Linkuri accesibilitate

Jurnal săptămînal pus în pagină de Gheorghe Cojoc.


Gheorghe Cojoc - Născut la 3 octombrie 1959 în satul Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia. Absolvent al facultăţii de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării la USM. Fost redactor-şef al ziarului „Curierul de Basarabeasca”. Fost angajat al Consiliului judeţean Lăpuşna, ulterior – angajat al Consiliului raional Basarabească. Actualmente -- secretar şi preşedinte ad-interim al raionului Basarabeasca.

Luni

Ziua promite a fi una furtunoasă şi la Basarabeasca. Cu două săptămâni în urmă, au fost prinşi cu mită şi arestaţi în flagrant, de Centrul Anticorupție, preşedintele şi vicepreşedintele raionului, şeful Secţiei Construcţii şi încă un funcţionar.

În mocirla incertitudinii şi a nedumerii fierbe nu numai lumea din regiune, iar unele proiecte pentru raion, de sute şi mii, iar, pe alocuri, şi de milioane de lei, încep deja „să ardă”. Consiliul se convoacă în şedinţă extraordinară şi alege urgent un preşedinte interimar de raion. La cererea procurorului anticorupţie.

Să spun că ăsta sunt eu, parcă nu mi se dă limba: comuniştii, în majoritate şi în unanimitate, îşi aleg, la Basarabeasca, o autoritate executivă din rândurile opoziţiei. La Chişinău e una, iar la Basarabeasca - cu totul alta. Nu degeaba a zis cine a zis: ceea ce e imposibil în viaţă, în politică e imposibil să nu fie posibil.

Apar nişte nori de ploaie, dar la noi - nici un strop. La Chişinău, la acelaşi Chişinău, apa e până la genunchi. Un înec pe timp de secetă...

Marţi

Zorii zile parcă aduc iar ploaie, dar... Sună telefonul şi la celălalt capăt al firului – fiscul: cine a încercat a scuti ţăranii de impozite funciare, fie chiar şi o calamitate naturală, adică aşa cum e la noi – pământ crăpat de cu toamnă?

Da, raionul a decis s-o înceapă aici întâi cu primăriile. Cu încetişorul. De la caz la caz. Poate mai vine şi ceva de la centru. Poate ... Mă sună de la Cancelaria de Stat, prin Oficiul său Teritorial Hâncești: daţi-mi urgent, prin fax, decizia cu scutirile. Între timp, mediile de informare transmit că agricultorii din toată ţara fac grevă. Cine a plecat de la Basarabeasca la Chişinău? – mă sâcâie iar fiscul. – Poate daţi măcar un nume.

Ce-ar mai fi de mirare aici, dacă, în ajun, ministrul Valentina Buliga s-a deplasat special la Basarabeasca să decidă soarta aflării în funcţie a unui funcţionar de pe loc. Lumea vorbeşte că a adus-o de mănuţă, prin pârghiile sale, un şef teritorial de partid, pentru a-şi regla, cu mîinele ministrului, conturile sale cu funcţionarul respectiv. Să vezi şi să nu crezi.

Miercuri

Poliţia economică ridică de la Consiliul Raional Basarabeasca nişte acte în original şi mă informează că s-au mai intentat trei dosare penale pe numele unor funcţionari de la noi. Deci, „putem să ne lăudăm” deja cu vreo 10.

Un început de lună mult prea scârbos. Vacanţa e pe ultima sută de metri, mai ales pentru şcoală. Iar aceasta, potrivit unei Hotărâri de Guvern, trebuie să-şi ia rămas bun de la 74 de învăţători, care trebuie concediaţi. Dar şi mai şi e că se vor închide şi se vor reprofila devansator câteva licee şi gimnazii. Cum s-ar zice, vine şi la noi autobuzul galben.

Prin sate, consiliile locale se întrunesc să predea Direcţiei raionale învățământ şcolile. Prin nişte contracte nedefinite juridic nici până acum. Chipurile, să fie mai centralizate strategic finanţările şi cheltuielile. Sus se vorbeşte de oraşul Bălţi că vrea autonomie. Iar Parlamentul a adoptat Strategia de descentralizare, dar ea încă nu e publicată în Monitorul Oficial. De patru luni...

Ceva nu se leagă la noi între centru şi periferie. Dar nici mămăliga nu mai explodează aşa de repede. Vorba celui oropsit, care plăteşte impozite: de-ar fi ea măcar pe masă, că uite ce secetă-i afară...

Joi

Curtea de Conturi solicită dis-de-dimineaţă ca vineri să fie convocaţi consilierii care au votat în septembrie trecut o decizie ce bate la ochi: nu e clar ce s-a făcut cu 70 de mii de lei. Actele aici se contrazic.
Aflu, concomitent, că în zorii zilei, la orele 4 dimineaţa, s-a stins din viaţa preşedintele raionului Cimişlia, Ion Veveriţă. N-a fost bătrân, l-a răpit boala, dar lumea îl vorbeşte numai de bine. Asta îi va fi, probabil, şi urma.

Prin poştă, continuă să vină o sumedenie de scrisori, preponderent ultimative: ramurile puterii lucrează intens chiar şi în vacanţă. Jos, însă, se taie şi în lăstarii care abia apar. Ce poate face o primărie cu patru angajaţi? Iar primarii aleargă zilnic ca nebunii, de la o licitaţie la alta, de la o achiziţie la alta, de la un demnitar la altul, înfruntând barierele puterii plini de sudoare, năduf în suflet şi ură pe verticală. Dar, pe de altă parte, ştiu ei de ce aleargă. Iar cei ce-i aşteaptă la Chişinău, ştiu ei de ce-i aşteaptă. Se vede că şi dintr-o biomasă se pot stoarce bani de ațâțat focul. De-ar fi numai mai multă energie. Doar asta ne-o dorim acum.

Vineri

Dimineaţă mă descurc cu teancul de hârtii şi discut cu o mulţime de oameni, cu unii la prag, cu alţii la uşă. Primarii stau ciucură în faţa Consiliului şi nici nu se salută. Toţi aşteaptă „corupţia”. Toţi se tem ... Dar „corupţia” n-a mai venit. După cum şi se presupunea, s-au prezentat mai puţini consilieri: doar 17 din 23 chemaţi. Curtea de Conturi stă de vorbă cu ei, iar în raion se zvoneşte că cineva va fi luat la Chişinău la anchetă. N-a fost să fie. Lumea răsuflă uşurată şi se împrăştie. Planează atmosfera dezmăţului.

Afara-s vreo 40 de grade căldură şi toţi caută umbră, apă rece şi un aer mai răcoros. Ce fac oare cei de pe deal pe aşa o vreme? Cum să mai prăşeşti planta, dacă ştii că ea nu va rodi?

Nişte cunoscuţi de-ai mei au venit de la Italia, pe ospeţe, cum s-ar zice la noi acum. Pe o habă de vreme. Apoi pleacă şi nu mai vin degrabă. Îmi spun chiar ei: ce să cauţi aici, în pustiul ăsta? Încerc să-i încurajez că vor fi timpuri mai bune. Ei râd de naivitatea mea, apoi tac.

Mă străfulgeră un gând: dar poate chiar într-adevăr va fi cândva mai bine. Chiar şi la Basarabeasca. Chiar şi la Drochia, de unde sânt. Poate...

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG