Linkuri accesibilitate

Banii pentru aprovizionarea cu apă şi „nisipurile” Moldovei


Iurie Gotişan
Iurie Gotişan

Iurie Gotişan: Moldova a primit peste 200 de milioane de dolari pentru apeducte, dar numai 5-10% din populaţie are apă la robinet.


Alimentarea cu apă potabilă rămâne o mare problemă la ţară, iar ajutoarele financiare din străinătate par să se „fi scurs în pământ”. O problemă discutată de Valentina Ursu cu analistul economic Iurie Gotişan:

Iurie Gotişan: Aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei urbane este asigurată în proporţie de 82% prin sisteme centralizate şi 18% - din fântâni, astfel ca aceasta practic este conectată la sursa de apă sută la sută şi în regim non-stop. Or puţine sunt cazuri de întrerupere a livrării acesteia, asta doar în situaţii de accident sau eventuale reparaţii de reţea. Bineînţeles că o atare situaţie o putem constata doar pentru municipiul Chişinău, Bălţi şi aparent unele centre raionale. Însă undeva 90-95% din populaţia rurală se alimentează cu apă din fîntîni, fiind unica sursă de alimentare, şi numai 5-10% din populaţie foloseşte apă din apeduct, adică cu alimentare centralizată. Deşi conexiune la apeducte au 18-20% din populaţie. Actualmente, în jur de 70% din apeductele existente în localităţile rurale sunt în stare nesatisfăcătoare şi practic nu corespund exigenţelor igienice.

Europa Liberă: Reprezentanţii administraţiei locale au încercat în ultimul timp să atragă cît mai multe fonduri, s-au găsit şi donatori externi care au oferit chiar şi importante fonduri financiare pentru reparaţia apeductelor din mediul rural, iar situaţia nu prea mult s-a schimbat dacă e să-i credem pe cei care consumă apa şi spun că e una deocamdată necalitativă.

Iurie Gotişan: Bine, situaţia ca atare s-a îmbunătăţit relativ, însă nu în măsura şi pe potriva surselor financiare atît sub formă de credite, precum şi grant nerambursabile care au venit în ţară. Surse financiare consistente au venit şi vin din partea Băncii Mondială, Comisia Europeană, BERD-ului, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Agenţia Elveţiană de Dezvoltare s.a.m.d. prin tot felul de proiecte şi proiectuţe. Or, chiar recent UE a acordat Moldovei 12 milioane de euro pentru implementarea proiectelor în domeniul aprovizionării cu apă. Îmi este dificil să vin cu o cifră exactă, dar înclin să presupun că valoarea acesteia, din ceea ce am putut monitoriza pe parcursul anilor, ar fi în jurul a 200 milioane de dolari sau poate chiar mai mult. Deci bani destul de frumoşi să spunem astfel, pentru ca realitatea în domeniul aprovizionării cu apă potabilă să fie mai bună. Pe unde mai pui că de cele mai multe ori, cei care vor ca apa să ajungă la casele lor, şi mă refer aici exclusiv la populaţia din mediul rural, vin cu contribuţii în proporţie de 50% minim.

Europa Liberă: Ce trebuie să înţelegem că o parte din aceste resurse financiare i-au o altă cale, sunt redirecţionate, nu se folosesc conform înţelegerilor?

Iurie Gotişan: Nu este exclus, dar în acelaşi timp nu pot confirma o atare ipoteză. Însă dacă e să ţinem cont de faptul la cîte scandaluri am avut pe această dimensiune, în special la dacă pomenim de Unitatea de Implementare a Proiectelor de Aprovizionare cu Apa Potabilă şi Canalizare, unitate de altfel instituită de Guvern şi BM, sau FISM prin care sunt direcţionaţi o parte din bani pentru reabilitarea reţelelor de apă de la sate, atunci unele afirmaţii, chiar şi subiective, de delapidări de fonduri ar putea fi şi adevărate. Este o problema de management dacă vreţi, şi asta vine de la acel primar din sat care într-un fel sau altul este responsabil să administreze banii, ori am avut parte de mai multe cazuri cînd oamenii s-au plîns anume pe primar de însuşire de bani, pînă la principalii manageri ai acestor proiecte. Fiindcă vorba aia, „unde bani sunt mulţi şi mierea-i mai gustoasă”.
Previous Next

XS
SM
MD
LG