A venit deunăzi la mine un coleg de breaslă răvăşit, agitat, care ţinea în mînă un număr al Ziarului de Gardă. El citise un articol din acea publicaţie intitulat Faptele suspecte din dosarul „Sandulachi”. El mi-a declarat că articolul l-a tulburat din cale-afară şi m-a rugat să-l citesc şi să-i spun ce cred.
A trebuit să las totul baltă şi să mă adîncesc în lectura articolului. Protagonist era deputatul primului Parlament, Pantelei Sandulachi, iar Ziarul de Gardă descria o situaţie care ridica nişte semne de întrebare. Am citit deci că un judecător a admis parţial o cerere prin care dl Sandulachi solicita de la stat 2 milioane de euro. Am citit că judecătorul acela a dispus încasarea din bugetul ţării a 400 mii euro pentru faptul că dl deputat a fost tras la răspundere ilegal şi pentru că procesul penal iniţiat pe numele său ar fi depăşit limitele rezonabile de examinare.
Apoi am citit că Curtea Supremă de Justiţie a decis că dl Sandulachi trebuia să primească doar 1000 de euro, nu 400 de mii de euro. Iar dl Sandulachi, zicînd că va returna banii primiţi, a adăugat că îşi va căuta totuşi dreptatea la CEDO. Cam acestea erau ideile principale ale articolului şi mi s-a părut limpede că totul e ca în ceaţă.
Colegul meu de breaslă mi-a explicat motivul tulburării sale. În opinia sa, deputatul Sandulachi, fiind unul dintre făuritorii statalităţii moldave, nu a procedat corect din punctul de vedere al moralităţii, cerînd o sumă uriaşă de la statul pe care l-a clădit. Am încercat să-l apăr pe ex-deputat, am spus că pesemne el se simţea nedreptăţit şi avea nişte motive să revendice o sumă de bani. Însă colegul de breaslă o ţinea morţiş, spunînd că suma atribuită dlui Sandulachi – 400 mii de euro – e uriaşă şi ar putea să-i bage-n sperieţi pe bieţii pensionari care depind de acelaşi buget.
În opinia colegului, era ok moraliceşte ca dl Sandulachi să obţină suma de bani de la indivizii care l-au nedreptăţit, nu de la statul pe care l-a creat şi care e şi aşa sărac. În continuare, colegul şi-a exprimat profunda decepţie în legătură cu intenţia dlui Sandulachi de a ajunge tocmai la CEDO. Am încercat din nou să-i găsesc deputatului circumstanţe atenuante, am spus că dl Sandulachi are probabil adevărul său pe care nici noi, nici Ziarul de Gardă nu-l cunoaştem. Zadarnică mi-a fost truda! Colegul a plecat supărat pe fostul deputat Sandulachi, dar şi pe mine, cel care pur şi simplu am discutat cu el.
Şi cum episodul misterios cu cei 400 de mii de euro a fost comentat şi de alte mijloace mass-media într-un mod care nu înlătură nici pe departe vălul misterului, iar eu am fost mustrat aspru de colegul de breaslă, mă gîndesc că ar fi oportun să li se ofere cuvîntul, poate în cadrul unei emisiuni speciale, dlui Sandulachi şi tuturor celorlalţi oameni implicaţi în această poveste. Mă gîndesc că simplii muritori şi-ar crea atunci o părere mai avizată despre acest episod ciudat al cărui protagonist e unul dintre făuritorii statului Republica Moldova.
