 la mașină, seara înapoi în sat, mâine conducătorul de grup îți spunea unde mergi din nou la lucru și asta era acea agricultură pe care noi am însușit-o.

Și când am venit, după '90 încoace, ne-am trezit că nu știm a face nimic. În plus că, iată cei care i-ați numit dumneavoastră că ar fi fost susținuți de agricultori pentru un lobby, n-au avut ei scopul acesta. Ei aveau cu totul alt scop, să rămână ei voievozi micuți pentru fiecare cnezat așa cum erau, mă refer la PDAM, și ei au fost cei care s-au opus unui concept clar de privatizare a terenurilor. În plus, ei au fost cei care nu au fost capabili și nu au permis altcuiva să formuleze clar un concept al unei agriculturi noi în condiții de economie de piață în spațiul nostru. Nu putem lua noi modele de undeva.”

Europa Liberă: Domnul Prohnițchi, un gospodar ce ar fi trebuit să facă pentru ca să fi ajuns acolo unde își dorește un fermier modern într-o economie de piață?

Valeriu Prohnițchi

Valeriu Prohnițchi

Valeriu Prohniţchi: ,,Cred că ar trebui mai întâi să demontăm câteva stereotipuri, câteva mituri legate de agricultura moldovenească. Primul mit este că acest sector ar fi cel mai important din punct de vedere economic, lucru care demult nu mai este așa. În 2012 agricultura va avea, probabil, maxim 10% din Produsul Intern Brut, deși va angaja în continuare undeva 33% din forța de muncă ocupată.”

Europa Liberă: Dar rămâne important, în sensul că altceva nu avem decât pământul.

Valeriu Prohniţchi:
,,Este un aspect important mai mult din punct de
În 2012 agricultura va avea, probabil, maxim 10% din PIB, deși va angaja în continuare undeva 33% din forța de muncă ocupată.”

vedere social-economic decât economic per se. Dar iată această disproporție - 10% cu contribuția în Produsul Intern Brut și 33% din forța de muncă ocupată demonstrează în mod clar cât de neperformant este acest sector.

Al doilea mit este că agricultura, prin definiție, nu poate să fie profitabilă. Nu este adevărat. Foarte multe țări au demonstrat că agricultura poate fi un sector extrem de profitabil și marile averi într-o serie de țări s-au făcut anume în agricultură.

Această țară nu are cum să fie săracă, având 72% din teritoriul ocupat de terenuri agricole foarte fertile. Suntem mândri că ar fi printre cele mai fertile din Europa, sau dacă nu chiar din lume.

Și un al treilea mit ar fi că agricultura moldovenească este omogenă și arată cam la fel peste tot, ceea ce din nou, nu este adevărat. Avem cel puțin trei modele agricole. Primul este modelul descris de domnul Jigău, acel model sovietic, care, chiar dacă cumva s-a reformat, s-a schimbat la nume, în continuare rămâne sovietic ca abordare, ca practici de management utilizat, inclusiv ca și tehnologie. Vedem aceleași mașini care iau dimineața oamenii și-i aduc seara înapoi.

Avem un alt segment de gospodării mai mici, nu în mod necesar SRL Remarcabila, Terebna, Edineț

SRL Remarcabila, Terebna, Edineț

asociate, multe din ele sunt S.R.L.–uri, dar altele sunt întreprinderi individuale, adică fermieri individuali, care cred că în ultimii 10 ani au descoperit ce bani poți să faci în agricultura moldovenească, practică tehnologii foarte avansate. Lucru cel mai important – au învățat cum să facă agricultură modernă.

Și, este evident, al treilea mare segment – acest deșert economic compus din micile gospodării țărănești care pur și simplu fac agricultură pentru subzistență. Și iată aici ajung la întrebarea Dumneavoastră, care ar fi factorii de succes ca fermierii moldoveni să devină oameni bogați. Lucrul cel mai important sunt cunoștințele. Noi avem uneori iluzia că noi știm ce înseamnă să facem agricultură deoarece o facem de mii de ani. Nu este adevărat.”

Europa Liberă: Și asta vine de la școala sovietică care spunea: dacă nu înveți bine rămâi la coada sapei.

Valeriu Prohniţchi:
,,Exact. Dar, într-adevăr, asta și vedem, că cei care nu învață bine rămân la coada sapei și nu pot să convertească sapa într-un instrument care le-ar aduce venituri. Cunoștințele, din punctul meu de vedere ar fi lucrul cel mai important pentru supraviețuirea și dezvoltarea în continuare a agriculturii moldovenești. Ca să ajungem la aceasta avem nevoie în primul rând de reformarea sectorului de educație în agricultură și de reformarea sectorului de cercetare.”

Europa Liberă: Dar asta nu înseamnă să-i dea fiecărui agricultor studii universitare agricole.

Valeriu Prohniţchi:
,,Nu, evident, nu. Dar școli vocaționale, scoli profesionale, universități agrare performante, pentru că Moldova are o școală bună în sectorul respectiv și ar fi cazul să valorificăm această școală, aceste tradiții, atâta timp cât mai sunt oamenii aceștia printre noi.”

Europa Liberă: Iată avem un pedolog renumit în studiou. Domnul Jigău, Dumneavoastră sunteți un performer și sunteți un pol de cunoștințe. Vine lumea să ia ce știți Dumneavoastră?

In studioul Europei Libere

In studioul Europei Libere

Gheorghe Jigău: ,,La acest capitol se conturează deja mai mult sau mai puțin, o tendință, într-adevăr, de a ști ce fac. Dar dacă mergem așa cum mergem, pentru asta vom avea nevoie de foarte-foarte mulți ani. Aici sunt absolut de acord cu domnul Prohnițchi, noi nu pregătim agricultori. Oameni care ar trebui să cunoască niște lucruri elementare. Barem, care este noțiunea de tehnologie agricolă?”

Europa Liberă: Dar să presupunem că asta au moștenit oamenii, învățând unii de la alții – cum se pune păpușoiul, cum se altoiește copacul, cum se spală polobocul.

Gheorghe Jigău:
,,Ei, vedeți că noi atunci când ne învățau cum să spălăm polobocul înspre primăvară, mai simțeam uneori că aduce și a poloboc. Până în prezent, practicăm o agricultură de robie, să zicem așa. Nu mă refer la oameni. Am înrobit solul, am înrobit resursele de sol și îl impunem să ne facă ceea ce dorim noi. Or, conceptul trebuie să fie, etica trebuie să fie o cu totul alta. Din contra, să întrebăm solul ce ne poate el da, să venim la condițiile lui, mă refer la așa-numita agricultură adaptiv landșaftică. Adică, să cultivăm acolo unde este rentabil să cultivăm roșii - să cultivăm roșii, unde este rentabil să cultivăm pelin ca plantă energetică sau medicinală – să cultivăm pelin, să cultivăm ceea ce ne poate da solul cu cheltuieli minimale. Și în cazul acesta vom face o agricultură conformată la condițiile de funcționare a acestui sol, la mecanismele lui.

La Budești

La Budești

Iată aici la Budești, gospodăria țărănească Alexandru Ciumac, anul acesta a cultivat pe ceva mai puțin de trei hectare 13 culturi în regim ecologic, și până ieri a vândut pepenii verzi de pe 25 de ari la un preț de 15 lei kilogramul. Urmează pepenii galbeni, urmează ardeii, urmează usturoiul – are 25 de ari de usturoi, și așa mai departe. Sunt cei care aduc bani și am atunci și pentru a-mi acoperi facturile, și pentru îmbrăcat copilul, să mi-l gătesc la școală. Am un ban în casă.”

Europa Liberă: Dar e un caz de excepție. În mare parte, așa cum a spus domnul Prohnițchi, și asta vă întreb domnul Prohnițchi, dacă nu cumva autoritățile, care pretind a fi liberali sau mai mult capitaliști decât socialiști, încurajează, totuși, un comportament dependent de stat. Foarte rar vorbim despre asigurarea terenurilor agricole, doar atunci când vine o grindină. În rest statul, din păcate, se vede silit din considerente politice să încurajeze un fel de dependență a agricultorilor. Sau nu?

Valeriu Prohniţchi:
,,Eu am impresia că acum statul nițel se trezește la realitate și încearcă să schimbe regulile de joc. Și vedem că după 20 de ani de paternalism cultivat cu grijă această schimbare se produce foarte-foarte greu. Nu poți prin politici, pe parcursul unui an de zile, să schimbi inerția comportamentală care e însușită de decenii. Va mai lua mai mult timp.”

Europa Liberă: Reacția asta la 20 la sută impozit este reprezentativă în sensul acesta?

Valeriu Prohniţchi:
,,Eu cred că este o reacție greu de înțeles din punct de vedere economic și de fapt am impresia că, comportamentul unor fermieri care au protestat, de fapt trădează mai mult lipsa lor de dorință de a scoate activitatea din umbră și mult mai puțin trădează grijile cu adevărat legate de impactul acestui impozit. Să nu uităm de faptul că T.V.A. este un impozit indirect. Nu este un impozit pe venit care ar fi plătit din veniturile agricultorilor. T.V.A.-ul este plătit în ultimă instanță de cel care consumă produsul agricol. T.V.A.-ul nici măcar nu are incidență asupra, să spunem așa, a situației financiare a agricultorilor.”

Europa Liberă: La cât mă pricep eu, ăștia-s niște bani care, de fapt, îi ține omul în mână, îi ia dintr-o parte și-i mută în alta.

Valeriu Prohniţchi: ,,Da, și trebuie să-i dea în buget. Deci, marea problemă este că, acum după ce introduci T.V.A. 20%, nimeni nu va mai dori să procure de la fermierii care-și mențin activitatea în umbră. Deci, fermierii vor trebui să-și vândă produsele în alb. Și iată care este marea dilemă a fermierilor care au protestat. Dar și statul, cred că putea să impună această regulă fiscală cu mai multă grijă. Puteau, în principiu, să pună 20% și să lase acest 20% la cheremul agricultorilor, adică nu în mod necesar să aștepte ca această taxă să fie virată în buget. O lăsau pe parcursul a 3 – 4 ani până oamenii se deprindeau cu faptul că impozitele trebuie plătite, după care aduceau agricultura în general în cadru economic normal.”

Europa Liberă: Eu nu sunt chemat să discut despre acest mecanism. Nu mă pricep, dar ceea ce mă interesează pe mine, dacă modul acesta de abordare, radicalist uneori, din partea agricultorilor, și mai ales din partea liderilor care îi reprezintă, sau care pretind că îi reprezintă, sau unii care îi împing din spate, dacă în acest moment acest conflict între administrație, autorități și agricultori, sau liderii lor este reprezentativ pentru ceea ce se întâmplă în agricultură? Dacă urmarea acestei confruntări o să o ia în direcția pe care ne-o dorim agricultura sau o s-o ia înapoi? Domnul Jigău.

Gheorghe Jigău:
,,Agricultura va merge pe făgașul nou. Vor sau nu vor cei care trag sforile din umbră, sau cei care produc treaba, ea va merge pe făgașul nou. Cât privește, iată, cealaltă parte a întrebării, nu putem noi, fără a face ordine în impozitări, în plăți, în toate lucrurile acestea să devenim un stat cu adevărat cu o economie de piață. Și cum numai încercăm ceva, deodată venim în stradă.

Uneori chiar rămân mirat - și-a privatizat apartamentul, dar așteaptă să vină cei de la SEL să-i facă reparații pe scară sau să-i schimbe lacătul sau mai știu ceva eu acolo. Haideți să terminăm și cu lucrurile acestea și în agricultură. Din 2008 este aprobată Reglementarea de stat cu privire la măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole. Ea până în prezent nu se implementează, pentru că se opune cine? – cei care lucrează pământul.”

Europa Liberă: Dar când spuneți despre măsurile acestea de protecție – ce înseamnă? La modul practic ce sacrificii trebuie să facă țăranul ca să se gândească la ziua de mâine?

Gheorghe Jigău:
,,Practic, nu trebuie să facă sacrificii, decât să respecte niște reguli de lucrare, să respecte niște reguli de însămânțare, să respecte niște reguli de tratare, de fertilizare și așa mai departe.”

Europa Liberă: Adică, iar să pună mâna pe carte, ceea ce spune Valeriu Prohnițchi.

Gheorghe Jigău:
,,Da. Dacă ar fi să vă citesc oricare compartiment din acea Reglementare tehnică ați vedea că nu-l impune la cheltuieli suplimentare. Dar dumnealui nu vrea nici asta să facă – eu așa am apucat. Păi, odată și-odată trebuie să facem pasul acesta, sau lăsăm totul așa? Valeriu, aici, drept a observat că anul acesta vom avea cel mult 10% în Produsul Intern Brut. Dar a cui e vina oare? A secetei, a guvernării? Este vina celor care facem agricultură.”

Europa Liberă: A propos, de secetă. Noi în fiecare an spunem că sunt condiții vitrege, extraordinare, dar seceta, vijeliile, grindina au devenit o normă. Iată că suntem în plină schimbare climaterică, nu cumva ar trebui să pornim de la această normă deja, domnule Jigău?

Gheorghe Jigău:
,,Secete, vijelii, grindină și așa mai departe în spațiul acesta a nostru au fost. Altceva e că lucrurile…”

Europa Liberă: Nu erau televizoare atunci când – să se știe.

Gheorghe Jigău:
,,Ba nu, altceva e că fenomenele acestea periodic se realizează, decurg cu intensitate mai mare sau mai redusă, fiind sincronizate cu activitățile noastre, cu activitățile umane. Spun un lucru la care cred că se vor cruci și unii colegi de-ai mei de breaslă, dar acesta este nivelul lor de cunoștință: cernoziomurile noastre s-au format cu participarea secetei. Seceta este unul din cei mai importanți factori care au favorizat formarea cernoziomurilor în cadrul ecosistemelor de stepă.”

Europa Liberă: Adică, dacă ne lăudăm cu cernoziomuri trebuie să acceptăm și cuptorul care le-a făcut.

Gheorghe Jigău:
,,Da, bineînțeles. În acest caz cernoziomul este adaptat să funcționeze la respectivele condiții. Adică, în anii secetoși oricum produce în regim natural, oricum produce. Ei, dacă noi ne-am conforma la mecanismul lui, la capacitatea lui, la modul lui de a produce, și am lucra în conformitate cu aceste mecanisme nu am avea ceea ce avem. Uitați-vă, se vorbește atât de mult de agricultura conservativă – e o trecere elementară de la lucrările de arătură la lucrările superficiale, cu mai puțin consum de energie, de tehnică și așa mai departe.”

Europa Liberă: Dar asta am auzit-o încă de când eram eu student și am fost jurnalist începător la „Viața Satului”, și atunci erau entuziaști ca Dumneavoastră care spuneau: hai să nu răsturnăm brazda și să răscolim pământul.

Gheorghe Jigău:
,,Stați, că eu nu sunt numai entuziast, eu sunt persoană care poartă responsabilitate despre ceea ce vorbesc. Eu vreau să vă aduc un exemplu. În baza unui proiect bine-gândit în gospodăria Jilca-agromaiac, este vorba despre localitatea Rujnița din raionul Ocnița, în toamna anului trecut noi am implementat această tehnologie de lucrări minimale reduse. Doar reduse, pentru că suntem la primul pas, și vreau să vă zic că pe unele câmpuri unde am mers pe calea adaptării, pe unele câmpuri s-au obținut după ce a fost curățat deja până la 4,8 tone de grâu la hectar, cu costul unei unități de producție 1,5 lei. Deci, în medie noi am ieșit pe mai mult de 400 de hectare din gospodăria respectivă cu 3,5 tone grâu la hectar. V-am zis care este costul unei unități de producție.”

Europa Liberă: Asta a fost în condiții de laborator sau deja în producție?

Gheorghe Jigău:
,, Nu, nu. În condiții de 2 000 și ceva de hectare, la orz s-au obținut 2,87 tone. Vom avea o recoltă foarte bună de floarea-soarelui unde am mers, în regim semănat direct, fără lucrări. Dacă se insista până acum cu, trebuie 35-37 de centimetri de arat și așa mai departe – noi nu am lucrat. Cum a rămas câmpul după grâu din toamnă, deci primăvara s-a mers cu semănătoarea, s-a semănat și vom avea o recoltă, dacă nu se întâmplă un cataclism ceva.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, asta înseamnă că trebuie să mergem în excursie acolo, unde spuneți Dumneavoastră.

Gheorghe Jigău:
,,Am avut și săptămâna trecută când am fost pe loc acolo în excursie – unii oameni se cruceau. Dar în excursie trebuie de mers nu numai acolo. Trebuie să mergem la Cupcini, la Civeagru, unde au luat anul acesta 2,8 tone de rapiță de iarnă în regim semănat direct, și 5 tone de grâu la hectar. Trebuie să mergem în gospodăria agro Panfilie, în Dondușeni, unde s-au luat 7 tone de grâu la hectar, trebuie să mergem în gospodăria Climluțeanu, din raionul Dondușeni unde s-au luat circa 6 tone la hectar. Deci, acolo unde oamenii vor să facă – se face. Deci, ne e mai ușor să așteptăm să ne dea ministerul, de parcă ministrul ar ține banii în buzunar și ar da așa cum dau părinții la copii câte ceva de cheltuială.”

Europa Liberă: Da, exact cum spuneați Dumneavoastră despre cel cu apartamentul privatizat care știe cuvântul dă-mi.

Gheorghe Jigău:
,,Da.”

Europa Liberă: Întrebarea cârcotașului, pe care vreau, totuși, să o adresez economistului Valeriu Prohnițchi, ca să mă lămurească. Eu, care, de exemplu, aș obține niște grâu, nu chiar atât de ieftin ca la gospodăriile enumerate de domnul Jigău, dar în condiții tradiționale destul de costisitor la prețul de cost, dar ajungând în piața de cereale, în panificație, statul mi-ar impune niște prețuri care nu-mi convin. Adică, pentru că statul are nevoie de pâine socială, are nevoie de niște pături pe care trebuie să le îngrijească, nu încurajează foarte mult ridicarea prețurilor până la nivelul de rentabilitate pe care și-l doresc agricultorii. Cum să împăcăm în cazul dat capra și varza? Domule Prohnițchi.

Valeriu Prohniţchi:
,,Trebuie să înțelegem că suntem prinși într-un fel de
Statul ar trebui să înțeleagă că dacă cere ceva de la agricultură, trebuie să înlăture distorsiunile care împiedică dezvoltarea agriculturii.

dans vicios cu toții. Statul ar trebui să înțeleagă că dacă cere ceva de la agricultură, trebuie să înlăture distorsiunile care împiedică dezvoltarea agriculturii. Distorsiuni inclusiv cauzate de legi, regulamente și aranjamente instituționale prost gândite.

Pâinea este, de fapt, un produs – da îl vedem în continuare social important, în realitate pâinea demult nu mai reprezintă acea cotă din bugetul gospodăriilor casnice cum o reprezenta în trecut. Oamenii astăzi consumă mai puțină pâine.

Doi, de pâine ieftină evident că au nevoie unele categorii sociale sărace, dar nu toată lumea are nevoie de pâine atât de ieftină cum crede Guvernul. Deci, decât să menținem prețurile joase la pâine distrugând veniturile țăranilor, mai bine renunțăm la acest mecanism și compensăm pâinea pentru pensionari, sau pentru familiile cu mulți copii care chiar consumă multă pâine, care au venituri mici.”

Europa Liberă: Adică, să-i dai bani pensionarului și să nu-i ieftinești artificial pâinea care să o cumpere un businessman și un pensionar.

Valeriu Prohniţchi:
,,Exact. Businessmanul care face 20 000 lei pe lună nici nu simte acel efect de la politica protecționistă a statului pe care statul crede că ar trebui să o simtă, și nici nu are nevoie de asemenea protecție. În schimb pensionarii care au 600 lei pe lună, evident că au nevoie de asemenea suport. Și mai bine emiți tichete compensatorii pe care le pot utiliza doar pensionarii. Deci, un asemenea mecanism ar aduce și efectul social scontat și nu ar distorsiona funcționarea mecanismului agricol, pentru că noi, totuși, am impresia, că multe aranjamente instituționale mențin în mod artificial prețuri joase la producția agricolă și este evident că țăranii au dreptul să fie nemulțumiți.”

Europa Liberă: De ce nu se face așa cum spuneți Dumneavoastră?

Valeriu Prohniţchi:
,,Asta e o întrebare care mă ia pe nepregătite, domnule Botnaru. Uitați-vă care este de fapt mecanismul de politică economică a statului moldovenesc. Cine sunt cei mai activi? Este urbea, pentru că ea dictează marele joc în politică, și evident că Guvernul este probabil cumva ghidat de faptul că acești cetățeni în mediul urban sunt cei mai activi, politic cei mai activi, de aceea ar fi bine să nu-i stresăm cu salturi bruște, spre exemplu în prețul pâinii. Țăranii în schimb, cum stau în satele alea departe de civilizație, vor sta în continuare. Ei nu știu care sunt prețurile reale de pe piață, nu știu să se conecteze la internet să afle că spre exemplu în Ucraina grâul este de două ori mai scump și așa mai departe.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, cine trebuie să reprezinte efectiv țăranii, astfel încât Guvernul să nu mai aibă reflexul acesta de a cocheta cu orășenii?

Gheorghe Jigău: ,,Vreau să adaug câteva cuvinte la ceea ce a spus Valeriu. Am avut ocazia să vizitez foarte multe țări, foarte multe state, și nicăieri pâinea nu este ieftină, ea este destul de scumpă deoarece capacitatea de cumpărare, cum s-a referit Valeriu, a pensionarului este mai mare. Deci, nu produsele sunt scumpe, pensiile, salariile astea sunt mici. Iar aici, iarăși eu nu învinuiesc statul, eu vreau ca omul să știe - pot fi pensii, pot fi salarii, pot fi toate celelalte, dezvoltare de infrastructură, drumuri etc., atunci când vin bani în buget. Ca să vină bani în buget, trebuie să producem, să avem producere, să meargă economia.”

Europa Liberă: Adică același agricultor să poată să ia un preț bun pe pâine.

Gheorghe Jigău:
,,Ei, și am venit la răspunsul la ceea ce m-ați întrebat, cine trebuie să-l reprezinte pe țăran. Țăranul însuși să se reprezinte pe sine. Știți, eu iată…”

Europa Liberă: Dar n-are cum, n-are timp, totuși el se organizează prin sindicat, prin noi lideri.

Gheorghe Jigău:
,,Haideți să nu discutăm acum problema sindicatelor, care reprezintă pe țăran.”

Europa Liberă: Dar știți că există un sindicat.

Gheorghe Jigău:
,,Da, eu știu foarte bine.”

Europa Liberă: Nu, poate ați uitat.

Gheorghe Jigău:
,,Nu, nu, eu știu foarte bine.”

Europa Liberă: Că multă lume a uitat.

Gheorghe Jigău:
,,De asta și v-am zis, haideți să nu discutăm acum problema asta. Deci, țăranul – nimeni nu poate să-l impună să-și vândă grâul, să-l vândă anume cu prețul respectiv.”

Europa Liberă: Da, dar când autoritățile, de exemplu interzic exportul? Că am avut și așa ceva.

Valeriu Prohniţchi:
,,Știți de ce statul interzice exporturile? Dintr-un reflex din acesta care îmi vine greu acum să-l calific. Statul nu vrea să cumpere grâu la prețuri reale de piață. Statul crede că de fapt cei care au produs grâul și au dus truda cultivării, aceștia trebuie să suporte consecințele.”

Europa Liberă: Da, și îi aliniază și le spune: de astăzi facem în felul următor.

Valeriu Prohniţchi:
,,Exact, în nici un caz nu trebuie de introdus interdicție la exportul produselor agricole, indiferent ce se întâmplă, pentru că dacă vrei să-ți faci rezervele de stat pentru a asigura securitatea alimentară, fii bun și procură grâul la prețul de piață.”

Europa Liberă: Bine, ministrul Agriculturii a promis că nu va mai recurge la aceste metode.

Gheorghe Jigău:
,,Domnule Botnaru, mai este încă un lucru la care
Statul trebuie să reglementeze nu exportul, ci importul.

vreau să vă atrag atenția. Statul trebuie să reglementeze nu exportul, ci importul. Pentru că, ce se întâmplă?

Vin de pe piața străină roșiile produse în condiții unul Dumnezeu știe care și vin la niște prețuri mici, care le coboară pe cele pe care le are țăranul nostru aici, la cheltuielile care le are el aici. Și în modul acesta noi îl înjosim, și-l înjosim.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, știți mai bine ca mine, dacă pe lanțul acesta de importuri n-ar sta iarăși niște căpușe, termenul la modă, ar fi foarte simplu de reglementat.

Gheorghe Jigău: ,,Vreți să vă dau o manivelă extraordinar de bună? Haideți să revenim la acel control al calității la vamă, control a reziduurilor de pesticide, al nitraților și așa mai departe. Așa cum ne pune nouă Federația Rusă. Câteva ore o analizăm. Corespunde calității? Intră, de obicei, pe piața noastră, nimeresc produsele care de pe alte piețe au fost returnate. Nu le-au permis să intre, dată fiind calitatea rea, și atunci vin la noi aici. Așa cum se aduc, știți, mașinile acestea străvechi, să le zic așa, care le cumpără cu 100-200 de euro. Iată, exact așa produsele acestea care ar trebui să fie distruse acolo undeva, ele vin la noi pe piață.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, dar noi am avea un Oniscenko fără apucături politice?

Gheorghe Jigău:
,,Noi suntem obligați să-l avem, și nu trebuie un Oniscenko. Iarăși trebuie să evităm niște lucruri. Mergi la medicina preventivă să obții, să zicem, un certificat igienic pentru niște roșii și ți se numește un preț că nu-ți mai arde nici să faci analiza asta. Deci, sistemul acesta de producție ecologică care ia în monitorizare tehnologia de producere, ceea ce au făcut europenii, regulamentul 834, toate regulamentele cu privire la producerea ecologică care au fost anterioare, deci regulamentul acesta nu e calitatea produsului, nu caută dacă conține una sau alta, regulamentul acesta prevede respectarea unor anumitor reguli. Și dacă s-a făcut lucrul acesta atunci produsul nu mai are nevoie de încercări de toate celelalte. Adică, toată Europa crede în lucru acesta, dar noi nu trebuie să credem.”

Europa Liberă: Adică, exact ca la vinificatori. Dacă condițiile sunt bune, nu mai verifici fiecare sticlă.

Gheorghe Jigău:
,,Bineînțeles. Țăranu trebuie să mai tragă cu urechea, să mai citească, să mai asculte ce se face în jurul lui. Susțin ceea ce a declarat recent premierul Filat, că în spatele țăranului stă altcineva. El s-a exprimat așa milionarii, așa, dar în fața țăranului cine stă? Este asociația aceea a fermierilor și așa mai departe. Înțelegeți când, cum se aleg și așa mai departe?

O asociație dacă are interesul să-i protejeze drepturile țăranului, ea trebuie să fie și cea care să-l facă tot mai performant!

Eu cred că o asociație dacă are interesul să-i protejeze drepturile, ea trebuie să fie și cea care să-l facă tot mai performant și mai performant, dar să nu fie cointeresat să rămână la coada sapei așa mai departe, și-atunci mă vor tot alege.

Trebuie să tragă cu urechea, să vadă cine și ce face, iar cei de la oraș, fiindcă am ocazia să spun acum și pensionarii trebuie să înțeleagă un lucru: dacă vrem să avem intr-adevăr toate cele necesare pe masă, atunci trebuie să ne întoarcem cu fața spre țărani, spre agricultură.”

Europa Liberă: Valeriu, cum răspunzi dumneata la întrebarea aceasta? Cine trebuie să reprezinte țăranul?

Valeriu Prohniţchi:
,,Păi vedem că unii țărani sunt reprezentați de diferite asociații, de uniuni, dar să spunem așa, talpa țării - țăranii țărani care fac agricultură de subzistență evident, nu are cine să-i reprezinte. Evident că ei nu au spirit de coalizare. Probabil că în ultimă instanță partidele politice sunt cele care ar trebui să le reprezinte interesele. Fiecare trebuie să înțeleagă că această masă amorfă poate fi convertită într-un electorat foarte activ și care ar contribui la dezvoltarea țării.”

Gheorghe Jigău: ,,Dar s-o facă ei singuri, că am avut partid țărănesc, și cine era în fruntea partidului? S-o facă ei singuri. De asta zic: țăranul trebuie să se reprezinte singur pe sine.”

Europa Liberă: Adică să se trezească și, iarăși îndemnul este la carte.

Valeriu Prohniţchi:
,,Sigur că da. În primul rând din educație, din cultură, din citirea manualelor, monografiilor, articolelor scrise în ziare – despre cum să cultivi corect un lan de grâu – din astea vine iluminarea, trezirea la realitate și ieșirea din evul mediu în care este astăzi agricultura moldovenească.”
XS
SM
MD
LG