Cartea cu siguranţă că trebuie să fie prioritate

„Fără a ne precipita, adică fără prea multă grabă, ne vedem şi noi de treburi precum ne este firea.” Surprinsă de loc măgulitor în „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir. „...moldovenii nu numai că nu sunt iubitori de învăţătură, ci chiar le este urîtă la toţi”. Astfel erau văzuţi moldovenii în secolul al 18-lea. S-au schimbat multe de atunci? Aflăm de la scriitorul şi redactorul şef al editurii „Ştiinţa”, Mircea V. Ciobanu.

Europa Liberă: Dle Ciobanu, în sec XVIII Dimitrie Cantemir îi descria pe moldoveni ca fiind nu tocmai iubitori de învăţătură şi carte. Cît de valabilă mai rămîne observaţia psihanalitică a lui Cantemir ?

Mircea V. Ciobanu: „Este greu de spus pentru că poate lumea înţelege diferit învăţătura şi cartea. Dacă aş fi picat pe neaşteptate în ţara asta şi aş fi văzut cum tinerii iau cu asalt Consulatul României aş crede că e cea mai dornică de carte ţară. Pe de altă parte, dacă intri în librăriile noastre şi vezi în cel mai bun caz doi trei oameni intrînd doar, fără a ieşi de acolo cu cărţi, atunci ai spune că sunt absolut indiferenţi la carte. Eu cred că este şi una, şi alta. Sunt oameni pătimiţi de carte, cei care nu doar le citesc, dar şi le cumpără.”

Europa Liberă: Dar se întâmplă asta numai în Moldova? Eu, de exemplu, la Paris cînd merg nu văd tare să fie ahtiată lumea după cărţi. Librării sunt multe, cărţile sunt foarte frumoase, dar nu înseamnă că ies cu saci de cărţi cititorii de acolo?

Mircea V. Ciobanu: „Eu vreau să vă spun şi despre familiile din ţările civilizate, că aţi pomenit de Franţa, care nu numaidecît sunt pline de cărţi aşa cum sunt unele din apartamentele noastre. Eu nu aş face o tragedie pentru că e vorba puţin şi de altceva. Dacă, să zicem, ceea ce numin noi carte la modul general este o sursă de informare, eu cred că foarte multă lume găseşte această informaţie vastă la prima mână şi omul grăbit de azi chiar preferă asta să o facă din alte surse.”

Europa Liberă: Citeam zilele trecute un articol despre închiderea librăriilor, în special a celor de cărţi în limba română. Care să fie explicaţia, în opinia Dvs? Lipsa cititorilor sau e vorba de efectul omniprezent al crizei?

Mircea V. Ciobanu: „Ei, în cazul de faţă eu chiar nu aş face o tragedie. Aş face doar o constatare. Pentru că e vorba de o reţea de librării şi nu e vorba de limba română ci de o reţea bine cunoscută la noi, dar mai ales în România, şi care a comercializat cărţi la un preţ simţitor mai mare, dar mă rog, acesta este costul cărţilor. Nu vreau să spun că l-au mărit artificial, dar simţitor mai mare decît în alte librării. Vânzarea de carte, nu producerea de carte, fiind o afacere. Deci, omul cînd nu îi merge afacerea, bineînţeles că o restrînge sau comercializează altceva.”

Europa Liberă: Dle Ciobanu, v-am prezentat redactor-şef la editura „Ştiinţa”, deci toată lumea a înţeles că sunteţi şi din zona marketingului. Deci, sunteţi persoana indicată să vă întrebăm despre numărul de librării care sunt mai multe sunt mai puţine şi în special la ţară? De exemplu, eu mai ţin minte „Luminiţile” de la ţară. Iată un copil de la ţară, cît de departe trebuie să ajungă ca să-şi facă plinul la manuale, la nişte cărţi recomandate de profesorii şcolari?

Mircea V. Ciobanu: „Ei, în ceea ce ţine de manuale, Slavă Domnului că lucrurile, totuşi, sunt rezolvate şi toţi sunt asiguraţi, bineînţeles, prin sistemul de închiriere în biblioteci. În ceea ce ţine de alte cărţi, desigur că un copil de la ţară trebuie să meargă cel puţin în centrele raionale. La sate mai puţin lucrează sistemul acesta de librării ambulante. De fapt, nu cunosc chiar atît de bine situaţia pentru că eu, totuşi, sunt redactor-şef şi nu şef de marketing.

Eu mă ocup de manuscrise şi mai puţin de cărţile deja tipărite, asta e misiunea altora. Adică, eu mă gândesc la ceea ce vom tipări mâine decît la ce facem cu ceea ce am tipărit astăzi. Dar, bineînţeles, că sunt mult mai puţine decît erau în trecut, cum spuneţi şi cu „Luminiţile” acestea, dar cred că era şi un mic fals. Întrebai de unde să iei o carte? Eu ştiu că tu, ca să cumperi o carte necesară, mergeai după ea la Moscova sau la Odesa, sau la Cernăuţi, unde se vindeau cărţi de limba română.”

Europa Liberă: Da, şi era foarte dorită!

Mircea V. Ciobanu: „Şi atunci, într-adevăr, le citeai.”

Europa Liberă: Cel mai recent Barometru al Opiniei Publice constata că peste o jumătate din populaţia Moldovei nu a ţinut o carte în mână în ultimele trei luni. E înspăimântătoare această statistică? Cine ar fi în măsură să reabiliteze cititul?

Mircea V. Ciobanu: „Cu siguranţă că nu trebuie să ne rupem părul din cap, dar este o situaţie cam tristă. Eu vreau să spun şi despre altceva. De la cap se împute totul. Nu ştiu dacă aţi semnalat acest moment trist pentru mine, cel puţin, deja cînd s-a anunţat o achiziţie publică pentru bibliotecile publice de la noi, cum nu s-a mai făcut încă de la Papură Vodă, această achiziţie a fost foarte senin tăiată de pe lista priorităţilor atunci cînd s-a făcut rectificarea bugetului. Deci, această licitaţie publică trebuia să se producă peste o săptămână după ce s-a luat decizia tăierii tuturor surselor, adică mă rog, nu a tuturor, dar reducerii drastice a cheltuielilor în acest sens.

Mie mi s-a părut că foarte calm s-a spus - de la Ministerul Culturii 10 milioane se şterg de pe listă. Mă rog, s-au mai şters şi de pe altele. Sigur că trebuie să facem drumuri sau altceva. Poate că eu nu ştiu care sunt priorităţile, dar cartea cu siguranţă că trebuie să fie prioritate. Pentru că exact aşa procedează şi cumpărătorul nostru, cu banii pe care îi are oscilînd între magazinul de produse şi librării, sigur că nu preferă librăria.”

Europa Liberă: Da, cu certitudine omenirea a păţit ce a păţit în fazele cele mai proaste nu din cauză că a avut prea multă carte, dar din cauză că a avut prea puţină carte şi toată lumea îl dă exemplu pe Hitler. Dle Ciobanu, vă mulţumim pentru acest interviu.